Durerea de dinți, gingiile care sângerează sau o rană care nu se vindecă pot semnala probleme serioase. Ce legătură au cu diabetul, inima și cancerul?
Durerea de dinți, gingiile care sângerează, respirația urât mirositoare sau o rană din gură care nu se vindecă pot părea probleme strict dentare. În anumite situații, însă, aceste semne pot avea legătură cu afecțiuni care afectează întregul organism, de la diabet și boli cardiovasculare până la unele forme de cancer.
Gura oferă medicilor informații importante despre starea generală de sănătate. Vasele de sânge, țesuturile moi, dinții, gingiile și microbiomul oral pot arăta schimbări care apar în anumite boli cronice.
"Gura este singura parte a corpului în care un medic poate vedea osul, țesuturile moi, circulația sângelui și bacteriile în același timp, fără să fie nevoie să deschidă corpul.
Este și punctul de intrare pentru tot ceea ce mănânci, bei și respiri. Ceea ce se întâmplă în restul organismului apare adesea devreme și la nivelul gurii", explică dr. Yev Davydov, medic stomatolog din New York, potrivit Daily Mail.
Cavitatea orală găzduiește miliarde de bacterii. Multe sunt normale și fac parte din microbiomul oral. Problemele apar atunci când se produce un dezechilibru, iar inflamația sau infecția persistă.
De aceea, anumite schimbări din gură merită atenție, mai ales dacă nu dispar în câteva zile.
Mulți oameni asociază durerea cu momentul în care apare o problemă dentară. Potrivit medicilor lucrurile nu stau întotdeauna așa.
"Contrar unei idei foarte răspândite, durerea de dinți este un semn tardiv, nu unul precoce. Până când un dinte începe să doară, problema poate exista de luni sau chiar de ani", spune dr. Yev Davydov.
Bacteriile din cavitatea orală folosesc zaharurile și amidonul din alimente. În acest proces apar acizi care contribuie, împreună cu bacteriile, la formarea plăcii dentare.
Dacă placa nu este îndepărtată, aceasta se poate transforma în tartru. În timp, smalțul se poate deteriora și apare caria.
O carie aflată la început nu doare, de regulă. Sensibilitatea la rece sau la alimente dulci poate apărea ulterior. Durerea intensă apare adesea atunci când leziunea ajunge aproape de nerv.
Dr. Kami Hoss, ortodont și fondator al companiei SuperMouth, atrage atenția asupra unui aspect important: dispariția durerii nu înseamnă întotdeauna că problema s-a rezolvat.
"Dacă este lăsată netratată, situația poate ajunge la un abces, adică un focar de infecție în osul maxilar, cu acces direct la circulația sângelui. Din acel moment, nu mai este doar o problemă dentară. Este o infecție cronică în organism", afirmă medicul.
O infecție dentară netratată se poate extinde către osul maxilar, dinții din apropiere, sinusuri sau țesuturile moi de la nivelul feței și gâtului.
Unele cercetări au asociat infecțiile și inflamația orală cronică cu un risc mai mare pentru anumite boli sistemice. Aceste asocieri nu înseamnă că o carie provoacă direct diabet, infarct sau demență, dar sănătatea orală și sănătatea generală se influențează reciproc.
Sângele pe periuța de dinți sau în chiuvetă poate părea un detaliu minor. Nu este bine să devină însă ceva obișnuit.
"Dacă mâinile ți-ar sângera de fiecare dată când le-ai spăla, ai merge la medic în aceeași zi. Cu toate acestea, milioane de oameni văd sânge în chiuvetă în fiecare seară și îl numesc "gingii sensibile".
Gingiile nu sunt sensibile. Sunt inflamate, iar gingiile inflamate înseamnă că bariera dintre gură și sânge a fost deja afectată", spune dr. Kami Hoss.
Gingiile umflate, roșii sau care sângerează pot indica gingivită. În formele incipiente, igiena orală corectă poate ameliora problema. Dacă sângerarea persistă timp de mai multe săptămâni, este necesar un consult stomatologic.
O formă mai avansată este parodontita. Bacteriile pătrund sub marginea gingiei, iar inflamația afectează țesuturile și osul care susțin dinții.
"Bacteriile ajung sub linia gingiei, iar răspunsul inflamator al organismului începe să distrugă osul care susține dinții. Acest os nu se reface. Parodontita este principala cauză a pierderii dinților la adulți și, în mare măsură, poate fi prevenită dacă este tratată la timp", explică dr. Davydov.
Inflamația cronică din boala parodontală are efecte care depășesc cavitatea orală. Parodontita a fost asociată cu o frecvență mai mare a bolilor cardiovasculare, accidentului vascular cerebral și diabetului insuficient controlat.
Inflamația persistentă poate crește nivelul unor markeri inflamatori din organism. În cazul persoanelor cu diabet, boala parodontală poate face mai dificil controlul glicemiei.
Există și situația inversă: diabetul necontrolat poate favoriza apariția și agravarea bolii gingivale. De aceea, un pacient cu diabet trebuie să acorde o atenție deosebită sănătății orale.
Gingiile foarte umflate, cu o culoare violacee sau cu o sângerare disproporționată față de aspectul lor pot avea, în cazuri rare, și alte cauze.
"Gingiile care se umflă, capătă o culoare purpurie sau sângerează mult mai mult decât ar explica placa bacteriană pot fi uneori primul semn vizibil al leucemiei sau al unei tulburări de coagulare. Dacă sângerarea apare împreună cu vânătăi, oboseală sau febră, este nevoie de un consult medical, nu doar de unul stomatologic", avertizează dr. Hoss.
