Pe măsură ce înaintăm în vârstă, nu pierdem doar din masa musculară și din elasticitate, ci și înălțimea se poate schimba treptat. Deși o anumită scădere în înălțime este firească, o pierdere mai mare poate ascunde o problemă de sănătate.
Unele persoane încep să piardă din înălțime încă de la 30 de ani, însă fenomenul devine mai vizibil după 40 de ani și se accentuează la vârste înaintate.
Într-un studiu de lungă durată, bărbații au pierdut în medie 2 centimetri, iar femeile aproximativ 2,4 centimetri între 36 și 69 de ani.
Discurile dintre vertebre pierd treptat apă și se modifică, în timp ce scăderea masei osoase și a forței musculare poate contribui la schimbarea posturii.
O pierdere de cel puțin 3 centimetri din înălțime poate semnala o problemă la nivelul coloanei vertebrale sau al oaselor și justifică un consult medical.
Dacă ai observat că bunicii sau părinții tăi par mai scunzi decât erau în tinerețe, există o explicație biologică. Înălțimea nu rămâne neschimbată pe parcursul vieții, iar cele mai importante transformări se produc la nivelul coloanei vertebrale.
Pentru a înțelege de ce, trebuie să ne imaginăm coloana vertebrală ca pe un turn alcătuit din mai multe blocuri osoase, între care se află niște perne elastice. Blocurile sunt vertebrele, iar pernele sunt discurile intervertebrale, care au rolul de a amortiza șocurile și de a permite mișcarea, conform Medical Xpress.
Odată cu trecerea anilor, aceste discuri își modifică structura și pierd o parte din conținutul de apă. Devin mai puțin eficiente în menținerea distanței dintre vertebre, iar spațiul dintre acestea se poate reduce.
La prima vedere, câțiva milimetri pierduți la nivelul unui disc nu par să conteze prea mult. Însă modificările se adună de-a lungul coloanei vertebrale, care are 23 de discuri intervertebrale, iar rezultatul poate deveni vizibil în înălțimea totală.
Aceste schimbări pot fi însoțite și de dureri de spate sau de dificultăți în realizarea anumitor mișcări.
Nu doar reducerea spațiului dintre vertebre ne face să părem mai scunzi. Și postura se modifică odată cu înaintarea în vârstă.
În mod natural, coloana vertebrală are o curbură în formă de S. Aceasta ne ajută să ne menținem echilibrul și să distribuim greutatea corpului. În timp însă, curbura se poate accentua, iar partea superioară a spatelui se poate înclina mai mult înainte.
Capul și umerii ajung astfel într-o poziție mai avansată, iar persoana pare mai scundă decât era în tinerețe.
Un rol important îl au și mușchii și ligamentele. Acestea contribuie la susținerea coloanei vertebrale și la menținerea unei posturi corecte.
Pe măsură ce îmbătrânim, pierdem în mod natural din masa și forța musculară. Mușchii spatelui, care ajută la susținerea trunchiului, nu mai au aceeași capacitate de a menține postura. În același timp, ligamentele își pot pierde din tensiune și rezistență.
Toate aceste modificări contribuie la schimbarea alinierii coloanei vertebrale și, implicit, la reducerea înălțimii.
Procesul nu începe neapărat la bătrânețe. Unele persoane pot observa mici diferențe încă de la 30 de ani, însă scăderea în înălțime devine, de regulă, mai evidentă după 40 de ani și se accentuează în etapele mai înaintate ale vieții.
Cât de mult putem pierde? Un studiu de lungă durată a urmărit modificările înălțimii și a constatat că, între 36 și 69 de ani, bărbații au pierdut în medie aproximativ 2 centimetri, în timp ce femeile au pierdut circa 2,4 centimetri.
Diferența dintre femei și bărbați poate fi explicată, cel puțin parțial, prin modificările hormonale și pierderea de masă osoasă.
Un alt factor important este sănătatea oaselor. Începând cu aproximativ 30-40 de ani, organismul începe să piardă treptat mai mult țesut osos decât reușește să refacă.
Oasele nu sunt structuri fixe. De-a lungul vieții, organismul le remodelează permanent, printr-un proces în care țesutul osos vechi este îndepărtat și înlocuit cu unul nou. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, echilibrul dintre aceste două procese se modifică.
În timp, pierderea de masă osoasă poate favoriza apariția osteoporozei, o afecțiune în care oasele devin mai puțin dense și mai fragile.
Osteoporoza nu înseamnă automat că o persoană va deveni mai scundă. Problema apare atunci când vertebrele, slăbite de pierderea densității osoase, se comprimă sau se deformează. Unele pot căpăta o formă asemănătoare unei pene, reducând înălțimea coloanei vertebrale.
Aceste modificări pot duce și la apariția unei poziții aplecate, caracteristice unor persoane în vârstă.
Menopauza este o etapă importantă în acest proces. Modificările hormonale care apar în această perioadă accelerează pierderea de masă osoasă.
Acest lucru poate contribui la explicarea diferenței dintre femei și bărbați în ceea ce privește scăderea medie a înălțimii.
Prin urmare, pierderea câtorva centimetri nu este doar o consecință a modificărilor discurilor intervertebrale. Sănătatea oaselor și schimbările hormonale au, la rândul lor, un rol important.
O scădere ușoară a înălțimii poate face parte din procesul normal de îmbătrânire. Totuși, atunci când diferența devine mai mare, poate indica o problemă care necesită investigații.
De exemplu, ghidul australian privind osteoporoza recomandă ca o pierdere de cel puțin 3 centimetri din înălțime să determine efectuarea unei radiografii, pentru a exclude existența unei vertebre deformate sau fracturate.
Un studiu canadian a evidențiat, de asemenea, o legătură între pierderea în înălțime și riscul de fracturi. Persoanele care pierduseră cel puțin 3 centimetri aveau un risc de peste două ori mai mare de a suferi ulterior o fractură.
Mai mult, o scădere accentuată a înălțimii poate fi asociată cu o stare generală de sănătate mai fragilă, o forță musculară mai redusă și o densitate musculară mai mică.
Așadar, schimbarea înălțimii poate oferi indicii despre ceea ce se întâmplă în organism, nu doar despre îmbătrânirea coloanei vertebrale.
Este important de reținut că pierderea înălțimii nu înseamnă automat osteoporoză sau o fractură vertebrală. Însă poate fi un motiv suficient pentru a verifica sănătatea oaselor și a coloanei vertebrale.
Nu putem opri complet pierderea înălțimii. Odată ce o vertebră s-a deformat sau spațiul dintre discuri s-a redus, exercițiile fizice nu pot reface structura osoasă deteriorată.
Există însă lucruri care pot ajuta la menținerea unei posturi mai bune și la încetinirea unor modificări asociate înaintării în vârstă.
Exercițiile care vizează forța musculară, echilibrul și postura pot avea un rol important. Mușchii mai puternici ajută la susținerea trunchiului, în timp ce exercițiile pentru postură pot contribui la reducerea accentuării curburilor coloanei vertebrale.
Unele cercetări arată că programele de exerciții fizice specifice pot încetini pierderea înălțimii la nivelul coloanei vertebrale. În anumite cazuri, îmbunătățirea posturii poate duce chiar la o creștere a înălțimii măsurate în picioare, fără ca vertebrele sau discurile deteriorate să fie refăcute.
Un lucru simplu, dar important, este să îți măsori înălțimea periodic, inclusiv la vârsta adultă. Nu este suficient să te bazezi pe valoarea trecută în actele de identitate sau pe cea pe care ți-o amintești din adolescență.
Pentru ca măsurătorile să fie cât mai corecte, este recomandat să respecți câteva reguli:
Măsoară-te fără încălțăminte.
Folosește, pe cât posibil, același instrument de măsurare.
Încearcă să te măsori aproximativ la aceeași oră a zilei.
Compară rezultatele în timp, pentru a observa eventualele schimbări.
Dacă observi că ai pierdut 3 centimetri sau mai mult din înălțime, este indicat să discuți cu medicul. Același lucru este valabil dacă apar dureri de spate noi, o curbură mai pronunțată a spatelui sau schimbări evidente ale posturii.
O ușoară scădere în înălțime poate fi firească odată cu înaintarea în vârstă. Însă pierderea mai multor centimetri nu ar trebui pusă automat pe seama bătrâneții. Uneori, este unul dintre primele semnale că oasele și coloana vertebrală au nevoie de mai multă atenție.