Nimeni nu spune asta părinților! Ce este stresul parental și de ce simți că nu te descurci. Asta se întâmplă cu părinții moderni

parenting - Foto: Freepik @alenabutor

De ce să fii părinte e atât de dificil? Află de ce părinții sunt tot mai copleșiți, cum lipsa sprijinului colectiv afectează familiile și ce soluții practice există pentru a reduce stresul parental.

Tot mai mulți părinți se confruntă cu o realitate comună, dar obositoare: după o zi de muncă, urmează temele copiilor, proiecte școlare urgente, conflicte emoționale, probleme apărute la antrenamentele sportive și logistica infernală a programelor suprapuse.

Chiar și în familiile cu resurse și sprijin aparent adecvat, presiunea zilnică este uriașă.

Astfel de momente nu sunt ieșite din comun. Ele se petrec, seară de seară, în mii de locuințe. Cu toate acestea, mulți părinți se întreabă: "De ce este totul atât de greu?"

Stresul parental, o realitate tot mai prezentă. Ce este stresul parental

Termenul "stres parental" este folosit de specialiști pentru a descrie reacția negativă ce apare atunci când cerințele rolului de părinte depășesc resursele disponibile (timp, energie, sprijin). Studiile arată că acest fenomen a crescut constant în ultimele decenii, iar după pandemia de COVID-19, aproape 50% dintre părinții din SUA au declarat că se simt complet copleșiți în cele mai multe zile, potrivit Reuters.

Consecințele nu sunt doar emoționale.

Stresul parental afectează sănătatea mintală a părinților și calitatea relațiilor dintre aceștia și copii.

Părinți moderni, dar tot mai izolați

Cercetările arată că, de-a lungul istoriei, copiii au fost crescuți într-un context comunitar. Familiile trăiau în structuri extinse, iar îngrijirea copiilor era împărțită între mai mulți adulți, părinți, bunici, rude sau membri ai comunității. Antropologii numesc acești "ajutoare de părinți" allopărinți (din grecescul "allo" - altcineva).

Un studiu realizat în 2021 într-o comunitate de vânători-culegători din Filipine a arătat că allopărinții asigurau 75% din grija pentru copiii mici. Așadar, ideea unei familii auto-suficiente este, de fapt, un concept modern și relativ recent, popularizat în epoca post-industrială, în special în anii '50–'60.

Trei tipuri de sprijin important pentru părinți

Stresul parental este alimentat de lipsa unui sprijin real, pe mai multe niveluri. Specialiștii identifică trei tipuri esențiale de suport:

  • Sprijin tangibil: Ajutor practic sau material – de exemplu, cineva care duce copilul la antrenament sau oferă o masă gătită într-o zi aglomerată.
  • Sprijin emoțional: Ascultare, empatie, afecțiune.
  • Sprijin informațional: Sfaturi utile, idei, resurse relevante în funcție de context.

Fiecare situație parentală cere o combinație diferită de sprijin. În fața unei crize emoționale, e nevoie de calm și cunoaștere. În fața unui program imposibil, e nevoie de ajutor concret, nu de „tips & tricks” de pe internet.

Mitul autosuficienței distruge echilibrul familial

Modelul familiei nucleare – părinți și copii izolați, fără sprijin extern – este nu doar ineficient, ci și nesustenabil pe termen lung. Cu toate acestea, mulți părinți se simt vinovați când cer ajutor sau își recunosc vulnerabilitatea. Societatea continuă să promoveze ideea că „un părinte bun se descurcă singur”.

Realitatea este că susținerea din partea comunității nu este un lux, ci o necesitate.

Soluții pentru o schimbare reală

Chiar dacă problema este una sistemică și necesită măsuri naționale (acces mai larg la servicii de sănătate mintală, investiții în infrastructură socială, susținerea părinților prin politici publice), există și pași individuali care pot ajuta:

  • Evaluarea rețelei de sprijin - Câți oameni oferă ajutor concret? Cine poate asculta? Cine poate oferi sfaturi utile?
  • Construirea de relații locale - Un salut la locul de joacă, o discuție cu vecinul – micile interacțiuni pot deveni surse reale de ajutor.
  • Oferirea de sprijin altora - A ajuta pe alții îmbunătățește starea de bine și creează relații bazate pe reciprocitate.
  • Normalizarea cererii de ajutor - A cere sprijin nu este o slăbiciune, ci un act de curaj.
  • Flexibilitate în așteptări - Nu toți vor crește copiii exact ca tine. Definirea clară a limitelor importante și acceptarea diversității pot extinde rețeaua de allopărinți.
Articole similare