Mirosul corporal nu este produs direct de transpirație, ci de bacteriile care descompun anumite substanțe din sudoare, arată o analiză științifică citată dintr-un material de specialitate. În acest context, diferența dintre deodorant și antiperspirant devine esențială pentru alegerea produsului potrivit, mai ales în sezonul cald, când transpirația crește semnificativ
De ce transpirația nu miroase, de fapt
Sudoarea eliminată de organism este, în sine, inodoră. Ea este produsă de două tipuri principale de glande: glandele ecrine, răspândite pe aproape tot corpul, care secretă o sudoare bogată în apă și electroliți, și glandele apocrine, localizate în special la nivelul axilelor și zonei inghinale. Acestea din urmă produc o sudoare mai „grasă”, bogată în proteine și lipide.
Mirosul apare abia în momentul în care bacteriile de pe piele descompun aceste substanțe și generează compuși volatili, extrem de ușor detectabili de simțul olfactiv, chiar și în concentrații foarte mici. Activitatea glandelor apocrine începe, de regulă, la pubertate.
- Cum acționează antiperspirantele:
Antiperspirantele sunt concepute pentru a reduce sau opri transpirația. Ele conțin săruri metalice, cel mai frecvent pe bază de aluminiu, care reacționează cu apa din canalele glandelor sudoripare și formează dopuri temporare. Acestea blochează eliminarea transpirației la suprafața pielii, privând astfel bacteriile de „materia primă” necesară pentru producerea mirosului neplăcut
- Cum funcționează deodorantele:
Deodorantele nu împiedică transpirația, ci acționează asupra mirosului. Ele pot conține agenți antimicrobieni care reduc numărul bacteriilor, parfumuri care maschează mirosul, substanțe care absorb compușii volatili sau ingrediente care modifică pH-ul pielii, făcând mediul mai puțin favorabil dezvoltării bacteriene. Există și formule în curs de dezvoltare care vizează blocarea proceselor bacteriene care generează mirosul
Produse combinate și diferențe de preferință
Pe piață există și produse hibride, care combină efectele antiperspirantelor cu cele ale deodorantelor, de exemplu antiperspirante cu parfum intens sau cu agenți antimicrobieni. Alegerea depinde de nevoile individuale: pentru controlul mirosului este suficient un deodorant, în timp ce reducerea transpirației necesită un antiperspirant.
Specialiștii subliniază că reacția organismului la aceste produse se poate modifica odată cu vârsta sau schimbarea stilului de viață, fiind uneori necesară testarea mai multor variante sau chiar consultarea unui medic.
Ce spun cercetările despre deodorantele „naturale”
Contrar unor mituri vehiculate online, studiile bazate pe dovezi arată că antiperspirantele pe bază de aluminiu sunt sigure și nu prezintă riscuri pentru sănătate. Deodorantele „naturale” folosesc, în general, aceleași mecanisme de bază – antibacteriene, absorbante sau de mascare a mirosului – cu ingrediente precum bicarbonatul de sodiu sau uleiurile esențiale.
Totuși, specialiștii avertizează că „natural” nu înseamnă automat mai sigur. Unele ingrediente alternative nu au fost testate la fel de riguros, iar riscul dezvoltării rezistenței bacteriene există atât în cazul substanțelor sintetice, cât și al celor naturale