Dormi des în timpul zilei, ațipești fără să-ți propui sau ai observat că somnul de prânz a devenit mai scurt? La persoanele în vârstă, aceste schimbări ar putea fi asociate cu un risc mai mare de demență, potrivit unui studiu.
Somnul de zi frecvent: persoanele în vârstă care dormeau în timpul zilei aproape zilnic sau zilnic au prezentat un risc de demență cu 48% mai mare decât cele care dormeau rar sau deloc.
Ațipitul fără intenție: somnul de prânz neplanificat a fost asociat cu un risc de demență cu 39% mai mare.
Somnul de prânz scurt: episoadele de somn de 30 de minute sau mai puțin au fost asociate cu un risc cu 40% mai mare.
O precizare importantă: studiul a identificat asocieri, nu o relație directă de cauzalitate. Somnul frecvent ar putea fi un semn al unor schimbări care apar deja la nivelul creierului.
Somnul de prânz este, pentru mulți oameni, un obicei obișnuit. Unii aleg să se odihnească după masă, în timp ce alții ațipesc pentru câteva minute fără să-și dea seama că le este atât de somn. Însă, la persoanele în vârstă, frecvența și anumite caracteristici ale somnului din timpul zilei ar putea oferi indicii importante despre sănătatea creierului.
Un studiu recent, realizat pe mai mult de 990 de persoane cu vârsta de cel puțin 65 de ani, a urmărit legătura dintre obiceiurile legate de somnul de zi și apariția demenței. Rezultatele sugerează că nu doar durata odihnei merită atenție, ci și cât de des apare nevoia de a dormi și dacă aceasta este sau nu intenționată.
Cercetătorii au urmărit participanții timp de până la 10 ani, începând din 2013. La începutul studiului, niciunul dintre aceștia nu avea demență.
Pe parcursul perioadei de monitorizare, echipa a analizat caracteristicile somnului din timpul zilei și legătura acestora cu apariția bolii. Una dintre cele mai importante asocieri a fost observată la persoanele care dormeau în timpul zilei în majoritatea zilelor săptămânii sau chiar în fiecare zi.
În acest grup, riscul de a dezvolta demență a fost cu 48% mai mare comparativ cu cel al persoanelor care dormeau rar sau deloc în timpul zilei.
Rezultatul atrage atenția asupra unui aspect important: schimbările în obiceiurile de somn ar putea avea legătură cu sănătatea creierului, mai ales la vârste înaintate. Totuși, procentul raportat reprezintă o diferență de risc între grupurile analizate, nu înseamnă că aproape jumătate dintre persoanele care dorm zilnic la prânz vor dezvolta demență.
Un alt rezultat important al cercetării vizează somnul neintenționat. Persoanele care ațipeau în timpul zilei fără să-și propună acest lucru au prezentat un risc de demență cu 39% mai mare.
Cu alte cuvinte, cercetătorii nu au analizat doar situațiile în care o persoană decide să se odihnească, ci și momentele în care somnolența apare spontan.
Această diferență este importantă deoarece nevoia de a dormi poate deveni mai evidentă prin schimbarea comportamentului obișnuit. O persoană care înainte rămânea trează fără dificultate ar putea începe să ațipească mai des, inclusiv în momente în care nu intenționa să se odihnească.
Cu toate acestea, studiul nu demonstrează că ațipitul neintenționat anunță în mod sigur apariția demenței. Asocierea observată nu poate stabili singură dacă somnolența contribuie la apariția bolii sau dacă ambele sunt legate de alte modificări.
Durata somnului a fost un alt element analizat de cercetători. În mod surprinzător, episoadele de somn de zi care durau 30 de minute sau mai puțin au fost asociate cu un risc de demență cu 40% mai mare.
Acest rezultat nu înseamnă că un pui de somn scurt este periculos și nici că persoanele în vârstă ar trebui să evite să se odihnească în timpul zilei. Studiul evidențiază o asociere statistică într-un anumit grup de participanți, nu o regulă valabilă pentru fiecare persoană.
De asemenea, datele prezentate nu permit concluzia că un somn mai lung ar proteja împotriva demenței. Pentru a înțelege mai bine această relație, sunt necesare cercetări suplimentare care să analizeze în detaliu atât tiparele de somn, cât și evoluția sănătății cognitive.
Aceasta este una dintre întrebările centrale ridicate de studiu. Cercetătorii consideră că relația dintre somnul de zi și demență ar putea funcționa în ambele sensuri.
Pe de o parte, anumite caracteristici ale somnului ar putea fi asociate cu un risc mai mare de apariție a bolii. Pe de altă parte, modificările care apar în creier pe măsură ce demența se dezvoltă ar putea afecta regiunile implicate în reglarea stării de veghe.
Acest lucru ar putea explica de ce unele persoane ajung să doarmă mai frecvent în timpul zilei. Cu alte cuvinte, somnolența ar putea fi, în anumite situații, un indiciu al unor schimbări care au început deja, și nu neapărat cauza acestora.
„Somnul de prânz mai frecvent ar putea fi un indicator al modificărilor la nivelul creierului, mai degrabă decât o cauză a modificărilor cerebrale care duc la demență”, a declarat cercetătorul principal Adam Spira, profesor la Departamentul de Sănătate Mentală al Școlii de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg.
La rândul său, Kening Jiang, cercetătoare postdoctorală în domeniul sănătății mintale la aceeași instituție, a explicat că monitorizarea obiceiurilor legate de somnul de zi ar putea ajuta la identificarea persoanelor în vârstă care prezintă un risc crescut și ar putea orienta viitoarele intervenții de prevenție.
Mesajul studiului nu este că somnul de prânz trebuie evitat, ci că schimbările apărute în timp ar putea merita atenție. Dacă o persoană începe să ațipească mult mai des decât înainte sau simte tot mai frecvent nevoia să doarmă în timpul zilei fără să-și propună acest lucru, aceste modificări pot fi discutate cu un medic.
Un asemenea comportament nu indică automat demență. Rezultatele cercetării nu stabilesc un test de diagnostic bazat pe somnul de zi și nici nu permit estimarea individuală a riscului doar pe baza acestui obicei.
Autorii subliniază că sunt necesare studii mai ample și desfășurate pe perioade mai lungi pentru a clarifica relația dintre somnul de zi și demență. Până atunci, frecvența, durata și caracterul neintenționat al somnului pot reprezenta indicii care merită investigate, fără a fi interpretate separat de celelalte aspecte ale sănătății.
Sursa: Jiang K. și colab., „Caracteristicile somnului de zi și incidența demenței: rezultate din Studiul național privind tendințele în materie de sănătate și îmbătrânire”, The Journals of Gerontology: Series A, 2026. DOI: 10.1093/gerona/glag208.
În lumea relațiilor și a vieții sociale, tulburarea de personalitate evitantă poate construi bariere invizibile, dar profunde.
Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la dezvoltarea unei dependențe, similară cu alte tipuri de dependențe comportamentale.
Etapa premergătoare menopauzei poate afecta grav psihicul femeilor.
Află mai multe despre o tulburare gravă de alimentație care cuprinde provocări emoționale și fizice complexe.
Ce este și cum se manifestă furia narcisistă. Psihiatrul Raluca Ioana Modoranu ne-a vorbit despre primele semne.
Cât de frecventă este bipolaritatea și cum ne afectează.
Prima terapie asistată pentru tulburarea de stres post-traumatic ar putea fi aprobată.
Autismul este o tulburare cu o gamă largă de manifestări și severități,, iar unele semne pot apărea chiar din primele luni de la naștere.