Un supliment simplu și ieftin ar putea deveni un aliat important în tratamentul cancerului de sân. Cercetători din Brazilia arată că vitamina D administrată în doze mici poate îmbunătăți semnificativ răspunsul la chimioterapie.
Studiul a fost realizat la Facultatea de Medicină din Botucatu, parte a Universității de Stat din Sao Paulo (FMB-UNESP), și publicat în revista științifică Nutrition and Cancer.
Cercetarea a inclus 80 de femei cu vârsta peste 45 de ani, toate aflate înainte de începerea chimioterapiei. Participantele au fost împărțite în două grupuri:
După șase luni de tratament:
Toate pacientele au urmat chimioterapie neoadjuvantă, administrată înainte de operație pentru reducerea tumorii.
"Chiar şi cu un eşantion redus de participante, a fost posibilă observarea unei diferenţe semnificative în ceea ce priveşte răspunsul la chimioterapie. În plus, doza utilizată în cercetare (2.000 UI pe zi) este cu mult sub doza-ţintă pentru corectarea deficitului de vitamina D, care este de obicei de 50.000 UI pe săptămână.
Vitamina D este o opţiune accesibilă şi ieftină în comparaţie cu alte medicamente utilizate pentru a îmbunătăţi răspunsul la chimioterapie, dintre care unele nici măcar nu sunt incluse în lista Sistemului Unic de Sănătate.
Acestea sunt rezultate încurajatoare, care justifică o nouă rundă de studii, cu un număr mai mare de participante. Acest lucru va permite o mai bună înţelegere a rolului pe care vitamina D îl are în îmbunătăţirea răspunsului la chimioterapie şi, prin urmare, la creşterea probabilităţii de remisie a cancerului de sân", a declarat Eduardo Carvalho-Pessoa.
Odată cu administrarea suplimentelor, nivelurile au crescut pe parcursul tratamentului cu chimioterapie, ceea ce subliniază o posibilă contribuţie la recuperarea pacientelor.
Vitamina D joacă un rol esențial în organism:
Majoritatea pacientelor din studiu aveau deficit de vitamina D la început, sub 20 ng/mL, iar suplimentarea a dus la creșterea acestor valori
Dozele uzuale recomandate:
Un aport excesiv poate provoca reacții adverse precum vărsături, slăbiciune sau pietre la rinichi.
Cercetătorii atrag atenția că rezultatele sunt promițătoare, dar nu definitive. Sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea efectului și pentru stabilirea exactă a mecanismelor implicate.