Verdictul care i-a distrus 11 ani din viață: a făcut chimioterapie pentru o tumoră cerebrală care nu exista

La 21 de ani, Becky Jones își făcea planuri pentru viitor. Era îndrăgostită, lucra ca operator CCTV pe stadionul echipei Coventry City și visa la o carieră în poliție. Apoi, niște migrene severe au schimbat totul.

Investigațiile au arătat o leziune la nivelul creierului. Becky a făcut o biopsie, iar medicii au tratat cazul ca pe un glioblastom de gradul IV, una dintre cele mai agresive forme de cancer cerebral. I s-a spus că, fără tratament, ar mai fi avut între șase și 12 luni de trăit.

A urmat o perioadă care avea să dureze mai bine de un deceniu. Becky a primit chimioterapie cu temozolomidă lună după lună, convinsă că tratamentul îi poate salva viața. La 34 de ani, mamă a doi copii, femeia a aflat că nu avusese niciodată o tumoră cerebrală.

Diagnosticul care i-a schimbat viața

În 2012, Becky lucra pe stadionul Coventry City și îl cunoscuse de curând pe Pete, partenerul ei, care era steward. Migrenele severe au dus însă la investigații medicale. Scanările au evidențiat o leziune cerebrală, iar ulterior a fost efectuată o biopsie.

Potrivit avocaților femeii, diagnosticul de glioblastom ar fi fost stabilit înainte ca rezultatul biopsiei să fie disponibil. Becky a fost tratată ca un pacient cu o tumoră cerebrală de grad înalt. A primit temozolomidă și a fost avertizată că, fără tratament, viața ei s-ar putea încheia în câteva luni.

Pentru o tânără de 21 de ani, vestea a însemnat sfârșitul unei vieți pe care abia începea să o construiască.

11 ani de chimioterapie

Tratamentul care trebuia să îi prelungească viața a devenit o parte permanentă a existenței sale. Becky spune că i s-a transmis că trebuie să continue chimioterapia pe termen nelimitat. Tratamentul cu temozolomidă a continuat ani la rând, chiar dacă investigațiile imagistice repetate nu au arătat evoluția unei tumori pe care medicii o considerau fatală.

Au apărut efectele adverse. Greața, durerile abdominale, ulcerațiile bucale și oboseala profundă i-au afectat viața de zi cu zi. Teama de infecții a făcut-o să se izoleze tot mai mult.

Permisul de conducere i-a fost retras inițial, apoi a primit restricții. Activități obișnuite pentru o femeie de vârsta ei, precum mersul la sală, alergarea sau ieșirile la restaurant cu partenerul, au devenit dificile sau imposibile.

A primit chiar avertismentul că este posibil să nu poată avea copii. În ciuda acestui lucru, Becky a devenit mamă de două ori. Medicii au descris cele două sarcini drept extraordinare.

"Fără chimioterapie, vei muri"

Pentru Becky, chimioterapia nu a fost doar un tratament. A fost o obligație pe care a asociat-o permanent cu supraviețuirea.

"Mi s-a spus iar și iar că, fără chimioterapie, voi muri", a declarat femeia, potrivit Daily Mail.

Ani la rând, această idee i-a influențat fiecare decizie. Oprirea tratamentului nu părea o opțiune, pentru că în mintea ei alternativa era moartea. În 2024, după retragerea din activitate a profesorului Ian Brown, chimioterapia a fost oprită.

Becky spune că nu a primit atunci o explicație clară. Nu știa inițial nici cine urma să îi preia responsabilitatea pentru îngrijirea medicală. Abia după aceea avea să afle că întrebarea cea mai importantă nu era cât timp mai trebuia să continue chimioterapia. Era dacă avusese vreodată cancer.

Un al doilea verdict medical

În anul următor, cazul ei a fost analizat de neurochirurgi și radiologi independenți. Concluzia a fost radical diferită de diagnosticul primit cu mai bine de un deceniu înainte.

Leziunea cerebrală nu era cancer. Experții au considerat că Becky suferea, de fapt, de demielinizare tumefactivă, un proces inflamator al creierului care poate semăna cu o tumoră cerebrală la investigațiile imagistice.

Afecțiunea poate răspunde la tratament cu corticosteroizi. Pentru Becky, vestea a venit după mai bine de un deceniu în care a crezut că luptă împotriva unui cancer terminal.

