O serie de afecțiuni care apar la vârste înaintate ar putea avea rădăcini mult mai vechi decât se credea până acum. Potrivit unor cercetători britanici, organismul poate purta timp de decenii urmele unor infecții, accidentări sau mutații genetice fără ca acestea să provoace simptome evidente.
Odată cu înaintarea în vârstă, însă, mecanismele naturale de protecție își pierd din eficiență, iar aceste probleme ascunse pot contribui la apariția unor boli cronice.
Într-o analiză publicată în revista Aging-US, David Gems și Alexander Carver de la University College London, alături de Yuan Zhao de la Queen Mary University of London, propun un nou model care explică de ce riscul de boală crește odată cu vârsta.
Autorii susțin că îmbătrânirea nu are o singură cauză. Ea rezultă din interacțiunea dintre daune acumulate în prima parte a vieții și procese genetice care devin problematice la vârste mai înaintate.
Potrivit cercetătorilor, această combinație poate explica frecvența crescută a unor afecțiuni precum cancerul, artrita sau anumite infecții în rândul persoanelor în vârstă.
Cercetătorii descriu îmbătrânirea ca un proces care se desfășoară în două etape distincte.
Prima etapă apare în anii de tinerețe și maturitate. În această perioadă, organismul se confruntă cu infecții, traumatisme, inflamații și mutații genetice. Deși corpul reușește să repare o mare parte din aceste probleme, unele efecte persistă și rămân ascunse pentru perioade foarte lungi.
A doua etapă începe la vârste mai înaintate. Procese biologice care au avut un rol util de-a lungul vieții încep să producă efecte nedorite. În același timp, capacitatea organismului de a controla daunele mai vechi scade treptat.
"Problemele care au rămas sub control timp de decenii pot evolua și pot contribui la apariția bolilor", explică autorii studiului.
Modelul propus oferă explicații pentru mai multe situații observate frecvent în practică.
Virusurile care rămân inactive în organism ani la rând se pot reactiva atunci când sistemul imunitar slăbește. Un exemplu bine cunoscut este zona zoster, afecțiune provocată de reactivarea virusului varicelo-zosterian.
În mod similar, o accidentare la nivelul unei articulații, produsă în tinerețe, poate contribui la dezvoltarea osteoartritei după zeci de ani. Pe măsură ce țesuturile îmbătrânesc, rezistența lor scade, iar efectele traumatismului devin mai evidente.
Autorii menționează și mutațiile genetice moștenite. Acestea pot rămâne inactive o perioadă foarte lungă înainte de a influența apariția unor boli precum cancerul sau fibroza.
Noua teorie are la bază și concepte consacrate din biologia evoluționistă.
Unul dintre acestea susține că selecția naturală are o influență mai redusă la vârste înaintate. Din acest motiv, anumite procese biologice benefice sau neutre în prima parte a vieții pot avea consecințe negative mai târziu.
Cercetătorii au analizat și studii realizate pe viermele microscopic Caenorhabditis elegans. În cazul acestor organisme, leziunile mecanice produse la începutul vieții pot favoriza infecții letale la bătrânețe.
Autorii consideră că mecanisme similare ar putea exista și la oameni, unde efectele daunelor acumulate se combină cu schimbările biologice asociate îmbătrânirii.
Noua perspectivă sugerează că prevenția nu începe la bătrânețe, ci mult mai devreme.
Prin identificarea și controlul factorilor care provoacă daune organismului în primele decenii de viață, riscul unor boli cronice ar putea scădea semnificativ în anii următori.
Autorii concluzionează că modelul în două etape oferă un cadru nou pentru înțelegerea relației dintre îmbătrânire și boală și ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii mai eficiente pentru prevenție, tratamente țintite și o îmbătrânire mai sănătoasă.