Am astm? Semnele pe care mulți le ignoră și cum se pune diagnosticul

Ce trebuie să știi

• Astmul este o boală inflamatorie cronică a căilor respiratorii și poate apărea atât în copilărie, cât și la vârsta adultă.

• Tusea, senzația de strângere în piept, dificultățile de respirație și respirația șuierătoare sunt printre cele mai frecvente simptome.

• Diagnosticul se bazează în primul rând pe o anamneză amănunțită și un examen fizic, dar poate necesita spirometrie, teste alergologice, analize de sânge și măsurarea oxidului nitric expirat.

• Tratamentul este adaptat fiecărei persoane și poate include inhalatoare cu corticosteroizi, bronhodilatatoare, medicamente orale și, în anumite cazuri, produse biologice.

Ce este astmul?

Astmul este o boală inflamatorie cronică ce afectează căile respiratorii, adică toate căile prin care aerul trece de la cavitatea nazală până la plămâni.

Atunci când aceste căi respiratorii se inflamează, poate apărea senzația de strângere în piept, tusea sau respirația șuierătoare. Fluxul de aer este limitat deoarece mușchii care înconjoară căile respiratorii se contractă și le îngustează. În același timp, pereții acestora se pot îngroșa și pot produce mai mult mucus, ceea ce îngreunează și mai mult trecerea aerului.

Astmul nu este însă identic la toate persoanele. Există mai multe tipuri de astm, numite fenotipuri.

Cel mai frecvent este astmul alergic și/sau eozinofilic de „tip 2-ridicat”. Astmul alergic apare atunci când o persoană devine mai sensibilă la anumite particule din mediul înconjurător. În astmul eozinofilic, căile respiratorii conțin un număr mai mare de eozinofile, un tip de celule albe din sânge care contribuie la inflamație.

În schimb, astmul de „tip 2-scăzut” nu prezintă aceeași inflamație de tip alergic. Căile respiratorii pot conține un alt tip de celule sanguine, numite neutrofile, sau pot fi complet lipsite de celule inflamatorii.

O persoană poate prezenta caracteristici ale mai multor tipuri, motiv pentru care medicul trebuie să identifice și să clasifice corect astmul.

Afecțiunea poate apărea atât în copilărie, cât și la maturitate, iar simptomele pot varia considerabil de la o persoană la alta.

Care sunt simptomele astmului?

Astmul se poate manifesta în mai multe moduri. Printre cele mai frecvente simptome se numără:

Tusea. Poate fi uscată sau însoțită de flegmă.

Senzația de strângere în piept. Unele persoane simt o apăsare sau o senzație de constricție atunci când respiră.

Problemele de respirație. Poate apărea dificultatea de a respira sau senzația de respirație scurtă.

Respirația șuierătoare. Este un sunet ascuțit care provine din piept și poate semăna cu un fluierat ușor în timpul respirației.

Recuperarea lentă după răceli. În cazul unui astm nediagnosticat, o persoană poate observa că răcelile obișnuite sunt urmate de o tuse care persistă săptămâni întregi. Mulți pacienți descriu această situație prin senzația că „fiecare răceală ajunge la piept”.

Cum se diagnostichează astmul?

Cel mai important instrument de diagnostic este o anamneză amănunțită, împreună cu un examen fizic complet.

De multe ori, diagnosticul inițial este pus de medicul de familie sau de pediatru. Atunci când este necesar, pacientul poate fi trimis către un specialist pentru investigații suplimentare și pentru gestionarea bolii.

Două specialități medicale importante în evaluarea și tratarea simptomelor respiratorii cronice sunt alergologia și pneumologia.

Alergologii beneficiază de pregătire specializată pentru diagnosticarea, clasificarea și tratarea astmului, alergiilor și altor afecțiuni atopice. Pneumologii sunt specializați în gestionarea afecțiunilor respiratorii, inclusiv a formelor complexe de astm.

Printre investigațiile care pot fi utilizate se numără:

Spirometria, cunoscută și ca testarea funcției pulmonare. În timpul testării pot fi administrate medicamente, inclusiv inhalatoare, pentru a observa modificările funcției pulmonare.

Testele cutanate, care pot identifica reacțiile alergice la alergeni comuni din mediul interior și exterior. Pentru anumite persoane, expunerea la acești alergeni poate declanșa simptomele de astm.

Analizele de sânge, prin care pot fi evaluate numărul unor celule sanguine și anumite proteine asociate alergiilor.

Oxidul nitric expirat fracționat, un test respirator care poate indica prezența unui anumit tip de inflamație asociat cu astmul alergic sau eozinofilic.

Ce poate declanșa sau agrava astmul?

Mai mulți factori pot declanșa sau agrava simptomele.

Printre aceștia se află alergenii, precum acarienii din praful de casă, particulele provenite de la animale, inclusiv pisici și câini, gândacii de bucătărie, sporii de mucegai și polenul provenit de la copaci, iarbă sau buruieni.

