Ce se întâmplă când ții doliu. Impactul tulburător pe care îl are asupra creierului.
Tulburarea de doliu prelungit este o condiție psihologică recent introdusă în manualele internaționale de diagnostic, fiind recunoscută ca o tulburare de sănătate mintală distinctă. Aceasta se caracterizează prin simptome intense și persistente de dorință, preocupare sau ambele, manifestate în urma pierderii unei persoane dragi. În plus, tulburarea este asociată cu durere emoțională acută, tulburări de identitate, pierderea sensului și scopului vieții și afectarea funcționalității zilnice.
Prelungirea doliului poate fi asociată cu multiple efecte negative asupra sănătății. Printre acestea se numără hipertensiunea arterială, riscuri crescute de suicid, satisfacție scăzută a vieții și un consum mai mare de servicii medicale și psihologice. Această tulburare poate apărea de obicei la 6-12 luni după pierderea unei persoane apropiate, iar severitatea simptomelor poate duce la o afectare semnificativă a vieții individului, potrivit studiului publicat în The Lancet.
În prezent, cercetătorii sunt angajați într-o cercetare intensă pentru a înțelege mai bine cauzele și mecanismele care duc la menținerea tulburării de doliu prelungit. Modelele teoretice ale acestui fenomen sunt în continuă rafinare, având în vedere evoluția rapidă a literaturii empirice.
Cercetătorii sunt angajați într-o cercetare intensă pentru a înțelege mai bine cauzele și mecanismele care duc la menținerea tulburării de doliu prelungit.
Factorii de risc pot include istoricul de afecțiuni mintale, pierderile multiple, sprijinul social insuficient, natura traumatică sau neașteptată a pierderii, dar și trăsături de personalitate, cum ar fi evitarea emoțională sau dependența emoțională de persoana decedată. Modelele teoretice ale acestui fenomen sunt în continuă rafinare, având în vedere evoluția rapidă a literaturii empirice.
Terapia psihologică rămâne tratamentul principal pentru tulburarea de doliu prelungit. Intervențiile psihoterapeutice pot ajuta persoanele afectate să își gestioneze durerile emoționale, să recupereze un sens în viața lor și să depășească obstacolele impuse de durerea pierderii.
Terapia psihologică rămâne tratamentul principal. Intervențiile bazate pe dovezi, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală adaptată pentru doliu, terapia centrată pe sens sau terapia narativă, pot ajuta persoanele afectate să-și gestioneze durerile emoționale, să accepte realitatea pierderii, să revină la o funcționare normală și să-și recupereze sensul vieții.
În unele cazuri, pot fi recomandate tratamente farmacologice pentru simptomele asociate, cum ar fi depresia sau anxietatea, dar acestea nu sunt tratamente directe pentru doliu prelungit.
Tulburarea de doliu prelungit, inclusă în manualele de diagnostic. Are impact pe termen lung - FOTO: Freepik
Conștientizarea tulburării de doliu prelungit atât în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății generale, cât și al celor din sănătatea mintală, este esențială pentru intervenția timpurie și prevenirea efectelor pe termen lung. Cercetările în domeniu oferă dovezi clare că identificarea și tratamentul precoce pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.
Conștientizarea acestei tulburări atât în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății generale, cât și al celor din sănătatea mintală, este esențială pentru intervenția timpurie și prevenirea efectelor pe termen lung. Lipsa recunoașterii acestei tulburări poate duce la diagnosticare greșită, tratamente inadecvate sau chiar stigmatizare socială.
De ce auzi o voce în cap când citești sau vrei să dormi. De ce apare și cum scapi de ea. Când devine o problemă reală.
Autismul este o tulburare cu o gamă largă de manifestări și severități,, iar unele semne pot apărea chiar din primele luni de la naștere.
Etapa premergătoare menopauzei poate afecta grav psihicul femeilor.
Cât de frecventă este bipolaritatea și cum ne afectează.
Ce înseamnă dacă postezi online poze din vacanță. Ce spune acest lucru despre tine.
Utilizarea excesivă a tehnologiei poate duce la dezvoltarea unei dependențe, similară cu alte tipuri de dependențe comportamentale.