La copii, pierderea dinților face parte din dezvoltare. La un adult, un dinte permanent care devine mobil trebuie verificat.
"Un dinte mobil este întotdeauna o problemă la un adult. Dinții sunt fixați în os printr-un ligament. Dacă un dinte se mișcă, ceva a afectat osul, ligamentul sau ambele", explică dr. Davydov.
Cea mai frecventă cauză este boala parodontală avansată. Infecția cronică poate distruge treptat osul din jurul dintelui.
Bruxismul, adică scrâșnitul sau încleștarea dinților, poate reprezenta o altă cauză. Presiunea repetată poate afecta structurile care susțin dinții. Există și cauze rare, dar importante.
"Tumorile și chisturile de la nivelul maxilarului, atât cele benigne, cât și cele maligne, pot distruge osul și pot face dinții mobili din interior. Anumite tipuri de cancer care ajung la nivelul maxilarului pot avea aceeași manifestare", spune medicul.
Un singur dinte care se mișcă, fără boală gingivală evidentă și fără un traumatism recent, poate necesita investigații imagistice.
Usturoiul, peștele și alte alimente pot modifica temporar mirosul respirației. Problema devine diferită atunci când halena persistă în ciuda igienei orale.
"Dacă respirația urât mirositoare nu dispare după periaj, poate fi un diagnostic care așteaptă să fie descoperit, nu un eșec al igienei", afirmă dr. Hoss.
Bacteriile din zonele greu accesibile ale cavității orale pot produce compuși cu miros neplăcut. Sursele pot fi gingiile, cariile profunde, limba, coroanele sau obturațiile dentare.
Și gura uscată poate avea un rol important.
"Uscăciunea gurii este una dintre cele mai subestimate cauze. Saliva este sistemul imunitar al gurii: neutralizează acizii, ajută la refacerea smalțului și îndepărtează bacteriile. Sute de medicamente obișnuite, respirația pe gură și apa de gură pe bază de alcool pot reduce cantitatea de salivă", explică medicul.
Respirația urât mirositoare poate avea uneori și cauze care nu țin direct de dinți. Sindromul Sjögren, o boală autoimună care afectează glandele ce produc lichide, poate provoca uscăciunea gurii. Uscăciunea favorizează multiplicarea anumitor microorganisme.
În cazul bolii renale, organismul poate acumula produși reziduali care în mod normal sunt eliminați prin rinichi. Ureea ajunge în salivă și se poate transforma în amoniac, cu apariția unui miros specific.
Majoritatea leziunilor orale sunt inofensive și dispar singure. Există însă un reper simplu pe care medicii îl recomandă.
"Regula pe care le-o explic pacienților este simplă: orice rană, nodul, pată albă, pată roșie sau zonă aspră din gură care nu s-a vindecat în două săptămâni trebuie examinată. Nu trebuie doar urmărită. Trebuie examinată", spune dr. Davydov.
O leziune persistentă poate avea mai multe cauze, iar diagnosticul nu poate fi stabilit doar după aspect. În anumite cazuri, o rană care nu se vindecă poate reprezenta un semn al cancerului oral, mai ales atunci când apare pe marginea limbii.
Cancerul oral poate afecta buzele, limba, gingiile, interiorul obrajilor, planșeul gurii sau alte structuri din cavitatea orală și gât. Fumatul, consumul excesiv de alcool și infecția cu HPV se numără printre factorii de risc cunoscuți pentru anumite forme ale bolii.
"Dacă este depistat devreme, prognosticul este foarte bun. Dacă este depistat târziu, poate deveni unul dintre cele mai mutilante și periculoase tipuri de cancer. Diferența o face adesea faptul că cineva a examinat gura la timp", afirmă dr. Davydov.
Nu orice leziune orală persistentă înseamnă cancer. Aftele recurente pot apărea în contextul unor deficite nutriționale. Lipsa de fier, vitamina B12 sau folat poate avea un rol. În alte situații, leziunile pot apărea în cadrul unor boli autoimune, inclusiv lupus.
Dacă aftele apar frecvent, sunt numeroase, foarte dureroase sau se vindecă greu, cauza merită discutată cu un medic.
Dr. Davydov recomandă periajul de două ori pe zi cu pastă de dinți cu fluor și folosirea aței dentare. Renunțarea la fumat și consumul suficient de apă au, de asemenea, un rol important.
"Nu fuma. Bea apă", recomandă medicul.
Controalele stomatologice regulate permit identificarea cariilor, inflamației gingivale și a altor probleme înainte ca acestea să provoace simptome importante.
"O carie depistată devreme înseamnă o obturație simplă. O carie depistată târziu poate însemna tratament de canal și coroană sau extracție și implant. Durerea este modul prin care organismul îți spune că ai trecut deja de etapa în care problema putea fi rezolvată simplu, iar medicul dentist încearcă acum să limiteze cât mai mult efectele", explică dr. Davydov.
Persoanele cu antecedente de boală parodontală pot avea nevoie de controale mai frecvente, uneori la intervale de trei-patru luni.
Iar persoanele cu diabet sau boli cardiovasculare trebuie să discute cu medicul dentist despre frecvența potrivită a controalelor.
"Îngrijirea orală este îngrijire medicală. Gura a încercat să îți spună lucruri despre restul organismului toată viața. Merită să înveți să o asculți", concluzionează dr. Kami Hoss.
