Într-un proiect editorial realizat în colaborare cu specialiști în neurodiversitate, Paris Hilton și-a expus strategiile de organizare și felul în care transformă o afecțiune medicală într-un avantaj creativ.
Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune de neurodezvoltare caracterizată prin dificultăți de concentrare, impulsivitate și, în unele cazuri, hiperactivitate, conform Healthline. La adulți, simptomele pot fi mai subtile: dezorganizare, dificultăți în gestionarea timpului, uitare frecventă sau suprasolicitare cognitivă.
Din perspectivă medicală, ADHD nu este o problemă de voință sau disciplină, ci o diferență în modul în care creierul procesează dopamina și controlează funcțiile executive, acele procese responsabile de planificare, atenție și autoreglare.
Tratamentul poate include psihoterapie (în special terapia cognitiv-comportamentală), strategii de organizare, coaching specializat și, în unele cazuri, medicație stimulantă prescrisă de medic.
Diagnosticată la 20 de ani, Paris Hilton spune că a ajuns să își privească ADHD-ul ca pe o „superputere”, nu ca pe o limitare, conform People.
„Fără el, nu aș fi persoana care sunt astăzi”, afirmă ea, subliniind că neurodiversitatea i-a alimentat creativitatea și capacitatea de a genera idei rapid, trăsături frecvent raportate în unele forme de ADHD.
Vedeta își folosește platforma pentru a reduce stigmatizarea și pentru a transmite un mesaj esențial: persoanele cu ADHD nu sunt „defecte”, ci au un mod diferit de funcționare cognitivă.
Într-un proiect realizat împreună cu experți de la Understood.org, Hilton a deschis publicului locuința și biroul său pentru a arăta cum poate fi adaptat mediul înconjurător pentru neurodiversitate.
Principiul central: reducerea haosului vizual și crearea unui spațiu previzibil.
Printre soluțiile aplicate:
Aceste ajustări sunt direct legate de un fenomen des întâlnit în ADHD, numit popular „permanența obiectelor” afectată: dacă obiectul nu este vizibil, creierul poate „uita” că există.
Din punct de vedere neuropsihologic, persoanele cu ADHD sunt mult mai sensibile la stimuli externi. Mediile dezordonate sau suprastimulante pot amplifica dificultățile de concentrare și pot crește nivelul de stres cognitiv.
De aceea, specialiștii recomandă:
Aceste metode nu „tratează” ADHD, dar ajută creierul să funcționeze mai eficient în viața de zi cu zi.
Hilton recunoaște că în copilărie simptomele ei au fost interpretate greșit: pierderea temelor, dificultăți de concentrare și frustrare constantă.
Acest tip de experiență este frecvent în ADHD-ul nediagnosticat, mai ales la fete, unde simptomele sunt adesea mai puțin vizibile.
Studiile medicale arată că mulți adulți ajung la diagnostic abia după ani de dificultăți profesionale sau emoționale, ceea ce contribuie la anxietate și scăderea stimei de sine.
Abordarea actuală a ADHD este multimodală:
Accentul nu mai este pus doar pe „corectarea simptomelor”, ci pe optimizarea funcționării individuale.
Mesajul transmis de Paris Hilton este aliniat cu o tendință tot mai prezentă în psihologie: neurodiversitatea nu este o eroare, ci o variație a funcționării umane.
„Creierul vostru este conceput pentru ceva diferit și foarte special”, spune ea, insistând asupra ideii că acceptarea diagnosticului poate deveni un punct de plecare pentru adaptare, nu pentru limitare.
ADHD este o condiție cronică de neurodezvoltare, însă cu intervenții corecte, medicale, psihologice și de mediu, persoanele diagnosticate pot avea o viață profesională și personală complet funcțională, uneori chiar excepțional de creativă.
Mănânci emoțional fără să știi? Care este adevărata cauză din spatele kilogramelor în plus.
De ce scaunele de la cinematograf sunt roșii. Impactul culorii asupra creierului.