Îngrijirea paliativă, rol semnificativ după AVC. Crește șansele de recuperare
Ce trebuie să faci după un AVC. Crește semnificativ șansele de recuperare.
Sindromul Tourette este o tulburare neurologică care provoacă mișcări sau sunete bruște, numite "ticuri", care sunt involuntare și nu pot fi controlate. De obicei, se dezvoltă în copilăria timpurie și se ameliorează la vârsta adultă. Tulburarea de ticuri afectează aproximativ unul din 100 de copii, în timp ce sindromul Tourette afectează aproximativ unul din 160 de copii.
Deși există diferite forme de tulburări de tic, sindromul tourette este cel mai grav. Simptomele vor fi folosite de către medicul tău pentru a identifica tipul de afecțiune cu ticuri pe care o ai.
Printre tulburările de tic se numără:
- O problemă de tic motor sau vocal care durează mai puțin de un an este denumită tulburare de tic provizorie.
- Mai mult de un an de ticuri verbale sau motorii (dar nu ambele) indică o afecțiune tic persistentă (cronică).
- Pentru mai mult de un an, atât ticurile verbale, cât și cele motorii indică sindromul Tourette.
Ticurile sindromului Tourette sunt un simptom comun al acestei afecțiuni, care apare de obicei între cinci și șapte ani și atinge un maxim în jurul vârstei de 12 ani. Aceste ticuri pot fi complexe sau simple, ticurile complexe implicând mai multe mișcări și grupe de mușchi, în timp ce ticurile simple implică mișcări rapide și repetate cu câteva grupe de mușchi.
Printre exemplele de ticuri motorii se numără scuturarea brațelor, îndoirea taliei, clipitul ochilor, scuturarea capului, țopăiala, mișcările maxilarului și expresiile faciale răsucite, în timp ce ticurile vocale includ lătratul, grohăitul, strigătul, adulmecarea și clătinarea gâtului.
Ticurile motorii, cum ar fi lovindu-se, pot fi dăunătoare, în timp ce coprolalia, un tic vocal, poate duce la înjurături sau la un limbaj nepotrivit, ceea ce face ca cineva să pară deranjant sau jignitor. Copiii care prezintă coprolalie pot primi pedepse nejustificate la școală sau acasă.
Sindromul Tourette este o afecțiune caracterizată de o degradare anormală a neurotransmițătorilor, cum ar fi dopamina, în creier. Cauza este necunoscută, dar este adesea transmisă prin gene.
Factorii de risc includ istoricul familial, sănătatea prenatală și greutatea mică la naștere. Bărbații au de trei până la patru ori mai multe șanse de a dezvolta ST decât femeile. Complicațiile de sănătate prenatale din timpul sarcinii, fumatul și greutatea mică la naștere pot crește, de asemenea, riscul de TS.
Foto: Freepik
Pentru a diagnostica sindromul Tourette, un furnizor de asistență medicală trebuie să examineze istoricul medical și simptomele pacientului, inclusiv frecvența, vârsta și natura ticurilor.
De asemenea, aceștia pot efectua teste pentru a exclude alte afecțiuni care ar putea cauza ticurile. Ticurile sindromului Tourette trebuie să fi început înainte de vârsta de 18 ani și să fi fost prezente de mai mult de un an. Niciun test de sânge sau examen imagistic nu poate detecta sindromul Tourette.
Sindromul Tourette este o afecțiune în care ticurile pot fi severe și pot avea un impact asupra activităților zilnice. Este posibil ca ticurile ușoare să nu necesite tratament, dar ticurile severe pot fi dificil de gestionat și pot duce chiar la auto-vătămare.
Medicamentele, cum ar fi neurolepticele, pot ajuta la gestionarea sindromului Tourette prin limitarea activității dopaminei în creier, potrivit Cleveland Clinic.
Terapia comportamentală poate ajuta la gestionarea ticurilor și la reducerea efectelor negative ale acestora. Intervenția comportamentală comprehensivă pentru ticuri (CBIT) este o terapie care îi ajută pe oameni să răspundă la ticuri prin efectuarea unui "răspuns concurent" prin efectuarea unei acțiuni diferite.
Recunoașterea ticurilor, sau a impulsurilor premonitorii, poate ajuta la mascarea sau suprimarea ticurilor. Reducerea ticurilor poate fi obținută prin menținerea calmului și evitarea situațiilor stresante. În general, aceste terapii pot ajuta la gestionarea sindromului Tourette și a afecțiunilor asociate acestuia.
Sindromul Tourette este o afecțiune neurologică care provoacă mișcări sau sunete involuntare numite ticuri, care debutează de obicei în copilărie și se diminuează la începutul vieții adulte. Tratamentele obișnuite includ medicamente și terapie comportamentală și sunt gestionate de neurologi sau psihiatri.
Ce trebuie să faci după un AVC. Crește semnificativ șansele de recuperare.
Noi descoperiri privind riscul de Parkinson prin pierderea auzului. Cu fiecare 10 decibeli pierduți, riscul de Parkinson crește cu 57%
Alimentul care duce la Parkinson. Topește creierul.
Acest obicei zilnic, imposibil de evitat, este un factor declanșator pentru AVC, iar cele mai expuse sunt femeile.
Evenimentul care îți degradează vasele de sânge din creier. Crește semnificativ riscul de demență. Perturbă fluxul sanguin din creier.
Medicamentul care este prescris frecvent persoanelor cu demență afectează mai rău creierul și accelerează declinul cognitiv.
Acești 10 factori cresc riscul de AVC și contribuie la gravitatea acestuia.
Acesta este cel mai rău lucru pentru creier. Îl macină în totalitate.
Ce trebuie să știi dacă ai avut AVC. Detaliul care arată că ai mari probleme neurologice.
Când începe, de fapt, degradarea coloanei vertebrale. Vârsta de la care apare simptomatologia.
Acesta este primul semn al bolii Parkinson. Apare cu cel puțin 10 ani înaintea tremorului.
Boala Alzheimer, depistată cu ani înainte de apariția simptomelor. Tehnica, disponibilă în SUA. Când va fi disponibilă și în Europa.
Acest test simplu depistează demența cu mult timp înainte ca primele simptome să fie evidente.
Lucrul care îți topește creierul fără să îți dai seama. Cea mai mare greșeală pe care o faci. Nimic nu te mai salvează.
Acesta este cel mai rău lucru pe care îl faci imediat ce te trezești și îți macină sănătatea.
Un simplu examen ocular ar putea deveni cheia diagnosticării bolii Parkinson înainte de apariția simptomelor motorii.
Ciupercile care ameliorează simptomele bolii Parkinson. Arată îmbunătățiri neașteptate în starea pacienților.
COVID a generat complicații pe termen lung, iar efectele se văd și în prezent. Apar la 88% din persoanele care au avut COVID.