Consumul de sfeclă crudă este, în general, sigur atunci când este făcut cu moderație.
Totuși, în anumite cazuri, poate provoca probleme medicale serioase.
După consumul de sfeclă, unele persoane pot observa o colorare rozalie sau roșiatică a urinei și scaunului. Acest fenomen poartă numele de beeturie și este complet inofensiv.
El apare deoarece un pigment natural din sfeclă, betalaina, nu este complet descompus în timpul digestiei, iar surplusul este eliminat prin urină și fecale.
Beeturia este mai frecventă la persoanele cu:
Deși nu este periculoasă, beeturia poate fi confundată cu prezența sângelui în urină sau scaun, ceea ce provoacă adesea îngrijorare inutilă.
Sfecla conține carbohidrați de tip FODMAP, mai exact fructani, care sunt greu de digerat. Aceștia pot fermenta în intestinul gros, ducând la:
Persoanele cu sindrom de intestin iritabil (IBS) sau alte tulburări digestive pot fi mai sensibile la aceste efecte.
Sfecla este bogată în nitrați, pe care organismul îi transformă în oxid nitric, o substanță ce determină dilatarea vaselor de sânge, îmbunătățind circulația și scăzând tensiunea arterială.
De aceea, este folosită uneori ca terapie complementară în hipertensiune. Totuși, un consum excesiv poate duce la hipotensiune (tensiune prea mică), mai ales la vârstnici.
Simptomele posibile sunt:
Persoanele cu tensiune arterială scăzută ar trebui să consume sfeclă în cantități moderate și să-și monitorizeze valorile tensiunii.
Sfecla conține o cantitate mare de oxalați, aproximativ 76 mg la o jumătate de cană.
În general, oxalații nu reprezintă o problemă, dar pentru persoanele predispuse la litiază renală (pietre la rinichi), excesul poate favoriza formarea de cristale de oxalat de calciu.
Dacă ai avut pietre la rinichi, este recomandat să limitezi consumul zilnic de oxalați la 40 - 50 mg.
Sfecla conține și purine, substanțe care, odată metabolizate, generează acid uric.
Un nivel crescut de acid uric în sânge poate duce la formarea de cristale la nivelul articulațiilor, cauza principală a gutei, o formă de artrită inflamatorie.
Simptomele includ:
Deși sfecla nu este o sursă majoră de purine, consumul excesiv poate contribui la declanșarea unei crize de gută la persoanele sensibile.
Fiind o legumă rădăcinoasă, sfecla poate absorbi metale grele (cadmiu, plumb, mercur) din solurile contaminate, mai ales în zonele industriale sau urbane, potrivit Very Well Health.
Consumul frecvent de sfeclă crescută în astfel de condiții poate duce, în timp, la intoxicație cu metale grele, manifestată prin:
Pentru a reduce riscul: