Maioneza are de ani buni reputația unui aliment „interzis”, acuzat că îngrașă, crește colesterolul și afectează sănătatea inimii. Totuși, consumată cu moderație și aleasă corect, maioneza poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Puține condimente împart opiniile la fel de mult precum maioneza. Pentru unii este ingredientul care transformă orice sandviș, salată sau preparat într-un deliciu, în timp ce alții o evită complet, convinși că este una dintre cele mai nesănătoase alegeri.
Realitatea este că maioneza are o compoziție surprinzător de simplă. Varianta clasică este preparată din gălbenuș de ou, ulei vegetal, oțet și, de multe ori, muștar. Tocmai conținutul ridicat de ulei și calorii i-a adus reputația de aliment "periculos".
Însă, potrivit dieteticianului consultant Sophie Medlin, de la CityDietitians, această reputație este, în mare parte, nemeritată.
„Maioneza este înțeleasă greșit. Nu este în mod inerent nesănătoasă. O lingură într-un sandviș sau într-o salată se poate integra perfect într-o dietă echilibrată”, explică specialistul, conform Daily Mail.
O lingură de aproximativ 15 grame de maioneză clasică conține:
aproximativ 100 de calorii;
circa 10 grame de grăsime;
foarte puține proteine.
Comparativ cu muștarul sau ketchupul, este evident mai calorică. Totuși, atunci când este comparată cu untul, brânza cremă sau sosurile foarte grase, diferențele nu mai sunt atât de dramatice.
Mai mult, tipul de grăsime contează mai mult decât cantitatea.
Puțini știu că grăsimile din maioneză pot avea un rol util în alimentație.
Potrivit specialiștilor, dacă este preparată cu uleiuri bogate în grăsimi nesaturate, maioneza poate favoriza absorbția vitaminelor liposolubile:
vitamina A;
vitamina D;
vitamina E;
vitamina K.
Aceste vitamine se găsesc în mod natural în multe legume, iar organismul are nevoie de grăsimi pentru a le absorbi eficient.
Mai multe cercetări au arătat că înlocuirea grăsimilor saturate cu grăsimi mononesaturate și polinesaturate poate reduce riscul bolilor cardiovasculare cu până la 25%.
Răspunsul nu este atât de simplu.
Conține mai multe calorii deoarece are mai mult ulei, însă acesta este, de regulă, bogat în grăsimi nesaturate considerate benefice pentru inimă.
Are mult mai puține calorii, uneori doar 15 calorii pe porție.
Problema este că reducerea uleiului este compensată frecvent prin:
amidon;
gume alimentare;
stabilizatori;
îndulcitori;
alți aditivi.
Rezultatul este un produs mai procesat decât varianta tradițională.
Nu conține ouă, însă nu este automat mai sănătoasă.
Calitatea depinde în principal de uleiul folosit și de numărul ingredientelor adăugate pentru a reproduce textura maionezei clasice.
Foarte populară în ultimii ani, aceasta este preparată exclusiv din gălbenușuri de ou, ceea ce îi oferă o textură mai fină și un gust mai intens.
Însă din punct de vedere nutrițional nu reprezintă o alegere mai sănătoasă și rămâne un produs bogat în calorii și grăsimi.
Prepararea maionezei acasă oferă un avantaj important: controlul ingredientelor.
Poți alege:
tipul de ulei;
cantitatea de sare;
lipsa aditivilor.
Cu toate acestea, specialistul atrage atenția că valoarea calorică rămâne aproape aceeași.
Cu alte cuvinte, este mai puțin procesată, dar nu este un aliment cu puține calorii.
Ani la rând, gălbenușurile de ou au fost considerate principalul vinovat pentru colesterolul crescut.
Însă dovezile științifice actuale schimbă această perspectivă.
Un studiu desfășurat pe peste 146.000 de persoane din 21 de țări nu a identificat diferențe importante între nivelurile colesterolului persoanelor care consumau un ou pe săptămână și cele care consumau câte un ou în fiecare zi.
Specialiștii explică faptul că:
colesterolul din alimente nu se transformă automat în colesterol din sânge;
grăsimile saturate au un impact mult mai mare asupra colesterolului decât ouăle.
Așadar, pentru majoritatea oamenilor sănătoși, consumul moderat de ouă nu reprezintă o problemă.
Dacă maioneza preparată industrial este considerată foarte sigură, situația este diferită în cazul celei făcute acasă.
Fiind preparată cu ouă crude, aceasta poate favoriza dezvoltarea bacteriilor dacă nu este păstrată corespunzător.
Specialiștii recomandă:
păstrarea permanentă la frigider;
evitarea expunerii îndelungate la temperatura camerei;
consumul rapid după preparare;
prudență sporită în cazul femeilor însărcinate, persoanelor vârstnice și celor cu sistemul imunitar slăbit.
Există câteva categorii de persoane pentru care maioneza poate ridica probleme.
Unele uleiuri și gălbenușul de ou conțin vitamina K, iar modificările bruște ale aportului pot influența eficiența tratamentului anticoagulant.
Cantitățile mari de maioneză pot îngreuna atingerea obiectivelor terapeutice deoarece aduc un aport caloric și lipidic ridicat.
Alimentele bogate în grăsimi pot accentua reacțiile adverse precum:
diaree;
crampe abdominale;
flatulență.
Maioneza clasică poate conține ouă și ulei de soia, fiind contraindicată persoanelor cu aceste alergii.
Concluzia experților este clară: maioneza nu este „inamicul” sănătății, așa cum a fost considerată ani la rând.
Folosită în cantități mici, într-o alimentație echilibrată și alături de legume, pește sau carne slabă, aceasta poate face parte dintr-un regim alimentar sănătos.
Cea mai bună alegere depinde de obiectivele fiecărei persoane. Dacă scopul este reducerea caloriilor, variantele light pot fi utile, chiar dacă sunt mai procesate. Dacă prioritatea este evitarea alimentelor ultraprocesate, maioneza preparată acasă sau varianta clasică, consumate cu măsură, pot reprezenta o opțiune mai potrivită.
Așa cum subliniază dieteticianul Sophie Medlin, maioneza nu trebuie interzisă, ci consumată conștient. Cea mai mare greșeală nu este prezența ei în farfurie, ci excesul.
