Tatuajele și riscurile invizibile: metale grele, inflamații și efecte pe termen lung

Tatuajele au devenit atât de răspândite încât abia mai atrag atenția, fie că vorbim de un desen minimalist pe încheietură sau de un sleeve complet. Dincolo însă de semnificația personală, cercetările recente arată că cerneala injectată în piele nu este biologic inertă și poate avea efecte asupra sistemului imunitar, cu implicații încă insuficient înțelese pentru sănătatea pe termen lung.

Cerneala nu rămâne doar în piele

Odată injectată în derm, cerneala de tatuaj este recunoscută de organism ca material străin. Celulele sistemului imunitar încearcă să o elimine, însă particulele sunt prea mari pentru a fi eliminate complet. Ele rămân „capturate” în celulele pielii, ceea ce explică de ce tatuajele sunt permanente.

Problema este că o parte din aceste particule nu rămân localizate. Studii recente arată că pigmenții pot migra prin sistemul limfatic și se pot acumula în ganglionii limfatici, structuri-cheie ale sistemului imunitar. Efectele pe termen lung ale acestei acumulări sunt încă neclare, dar ridică semne de întrebare privind expunerea cronică la metale și substanțe organice potențial toxice.

Ce conțin, de fapt, cernelurile de tatuaj

Cernelurile sunt amestecuri chimice complexe. Ele includ pigmenți pentru culoare, solvenți lichizi, conservanți și impurități în cantități mici. Mulți dintre pigmenții folosiți astăzi nu au fost creați pentru uz medical, ci pentru industrii precum vopsele auto, mase plastice sau tonere de imprimantă.

În unele cerneluri au fost identificate urme de metale grele, precum nichel, crom, cobalt sau chiar plumb. Acestea sunt cunoscute pentru potențialul lor toxic și pentru capacitatea de a declanșa reacții alergice și sensibilizare imună.

Pe lângă metale, cernelurile pot conține coloranți azoici și hidrocarburi aromatice policiclice (PAH). Coloranții azoici, utilizați pe scară largă în textile și materiale plastice, se pot descompune, sub acțiunea luminii ultraviolete sau în timpul îndepărtării cu laser, în amine aromatice, substanțe asociate în studii de laborator cu cancerul și afectarea ADN-ului.

De ce cerneala neagră și culorile vii ridică probleme diferite

Cerneala neagră, de obicei pe bază de carbon black, poate conține PAH, compuși care apar și în funingine sau gaze de eșapament și dintre care unii sunt clasificați drept cancerigeni.

Cernelurile colorate, în special roșu, galben și portocaliu, sunt mai frecvent asociate cu reacții alergice și inflamații cronice. Acest lucru se datorează atât sărurilor metalice, cât și pigmenților care se pot degrada în substanțe toxice. Reacțiile pot apărea chiar și la luni sau ani după realizarea tatuajului.

Impactul asupra sistemului imunitar

Un studiu recent sugerează că pigmenții folosiți frecvent în tatuaje pot influența activitatea sistemului imunitar. Cercetătorii au observat că cerneala este preluată de celulele imune din piele, iar moartea acestora menține sistemul imunitar într-o stare de activare, cu inflamație în ganglionii limfatici timp de până la două luni.

Mai mult, atunci când cerneala era prezentă în zona unde se administra un vaccin, răspunsul imun a fost modificat. În cazul vaccinului anti-COVID-19, s-a observat o reacție imună mai slabă. Specialiștii subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că tatuajele fac vaccinurile nesigure, ci că pigmenții pot interfera, în anumite condiții, cu semnalele chimice ale sistemului imunitar.

Cancer, inflamații și riscuri pe termen lung

În prezent, nu există dovezi epidemiologice solide care să lege direct tatuajele de cancer la om. Totuși, experimentele de laborator și studiile pe animale indică riscuri potențiale, mai ales prin degradarea pigmenților în timp, sub acțiunea soarelui sau a laserului.

Cele mai bine documentate probleme rămân reacțiile alergice și inflamatorii. Cerneala roșie este asociată frecvent cu mâncărimi persistente, umflături și granulomatoze – noduli inflamatori care apar atunci când organismul încearcă să izoleze un material pe care nu îl poate elimina. Aceste reacții pot fi declanșate de expunerea la soare sau de modificări ale sistemului imunitar.

Infecții și lipsa reglementărilor clare

Ca orice procedură care perforează pielea, tatuarea implică un risc de infecție. În condiții de igienă precară, pot apărea infecții cu Staphylococcus aureus, hepatite virale sau, mai rar, infecții cu micobacterii atipice.

Evaluarea toxicității reale a tatuajelor este complicată și de lipsa unei reglementări uniforme. În multe țări, cernelurile de tatuaj sunt mai slab reglementate decât produsele cosmetice sau medicale, iar producătorii nu sunt întotdeauna obligați să declare complet ingredientele. Uniunea Europeană a introdus limite mai stricte pentru substanțele periculoase, dar la nivel global controlul rămâne inegal.

O expunere chimică pe viață

Pentru majoritatea oamenilor, tatuajele nu provoacă probleme grave. Totuși, ele nu sunt lipsite de riscuri. Fiecare tatuaj înseamnă introducerea în organism a unor substanțe care nu au fost concepute să rămână pe termen lung în țesuturile umane.

Principala îngrijorare este expunerea cumulativă. Pe măsură ce tatuajele devin mai mari, mai numeroase și mai colorate, crește și încărcătura chimică totală. Combinată cu expunerea la soare, îmbătrânirea, schimbările imunitare sau îndepărtarea cu laser, această încărcătură ar putea avea efecte pe care știința abia începe să le investigheze.

Tatuajele rămân o formă puternică de exprimare personală, dar cercetările recente arată că ele înseamnă și o expunere chimică pe viață. Deși nu există dovezi ale unui pericol larg răspândit, tot mai multe studii subliniază nevoia de reglementări mai clare, transparență și investigații științifice pe termen lung.