Îți verifici ceasul după antrenament și vezi câte calorii ai „ars”? Un studiu arată că cifra de pe ecran poate fi mult mai departe de realitate decât ai crede. Cercetătorii au descoperit că eroarea crește odată cu procentul de grăsime corporală.
Cele patru ceasuri testate au prezentat erori importante în estimarea caloriilor consumate în timpul exercițiilor.
Eroarea a crescut odată cu procentul de grăsime corporală al persoanei care purta dispozitivul.
În cazul unor participanți cu un procent mai ridicat de grăsime corporală, erorile au ajuns la aproximativ 50%-100% sau chiar mai mult.
Cercetătorii recomandă ca numărul de calorii afișat de ceas să fie privit ca o estimare, nu ca o măsurătoare exactă.
Ceasul inteligent a devenit pentru milioane de oameni un fel de „antrenor” purtat permanent la încheietură. Numără pașii, urmărește pulsul, înregistrează durata exercițiilor și, poate cel mai important pentru cei care vor să slăbească, estimează câte calorii au consumat.
Dar tocmai această ultimă cifră ar putea necesita mai multă prudență.
Un studiu publicat în PLOS One arată că patru modele populare de ceasuri inteligente au prezentat erori substanțiale atunci când au estimat consumul energetic în timpul exercițiilor. Iar cercetătorii au observat un lucru care poate schimba modul în care sunt interpretate aceste date: cu cât procentul de grăsime corporală era mai mare, cu atât estimarea caloriilor era mai puțin precisă.
Un smartwatch nu „vede” direct câte calorii consumă organismul.
Dispozitivul folosește senzori pentru a colecta informații care pot fi măsurate la încheietură. Accelerometrul detectează mișcarea, iar senzorii optici urmăresc modificările fluxului sanguin pentru a estima ritmul cardiac.
Apoi, ceasul combină aceste date cu informații precum vârsta, sexul, înălțimea și greutatea utilizatorului. Un algoritm transformă toate aceste informații într-o estimare a consumului energetic.
Problema este că energia consumată în timpul exercițiilor nu poate fi măsurată direct de un ceas purtat la încheietură.
Organismele oamenilor nu reacționează identic la același efort. Compoziția corporală, nivelul de pregătire fizică, eficiența mișcărilor și răspunsul fiziologic la exercițiu pot influența consumul energetic.
Astfel, două persoane care fac aceeași activitate fizică pot consuma cantități diferite de energie, iar algoritmul ceasului trebuie să încerce să estimeze această diferență.
Pentru a vedea cât de apropiate sunt estimările dispozitivelor de realitate, cercetătorii au recrutat 58 de adulți hispanici din Miami, participanții având procente diferite de grăsime corporală și nuanțe diferite ale pielii.
Fiecare participant a purtat patru dispozitive:
Apple Watch Series 8;
Garmin Forerunner 955;
Samsung Galaxy Watch5;
Fitbit Sense 2.
Participanții au făcut exerciții pe o bicicletă orizontală, alternând perioade de intensitate moderată și intensă, timp de 10 minute.
Pentru ca cercetătorii să poată compara cifrele afişate de ceasuri cu o măsurătoare de referință, voluntarii au purtat și o mască conectată la un analizor metabolic.
Acest sistem măsoară gazele inspirate și expirate și permite estimarea consumului energetic. În cercetarea privind fiziologia exercițiului, această metodă este considerată o referință foarte fiabilă pentru evaluarea consumului de energie.
Bicicleta orizontală a fost aleasă și pentru că permite controlarea intensității exercițiului, limitând în același timp mișcările încheieturii care ar putea influența măsurarea pulsului.
Rezultatele au fost surprinzătoare nu pentru că ceasurile au avut erori, acest lucru fusese deja observat în cercetări anterioare, ci pentru legătura dintre eroare și compoziția corporală.
La nivelul dispozitivelor, eroarea mediană a fost de aproximativ 15%-25%.
Apple, Garmin și Samsung au avut tendința de a supraestima consumul caloric. Dintre acestea, Apple a avut cea mai mică eroare sistematică medie, în timp ce Garmin și Samsung au produs supraestimări mai mari.
Fitbit a avut un comportament diferit. După excluderea unor date de calitate scăzută, eroarea medie nu a fost orientată sistematic într-o singură direcție. Totuși, cercetătorii au identificat unele valori extreme: șapte citiri au depășit 450% din valoarea măsurată de analizorul metabolic.
Mai important, însă, a fost ceea ce s-a întâmplat atunci când cercetătorii au analizat procentul de grăsime corporală al participanților.
