Un studiu clinic aduce vești importante pentru pacienții cu insuficiență renală. Cercetarea arată cât de mult poate influența modul în care sunt instruiți pacienții succesul dializei peritoneale, tratamentul care se face la domiciliu.
În multe țări, inclusiv în state cu sisteme medicale dezvoltate, serviciile de dializă funcționează deja la limita capacității. Numărul persoanelor care dezvoltă insuficiență renală este în continuă creștere, iar spitalele întâmpină dificultăți în a face față cererii.
Un nou studiu clinic coordonat de cercetători de la Universitatea din Queensland și de Rețeaua Australasiană de Studii Clinice Renale (Australasian Kidney Trials Network) reprezintă un pas important în găsirea unor soluții care să permită tratarea unui număr mai mare de pacienți în afara spitalelor.
Cercetarea, publicată în prestigioasa revistă eClinicalMedicine, a analizat dacă un program standardizat de instruire pentru dializa peritoneală, denumit TEACH-PD, poate reduce riscul de infecții comparativ cu metodele de pregătire utilizate în prezent în centrele medicale.
Dializa peritoneală este una dintre opțiunile terapeutice pentru persoanele cu insuficiență renală avansată, atunci când rinichii nu mai reușesc să elimine eficient toxinele și excesul de lichide din organism.
Spre deosebire de hemodializa efectuată în centre specializate, dializa peritoneală poate fi realizată chiar de pacient, la domiciliu, după o perioadă de instruire oferită de personal medical calificat.
Această abordare oferă mai multe avantaje:
reduce deplasările frecvente la spital;
oferă pacientului mai multă independență;
scade presiunea asupra unităților de dializă;
poate reduce semnificativ costurile sistemului sanitar.
Potrivit estimărilor Deloitte Access Economics, tratamentul la domiciliu economisește aproximativ 67.750 de dolari australieni pe pacient în fiecare an, comparativ cu dializa efectuată în spital.
Perspectivele nu sunt însă încurajatoare.
Specialiștii estimează că necesarul de tratamente de dializă va crește cu 42% între 2021 și 2030, ceea ce pune o presiune uriașă asupra sistemelor sanitare.
Profesorul David Johnson, de la Institutul Frazer al Universității din Queensland și Australasian Kidney Trials Network, avertizează că situația este deja critică.
„Ne confruntăm cu o criză a capacității de dializă în spitale, care pune în pericol viața pacienților”, a explicat cercetătorul, conform Medical Xpress.
Potrivit acestuia, multe spitale sunt obligate să reducă timpul alocat fiecărei ședințe de dializă pentru a putea trata mai mulți pacienți, în condițiile unui deficit important de personal medical.
În acest context, tratamentele realizate la domiciliu devin o soluție din ce în ce mai importantă.
Pentru a vedea dacă o instruire standardizată poate reduce infecțiile, cercetătorii au organizat primul studiu clinic randomizat dedicat acestui subiect.
Au participat:
1.462 de pacienți cu insuficiență renală;
cadre medicale;
42 de centre de instruire pentru dializă peritoneală din Australia și Noua Zeelandă.
Dintre participanți:
667 au fost instruiți folosind programul internațional TEACH-PD;
795 au urmat metodele obișnuite de pregătire folosite în fiecare centru.
Scopul principal a fost reducerea infecțiilor asociate dializei peritoneale, una dintre cele mai importante complicații ale acestui tratament.
În mod neașteptat, noul program standardizat nu a redus riscul de infecții.
Mai mult, profesorul Yeoung Jee Cho, unul dintre coordonatorii studiului, spune că intervenția TEACH-PD a fost asociată chiar cu o ușoară creștere a riscului de infecție.
La prima vedere, concluzia poate părea dezamăgitoare. Totuși, cercetătorii consideră că rezultatul este extrem de valoros.
Pentru prima dată, un studiu clinic a demonstrat că modul în care sunt instruiți atât pacienții, cât și asistenții medicali influențează în mod direct apariția infecțiilor.
Această descoperire oferă informații esențiale despre complexitatea procesului de instruire și despre faptul că simpla standardizare a unui program nu garantează automat rezultate mai bune.
Profesorul Cho subliniază că experiența acumulată va permite dezvoltarea unor programe de pregătire mai eficiente și mai sigure.
„Cunoștințele dobândite ne vor ajuta să elaborăm programe de formare mai sigure și mai eficiente, reducând în același timp la minimum efectele negative neintenționate”, a explicat cercetătorul.
Acest lucru este deosebit de important deoarece dializa peritoneală rămâne o metodă eficientă, dar insuficient utilizată la nivel mondial.
Din aproximativ 4,5 milioane de persoane care fac dializă din cauza insuficienței renale, doar 11% beneficiază de tratament la domiciliu, în ciuda avantajelor pe care acesta le oferă.
Profesoara Josephine Chow, de la Facultatea de Asistență Medicală și Moașe a Universității Western Sydney și co-investigator principal al proiectului, consideră că unul dintre cele mai importante puncte forte ale studiului a fost implicarea activă a asistenților medicali specializați și a pacienților.
Potrivit acesteia, această colaborare va fi decisivă pentru implementarea concluziilor în practica medicală și pentru dezvoltarea unor programe de pregătire adaptate realităților din spitale și din îngrijirea la domiciliu.
Cercetătorii desfășoară deja o analiză post-studiu pentru a identifica ce elemente ale programului TEACH-PD pot fi îmbunătățite și cum pot fi reduse riscurile observate.
Deși noul program nu a produs efectul scontat în reducerea infecțiilor, specialiștii consideră că studiul reprezintă un moment de referință în medicina renală. El oferă cele mai solide dovezi de până acum despre importanța instruirii pacienților și deschide calea către strategii mai eficiente care ar putea permite unui număr tot mai mare de persoane cu insuficiență renală să urmeze tratamentul în siguranță, din confortul propriei locuințe, reducând în același timp presiunea asupra spitalelor.