A aflat concluzia în timpul unei videoconferințe cu avocații și experții medicali care i-au analizat cazul.

"Nu am avut niciodată o tumoră cerebrală. Am fost diagnosticată greșit și am trecut prin toate aceste tratamente în cea mai mare parte a vieții mele adulte, fără niciun motiv", a spus ea.

Impactul emoțional al descoperirii a fost uriaș.

"Practic, mi-a distrus viața", a afirmat Becky despre situația creată în urma diagnosticului și tratamentului.

Cazul face parte dintr-o anchetă mai amplă

Povestea lui Becky nu este un caz izolat. Mai mult de 40 de pacienți și familii au inițiat demersuri legale în legătură cu acuzații privind tratamente oncologice prelungite sau inutile la University Hospitals Coventry and Warwickshire NHS Trust.

În centrul cazurilor se află activitatea unui fost consultant neuro-oncolog, profesorul Ian Brown.

Colegiul Regal al Medicilor din Marea Britanie a analizat 20 de cazuri ale unor pacienți care au primit mai mult de 12 cicluri de temozolomidă în perioada 2017-2023.

Concluziile au ridicat probleme serioase. Niciunul dintre cele 20 de cazuri analizate nu a fost considerat un exemplu de bună practică. În 15 cazuri, evaluarea generală a fost considerată nesatisfăcătoare.

Evaluatorii au identificat situații în care chimioterapia a continuat ani la rând fără dovezi clare privind beneficiile tratamentului. În unele cazuri, documentele medicale nu explicau suficient de ce terapia continua.

Unii pacienți au primit peste 100 de cicluri de temozolomidă, un medicament utilizat în mod obișnuit pentru anumite tumori cerebrale de grad înalt.

Chimioterapia a continuat ani întregi

Raportul a ridicat întrebări și despre modul în care au funcționat mecanismele de control din spital. Evaluatorii au vrut să afle de ce echipele de oncologie și farmacia spitalului nu au intervenit în cazurile în care pacienții primeau chimioterapie orală timp de 10 sau chiar 15 ani.

Au fost identificate probleme legate de respectarea ghidurilor medicale, documentarea deciziilor și informarea pacienților cu privire la riscurile unui tratament prelungit. Raportul a descris și un fenomen de tip "bystander effect" - situația în care responsabilitatea de a pune sub semnul întrebării un tratament neobișnuit pare să fi fost transferată de la o persoană sau un departament la altul.

Colegiul Regal al Medicilor a recomandat, de asemenea, ca spitalul să ia în considerare sesizarea conduitei profesorului Brown către General Medical Council, organismul care reglementează profesia medicală în Marea Britanie.

Întrebarea care rămâne: cum a putut continua tratamentul?

Cazul ridică o întrebare dificilă pentru sistemul medical: cum poate un tratament oncologic să continue ani la rând fără ca durata lui să declanșeze o reevaluare? În cazul lui Becky, chimioterapia a continuat mai mult de un deceniu.

În tot acest timp, femeia a trăit cu ideea că medicamentul îi ține cancerul sub control și că oprirea tratamentului i-ar putea pune viața în pericol. Ulterior, experții independenți au ajuns la concluzia că leziunea nu era cancer.

Pentru Becky, problema nu se limitează la un diagnostic greșit. Înseamnă 11 ani de tratament, efecte adverse, restricții și decizii de viață luate sub presiunea unei boli despre care credea că îi poate curma existența în orice moment.

"Nu am avut niciodată o tumoră cerebrală", a spus ea.

Acum, cazul său este analizat alături de alte zeci de situații. Raportul Colegiului Regal al Medicilor recomandă evaluarea pacienților care sunt încă în viață și care au primit temozolomidă mai mult de 12 cicluri. În anumite situații, evaluarea ar putea include și pacienți care au murit.

Trustul NHS a anunțat că a introdus măsuri suplimentare de supraveghere pentru prescrierea și utilizarea temozolomidei.

Reprezentanții instituției au transmis că pacienții afectați au fost evaluați de medici seniori și că au fost stabilite planuri de îngrijire adecvate. Trustul a comandat și o analiză independentă a procedurilor prin care angajații pot semnala probleme.

Pentru Becky, însă, nicio procedură nouă nu poate recupera cei 11 ani în care a crezut că are cancer.