Cercetătorii au observat că estimările consumului caloric deveneau mai puțin precise pe măsură ce procentul de grăsime corporală creștea.
Fenomenul a fost observat la toate cele patru dispozitive testate, chiar dacă amploarea efectului a diferit de la un brand la altul.
În cazul unor participanți cu procente mai ridicate de grăsime corporală, erorile au ajuns la aproximativ 50%-100% sau chiar mai mult.
Ce înseamnă asta concret?
Dacă analizorul metabolic arată că o persoană a consumat 100 de calorii în timpul unei sesiuni, o supraestimare de 50% ar însemna că ceasul ar putea afișa aproximativ 150 de calorii.
La o supraestimare de 100%, ecranul ar putea indica aproximativ 200 de calorii.
Diferența pare mică atunci când vorbim despre un singur antrenament. Dar, dacă aceeași eroare se repetă de mai multe ori pe săptămână, diferențele se pot aduna.
Cercetătorii oferă un exemplu pentru a ilustra cât de mult se poate acumula eroarea în timp.
Pentru o persoană cu un procent de grăsime corporală de 35% sau mai mult, care face aproximativ patru ore de exerciții pe săptămână, estimările inexacte ar putea ajunge, în exemplul analizat de autori, la o diferență de aproximativ 1.200-2.400 de calorii pe săptămână.
Acest lucru este relevant mai ales pentru persoanele care folosesc ceasul pentru a-și controla greutatea.
Dacă un dispozitiv indică faptul că ai consumat sute de calorii în plus, ai putea considera că ai „câștigat” dreptul la o masă sau o gustare suplimentară. Însă, dacă estimarea este prea mare, bilanțul energetic real poate fi diferit de cel sugerat de ceas.
Asta nu înseamnă că orice persoană care poartă un smartwatch și încearcă să slăbească va primi automat estimări greșite într-o anumită direcție. Studiul arată o asociere între procentul de grăsime corporală și eroarea de estimare în condițiile testate.
Rezultatele nu înseamnă că smartwatch-urile trebuie ignorate.
Într-un studiu complementar realizat folosind același protocol, echipa a constatat că dispozitivele au măsurat ritmul cardiac cu o precizie rezonabilă.
În funcție de activitate, ceasurile pot furniza și informații utile despre durata antrenamentului, distanță, ritm și evoluția activității fizice.
Diferența importantă este între urmărirea unei tendințe și considerarea unei cifre drept adevăr absolut.
De exemplu, un utilizator poate observa că pulsul și durata antrenamentelor se modifică în timp sau că reușește să facă mișcare mai mult și mai constant. Aceste informații pot fi utile chiar dacă numărul exact de calorii consumate nu este perfect.
Un aspect important subliniat de cercetători este că un dispozitiv poate produce valori foarte asemănătoare de la un antrenament la altul și, totuși, să nu fie exact.
Dacă algoritmul supraestimează sistematic consumul energetic, utilizatorul poate vedea cifre aparent coerente, însă acestea pot rămâne diferite de consumul energetic real.
De aceea, cercetătorii recomandă ca numărul de calorii de pe smartwatch să fie tratat drept o estimare orientativă, mai ales atunci când este folosit pentru decizii alimentare sau pentru evaluarea succesului unui antrenament.
Studiul nu poate demonstra exact mecanismul prin care procentul de grăsime corporală influențează eroarea.
O posibilă explicație ține de modul în care sunt construiți și calibrați algoritmii. Fiecare companie folosește propriile sisteme pentru a transforma datele despre puls, mișcare și caracteristicile utilizatorului într-o estimare a consumului energetic.
Pentru că acești algoritmi sunt proprietari, cercetătorii nu pot ști exact ce calcule realizează fiecare dispozitiv în spatele ecranului.
În plus, studiul a fost realizat într-un context controlat și a analizat un grup specific de participanți, astfel că rezultatele nu trebuie interpretate ca o măsură exactă a erorii pe care o va avea fiecare smartwatch în orice situație sau pentru orice persoană.
Cercetătorii extind acum cercetările către antrenamentele de forță, unde mișcările încheieturii, mișcările întregului corp și variațiile de intensitate pot face estimarea consumului energetic și mai dificilă.
Pentru utilizatorul obișnuit, mesajul este simplu: smartwatch-ul poate fi un instrument util pentru monitorizarea activității fizice, dar numărul de calorii afișat după antrenament nu trebuie privit ca o măsurătoare de laborator.
Studiul „Body fat, skin tone, and the accuracy of smartwatch estimates of energy expenditure”, realizat de Jason Kostrna și colaboratorii săi, a fost publicat în PLOS One în 2026. DOI: 10.1371/journal.pone.0353261.