Infecțiile respiratorii virale, inclusiv răcelile obișnuite, pot reprezenta un alt factor declanșator.

Și efortul fizic poate provoca simptome la unele persoane cu astm. La fel se poate întâmpla în cazul unor schimbări meteorologice, al umidității, temperaturilor scăzute, poluării aerului sau expunerii la fum provenit din incendii.

Fumul de țigară și cel provenit de la țigările electronice, stresul emoțional și obezitatea pot, de asemenea, agrava astmul.

Unele medicamente pot reprezenta factori declanșatori. Printre exemple se află aspirina, în cazul persoanelor susceptibile.

De ce apare astmul?

Mai mulți factori pot predispune o persoană la astm, în timp ce alții pot contribui la agravarea bolii.

Astmul se poate dezvolta încă din copilărie și are o componentă genetică importantă. Copiii ai căror părinți au astm au o probabilitate mai mare de a dezvolta boala, însă astmul nu urmează un model specific de moștenire genetică.

Unele infecții respiratorii au fost asociate cu dezvoltarea astmului, printre acestea numărându-se infecțiile cu virusul respirator sincițial, cunoscut drept RSV, și rinovirusul uman.

Și mediul are un rol important. Persoanele care au alergii la animale sau la factori din mediul înconjurător, fenomen numit sensibilizare la aeroalergeni, au o probabilitate mai mare de a avea astm.

În cazul astmului care apare la vârsta adultă, expunerea la factori de mediu și stilul de viață par să aibă un rol important.

Printre factorii de risc se numără:

• antecedente familiale de astm la mamă sau tată;

• episoade repetate de respirație șuierătoare, inclusiv atunci când persoana nu este bolnavă;

• antecedente personale de afecțiuni alergice, precum rinita alergică, eczema sau alergiile alimentare;

• sensibilizarea la alergeni din aer, precum acarienii, părul animalelor, gândacii, sporii de mucegai sau polenul;

• un număr crescut de eozinofile în sânge.

Cum se tratează astmul?

Tratamentul depinde de tipul de astm și de severitatea bolii.

Primul pas este înțelegerea particularităților fiecărui pacient și identificarea factorilor care îi pot agrava simptomele. Dacă sunt identificați factori alergeni, medicul poate recomanda strategii pentru reducerea expunerii la aceștia.

Tratamentul este adesea administrat sub forma unor inhalatoare, care permit medicamentului să ajungă direct în plămâni și în căile respiratorii.

Pentru că inflamația reprezintă o componentă importantă a astmului, sunt utilizate frecvent corticosteroizi inhalatori, care au rolul de a reduce inflamația.

Pot fi necesare și inhalatoare cu bronhodilatatoare, medicamente care ajută la reducerea contracției musculaturii căilor respiratorii și la deschiderea acestora.

Inhalatoarele există sub diferite forme, iar medicul poate stabili combinația potrivită pentru obținerea unui control cât mai bun al bolii.

În anumite situații sunt utilizate și medicamente administrate pe cale orală.

Atunci când tratamentele orale și inhalate nu reușesc să țină astmul sub control, medicul poate lua în considerare produse biologice, medicamente administrate injectabil. Acestea sunt, de regulă, rezervate persoanelor cu astm moderat până la sever și acționează asupra inflamației care stă la baza bolii.

Viața cu astm: boala poate fi ținută sub control

A avea astm nu înseamnă că o persoană trebuie să renunțe la activitățile obișnuite. Boala poate fi gestionată, iar principalul obiectiv este menținerea ei sub control.

Un astm insuficient controlat poate afecta semnificativ viața de zi cu zi. După stabilirea diagnosticului, menținerea controlului bolii devine una dintre principalele priorități ale echipei medicale.

Dacă astmul nu este tratat corespunzător, acesta se poate agrava în timp și poate produce modificări permanente ale căilor respiratorii. Acest fenomen este numit remodelarea căilor respiratorii.

Atunci când inflamația persistă, se pot produce modificări structurale și se poate forma țesut cicatricial. Căile respiratorii pot deveni astfel permanent mai înguste și mai rigide, iar problemele de respirație s-ar putea să nu se mai amelioreze complet nici măcar cu ajutorul medicamentelor.

Vestea bună este că începerea din timp a tratamentului potrivit și menținerea simptomelor sub control pot preveni apariția acestor complicații.

Dacă suspectezi că ai astm, discută cu un medic despre simptomele tale. Identificarea corectă a bolii, a factorilor declanșatori și a tipului de astm permite alegerea tratamentului potrivit.

Scopul tratamentului este ca astmul să nu îți dicteze viața, iar activitățile de zi cu zi, inclusiv cele pe care le faci din plăcere, să poată continua fără ca simptomele respiratorii să îți stea în cale.