Tonul vocii poate fi un semn al demenței și apare cu mult înainte de pierderea memoriei. La ce să fii atent. Este mult mai comun decât ai crede.
O schimbare discretă a vocii ar putea spune mai multe despre sănătatea creierului decât pare la prima vedere. Un studiu amplu, realizat pe sute de mii de pacienți, a identificat o legătură între tulburările de voce și riscul de demență sau declin cognitiv.
Cercetătorii au analizat dosarele medicale a aproximativ 830.000 de persoane cu vârsta de 60 de ani sau peste. Aproape 400.000 dintre acestea aveau un diagnostic de tulburare a vocii.
Rezultatul a atras atenția: persoanele care aveau o problemă de voce, dar nu aveau pierdere de auz, au prezentat un risc cu 58% mai mare de diagnostic ulterior cu demență sau afectare cognitivă decât cele fără tulburări ale vocii.
Studiul, publicat în Science Direct, a analizat mai multe tipuri de tulburări ale vocii.
Printre acestea s-au aflat:
Nu orice schimbare a vocii indică însă o problemă neurologică. Vocea se poate modifica din numeroase motive, de la afecțiuni ale corzilor vocale și infecții până la probleme neurologice sau leziuni.
Vorbirea nu este un proces simplu. Pentru a produce vocea, creierul trebuie să coordoneze mai multe structuri, mușchi și rețele nervoase. Aceleași rețele sunt implicate și în procese cognitive complexe.
Cercetătorii consideră că, atunci când apar modificări ale acestor rețele, vocea ar putea suferi schimbări înainte ca problemele de memorie sau alte simptome evidente să apară.
Printre modificările care pot atrage atenția se află o voce mai slabă, o tonalitate mai monotonă sau o voce care pare mai forțată.
Neurologul Chandril Chugh, care nu a participat la studiu, a explicat pentru Newsweek că vocea poate oferi indicii despre modul în care funcționează coordonarea neurologică. El a subliniat însă că o modificare a vocii nu reprezintă, singură, un diagnostic de demență.
Una dintre ideile importante ale cercetării este că modificările vocii ar putea apărea cu mult timp înaintea unor simptome cognitive mai ușor de observat.
O persoană poate observa că vorbește mai încet, că vocea este mai slabă sau că îi este mai greu să își controleze tonalitatea. Astfel de schimbări pot avea însă multe alte cauze.
De aceea, cercetătorii nu spun că o voce modificată înseamnă automat demență. Mai degrabă, o schimbare persistentă și inexplicabilă poate reprezenta un motiv pentru o evaluare medicală.
Cercetătorii au analizat și legătura dintre pierderea auzului și declinul cognitiv. Persoanele cu pierdere de auz au avut un risc cu 27% mai mare de demență sau declin cognitiv față de cele fără această problemă.
Riscul a fost și mai mare la persoanele care aveau atât o tulburare de voce, cât și pierdere de auz. În această categorie, riscul de demență sau afectare cognitivă a fost de aproximativ două ori mai mare.
O posibilă explicație este impactul asupra interacțiunilor sociale. Atunci când unei persoane îi este greu să audă sau să vorbească, poate evita conversațiile și întâlnirile cu ceilalți. Izolarea socială a fost asociată, la rândul ei, cu un risc mai mare de declin cognitiv.
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de reținut. Studiul a fost observațional. Cercetătorii au identificat o asociere între tulburările de voce și riscul de declin cognitiv, dar nu au demonstrat că problemele de voce provoacă demență.
În plus, cercetarea a inclus mai multe tipuri de tulburări ale vocii, iar grupul analizat nu reprezintă perfect populația generală.
Cercetătorii spun că studiile viitoare trebuie să analizeze separat diferitele tipuri de modificări ale vocii și să stabilească mai clar care dintre ele pot avea legătură cu declinul cognitiv.
O voce răgușită sau mai slabă după o răceală nu este, în sine, un motiv de alarmă. Situația merită însă discutată cu medicul dacă schimbarea persistă, apare fără o explicație evidentă sau se asociază cu alte simptome.
În astfel de cazuri, primul pas poate fi un consult ORL. Medicul poate verifica dacă există o problemă la nivelul laringelui, corzilor vocale sau nervilor implicați în producerea vocii.
Dacă există și probleme de memorie, de orientare, de concentrare sau schimbări ale comportamentului, medicul poate recomanda și o evaluare neurologică sau cognitivă.