Prima menstruație apare, în medie, ceva mai devreme decât în urmă cu câteva decenii, iar acest lucru îi face pe unii părinți să caute explicații în alimentație, produsele cosmetice sau recipientele din plastic.
Fetele intră, în mod obișnuit, în pubertate între 8 și 13 ani, iar prima menstruație apare de regulă la 1,5-3 ani după începerea dezvoltării sânilor.
Vârsta primei menstruații pare să fi scăzut în ultimele decenii, însă ritmul schimbării diferă de la o țară la alta.
Greutatea corporală, genetica, alimentația, activitatea fizică și factorii de mediu pot influența momentul pubertății, dar părinții nu pot controla în mod sigur data primei menstruații.
Pubertatea nu trebuie privită ca ceva de care copilul trebuie „protejat”. Prima menstruație este un proces biologic normal, iar copilul are nevoie în primul rând de informații și sprijin.
Îți amintești câți ani aveai când ai avut prima menstruație? A fost mai devreme decât la prietenele tale, mai târziu sau aproximativ la aceeași vârstă?
Întrebarea este tot mai relevantă pentru părinții care observă că fetele par să treacă prin anumite etape ale pubertății mai devreme decât generațiile anterioare.
Pubertatea începe, în mod obișnuit, între 8 și 13 ani. Primul semn este, de regulă, dezvoltarea sânilor, numită telarhă. Menarha, prima menstruație, apare ulterior, de obicei la aproximativ 1,5-3 ani după debutul dezvoltării sânilor.
Datele disponibile sugerează că debutul pubertății s-a deplasat către vârste ceva mai mici.
O analiză globală a constatat că debutul telarhei a avut loc, în medie, cu aproximativ trei luni mai devreme în fiecare deceniu, între 1977 și 2013: de la aproximativ 10,5 ani la 9,6 ani. Totuși, schimbarea nu a fost identică în toate țările.
În Australia, vârsta medie a menarhei este de aproximativ 12,9 ani, însă nu este clar cât de mult s-a modificat această valoare în timp.
În Statele Unite, vârsta medie raportată a primei menstruații a scăzut de la aproximativ 12,5 ani în rândul femeilor născute între 1950 și 1969 la 11,9 ani în rândul celor născute între 2000 și 2005.
Există însă o limitare importantă: în unele cercetări, femeilor li s-a cerut să își amintească vârsta la care au avut prima menstruație. Orice analiză bazată pe amintiri poate fi afectată de erori de memorie.
În general, menarha poate apărea într-un interval larg, aproximativ între 9 și 15 ani, iar momentul ei este influențat de numeroși factori, inclusiv de fondul genetic și populația analizată.
Faptul că unele fete au menstruația mai devreme nu înseamnă automat că au o problemă medicală.
Pubertatea precoce este definită, la fete, prin apariția dezvoltării sânilor sau a părului pubian înainte de vârsta de 8 ani. Așadar, nu este vorba doar despre apariția foarte timpurie a menstruației.
Aproximativ 3% dintre copii prezintă semne de pubertate înainte de vârsta de 8 ani. În același timp, doar o proporție mică dintre fete – aproximativ 0,2% – au o afecțiune medicală subiacentă care provoacă pubertatea precoce și necesită tratament.
Dacă o fetiță dezvoltă sânii sau păr pubian ori are prima menstruație înainte de 8 ani, este recomandată o evaluare medicală.
Pubertatea nu începe pur și simplu pentru că organismul „a ajuns la o anumită vârstă”. Procesul este controlat de o adevărată cascadă hormonală.
Totul începe în hipotalamus, o regiune aflată la baza creierului. Acesta începe să elibereze hormonul de eliberare a gonadotropinelor, cunoscut drept GnRH.
GnRH stimulează glanda pituitară, care începe să elibereze hormon luteinizant (LH) și hormon foliculostimulant (FSH).
Acești hormoni acționează asupra ovarelor și stimulează producția de estrogen și progesteron, hormoni care participă la transformările caracteristice pubertății și la apariția ciclului menstrual.
Momentul în care această cascadă hormonală este activată poate fi influențat de genetică, greutatea corporală, alimentație, activitate fizică, factori de mediu și circumstanțele familiale.
Unul dintre motivele pentru care este atât de dificil să spunem exact când va avea o fată prima menstruație este genetica.
Aproximativ 400 de gene și markeri genetici au fost asociați cu momentul menarhei, ceea ce arată cât de complex este procesul.
Un studiu realizat pe aproximativ 370.000 de femei islandeze a estimat că semnalele genetice explică aproximativ 25% din variația vârstei la care apare prima menstruație.
Un alt studiu a sugerat că momentul menarhei poate fi explicat în proporții aproximativ egale de factori genetici și de alți factori.
Cu alte cuvinte, nu există o singură cauză care să stabilească ziua în care începe pubertatea.
În țările dezvoltate economic, tendințele către o pubertate mai timpurie au fost asociate și cu modificări ale greutății corporale.
Un indice de masă corporală mai ridicat a fost asociat cu apariția mai timpurie atât a dezvoltării sânilor, cât și a primei menstruații.
Explicația este mai complicată decât ideea că „mâncarea provoacă pubertate precoce”. Țesutul adipos este activ din punct de vedere hormonal și poate influența sistemul endocrin.
În același timp, pubertatea timpurie poate fi asociată ulterior cu creșterea în greutate. Asta face dificilă stabilirea unei relații simple de tip cauză-efect.
Cu alte cuvinte, nu putem spune că menarha precoce este pur și simplu cauza excesului ponderal. Poate fi, în anumite situații, unul dintre factorii asociați cu riscul ulterior de creștere în greutate.
Alimentația are un rol important în dezvoltarea copilului.
Deficiențele de proteine, aminoacizi esențiali, calorii sau acizi grași esențiali, precum și lipsa unor micronutrienți precum fierul și zincul, pot întârzia debutul pubertății.
Și activitatea fizică intensă poate influența momentul menstruației. Fetele care practică sport sau dans la un nivel foarte intens pot avea uneori menarha întârziată.
Explicația poate fi legată de disponibilitatea energetică: dacă organismul consumă foarte multă energie, dar primește prea puține calorii, poate reduce procesele biologice care nu sunt considerate esențiale pentru supraviețuirea imediată, inclusiv funcția reproductivă.
Asta nu înseamnă însă că părinții ar trebui să reducă intenționat alimentația copilului sau să încurajeze exercițiile fizice excesive pentru a „întârzia” pubertatea.
Dimpotrivă, restricționarea alimentației și sportul excesiv pot fi dăunătoare.
Aici începe una dintre cele mai controversate părți ale poveștii.
Substanțele chimice care perturbă sistemul endocrin sunt investigate pentru posibilul lor rol în modificarea dezvoltării hormonale și a momentului pubertății.
Printre substanțele pentru care au existat preocupări se numără bifenilii policlorurați (PCB), DDT, bisfenolul A (BPA) și anumiți ftalați. În Australia, multe dintre aceste substanțe au fost interzise, eliminate treptat sau restricționate.
Unele substanțe cu potențial de perturbare endocrină pot fi întâlnite în continuare în mediu și în anumite produse, inclusiv produse de îngrijire personală, materiale plastice, recipiente sau ambalaje.
Dar aici este importantă diferența dintre asociere și dovada unei cauze directe.
Faptul că expunerea la anumite substanțe chimice a fost asociată în unele cercetări cu modificări ale pubertății nu înseamnă că înlocuirea tuturor recipientelor din plastic sau schimbarea șamponului va amâna prima menstruație.
Expunerea la aceste substanțe nu poate fi eliminată complet din viața de zi cu zi, iar momentul menarhei este rezultatul interacțiunii mai multor factori.
Unele cercetări au găsit asocieri între circumstanțele familiale și vârsta la care apare prima menstruație. De exemplu, anumite studii au indicat o legătură între absența tatălui și apariția mai timpurie a menarhei.
Însă astfel de rezultate trebuie interpretate cu atenție.
Dificultățile financiare, stresul matern, instabilitatea familială și alte circumstanțe sociale se pot suprapune. Tocmai de aceea, este foarte dificil pentru cercetători să determine dacă un anumit factor este cauza directă sau doar este asociat cu alte condiții care influențează dezvoltarea copilului.
Pe scurt, nu există o metodă sigură prin care părinții să programeze sau să amâne pubertatea normală a copilului.
O alimentație echilibrată este importantă pentru sănătate, dar nu există o „dietă pentru întârzierea menstruației”. În mod similar, activitatea fizică este benefică, însă nu ar trebui transformată într-un instrument pentru a împiedica dezvoltarea normală.
Reducerea expunerii inutile la anumite substanțe chimice poate fi o măsură rezonabilă, dar nu poate controla complet expunerea și nu reprezintă o metodă demonstrată de amânare a menarhei.
Mai important este ca părinții să nu transforme pubertatea într-un motiv de anxietate pentru copil.
Poate că cea mai importantă idee este și cea mai simplă: menarha este un proces biologic, nu un prag al maturității sociale sau emoționale.
Prima menstruație nu înseamnă că o fată este pregătită pentru întâlniri romantice sau pentru relații sexuale. Nu înseamnă că trebuie să se îmbrace diferit, să renunțe la lucrurile care îi plac sau să „se maturizeze” brusc.
Înseamnă că organismul ei a ajuns într-o etapă normală a dezvoltării reproductive.
Pentru părinți, momentul primei menstruații poate fi mai degrabă o oportunitate de a explica ce se întâmplă în corp, cum se gestionează menstruația, ce simptome sunt normale și când este nevoie de ajutor medical.
Fiecare copil are propriul ritm. Iar scopul nu ar trebui să fie întârzierea cu orice preț a pubertății, ci asigurarea faptului că aceasta se desfășoară în condiții sănătoase și că fata știe că nu este nimic rușinos sau „prea matur” în ceea ce i se întâmplă.
Diferențele dintre atacul de panică și infarct. Cum le recunoaștem și cum acționăm corect.
"Acolo e un test al maturității din punct de vedere astrologic. Simți că ți se de lumea peste cap, nu înțelegi ce se mai întâmplă".
De ce apare sentimentul de singurătate și de ce mulți se consideră singuri atunci când trec prin anxietate sau depresie.
Psihologul Ramona A. Dumitru ne-a vorbit despre trucurile promovate că ajută la eliminarea atacului de panică.