Ce-ar fi dacă anumite substanțe din alimente ar putea imita, la nivelul celulelor, unele dintre efectele restricției calorice, fără să fim nevoiți să mâncăm mult mai puțin?
Restricția calorică a fost asociată cu prelungirea vieții la unele organisme, însă efectele sale asupra longevității umane nu sunt încă demonstrate.
Anumiți compuși din alimente, precum spermidina, resveratrolul, quercetina și urolitina A, sunt studiați pentru că pot influența procese celulare asociate îmbătrânirii.
Studiile pe oameni au găsit unele efecte asupra unor indicatori metabolici, cognitivi sau musculari, dar rezultatele nu demonstrează că acești compuși prelungesc durata de viață sănătoasă.
Cele mai solide dovezi susțin în continuare o alimentație variată și nutritivă, suficientă în proteine, alături de activitate fizică regulată.
Dacă răsfoiești rețelele sociale, găsești rapid recomandări despre cum să trăiești mai mult: post, suplimente, anumite alimente „anti-aging” sau rutine zilnice complicate. Dar longevitatea nu înseamnă automat și ani mulți trăiți în stare bună de sănătate.
Cercetătorii folosesc termenul „durată de viață sănătoasă” pentru anii în care o persoană se bucură de o stare bună de sănătate, fără dizabilități sau boli cronice importante.
În 2021, speranța de viață globală era de 71,4 ani, în timp ce speranța de viață sănătoasă era de 61,9 ani, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Diferența este de aproximativ nouă ani și jumătate.
O analiză separată a estimat că acest decalaj s-a adâncit în 203 dintre cele 204 de țări și teritorii analizate între 1990 și 2023.
OMS privește însă îmbătrânirea sănătoasă într-un sens mai larg. Important nu este doar dacă o persoană are sau nu o anumită boală, ci dacă își poate păstra abilitățile care îi permit să facă lucrurile importante pentru ea: să se descurce singură, să își mențină relațiile și să participe la viața societății.
De aici apare și ideea de „durată de viață funcțională”, perioada în care o persoană își păstrează capacitățile necesare pentru o viață independentă.
Odată cu înaintarea în vârstă, scăderea forței și a masei musculare, reducerea capacității aerobice și inflamația de grad scăzut devin mai frecvente.
Totuși, procesul nu arată la fel pentru toată lumea.
Dieta, activitatea fizică și somnul pot influența felul în care îmbătrânim, însă imaginea este mult mai complexă. Venitul, locuința, accesul la îngrijire medicală și mediul înconjurător pot avea, la rândul lor, un rol important.
Tocmai de aceea, cercetătorii caută modalități prin care anumite procese biologice implicate în îmbătrânire ar putea fi influențate.
Una dintre direcțiile intens studiate este restricția calorică.
Restricția calorică înseamnă reducerea aportului de energie cu aproximativ 20-40%, menținând în același timp un aport suficient de nutrienți esențiali.
La unele organisme, de la drojdii până la rozătoare, această strategie poate prelungi durata de viață. Efectele nu sunt însă identice de la o specie la alta și pot varia în funcție de genetică, sex, vârstă și alimentație.
La oameni, situația este mult mai puțin clară.
Unul dintre cele mai importante studii pe termen lung este CALERIE, „Evaluarea cuprinzătoare a efectelor pe termen lung ale reducerii aportului energetic”. Cercetarea a urmărit timp de doi ani 218 adulți sănătoși, fără obezitate.
Cei repartizați în grupul de restricție calorică și-au redus aportul energetic cu aproximativ 12%, în medie.
Rezultatele au arătat îmbunătățiri ale unor indicatori asociați cu sănătatea cardiovasculară și metabolică, printre care tensiunea arterială, sensibilitatea la insulină și markerii inflamatori din sânge.
Participanții au pierdut aproximativ 5,4 kilograme de grăsime corporală și circa 2 kilograme de masă slabă. În același timp, densitatea minerală osoasă a scăzut ușor la nivelul coloanei vertebrale și al șoldului.
Dar există o diferență importantă între îmbunătățirea unor biomarkeri și demonstrarea unei vieți mai lungi sau mai sănătoase.
Studiul nu a demonstrat că restricția calorică prelungește viața oamenilor sau durata de viață funcțională. În plus, menținerea pe termen lung a unei astfel de restricții alimentare poate fi dificilă.
Aici apare o idee care a atras atenția cercetătorilor: dacă nu este ușor să reducem constant cantitatea de mâncare, ar putea exista compuși care să declanșeze unele dintre mecanismele celulare asociate restricției calorice?
Aceștia sunt numiți mimetici ai restricției calorice, sau CRM.
Unii se găsesc în mod natural în alimente.
CRM-urile pot influența semnalele implicate în creșterea celulară, pot stimula autofagia - procesul prin care celulele își reciclează componentele deteriorate - sau pot modifica modul în care celulele percep energia și își desfășoară metabolismul.
Unele dintre aceste substanțe pot influența și funcționarea mitocondriilor, structurile celulare implicate în producerea energiei.
Dar există o limită importantă: o mare parte dintre aceste rezultate provin din experimente realizate pe celule sau animale.
Faptul că un compus modifică un anumit mecanism celular nu înseamnă automat că persoana care îl consumă va îmbătrâni mai lent sau va trăi mai mult.
Unul dintre compușii cercetați este spermidina, prezentă în germeni de grâu, ciuperci, leguminoase și nuci.
Într-un studiu observațional care a inclus 23.894 de adulți din SUA, un aport estimat mai mare de spermidină a fost asociat cu un risc mai mic de deces în perioada de urmărire, inclusiv decesul provocat de boli cardiovasculare.
Dar asocierea nu demonstrează că spermidina a fost cauza.
Persoanele care consumă mai multe alimente bogate în spermidină ar putea avea, în general, o alimentație mai sănătoasă sau alte caracteristici care contribuie la rezultatele observate.
Au existat și cercetări privind memoria.
Un mic studiu pilot, desfășurat timp de trei luni pe 30 de adulți în vârstă, a sugerat că spermidina ar putea avea efecte benefice asupra memoriei.
Ulterior însă, un studiu randomizat mai amplu, desfășurat timp de 12 luni pe 100 de adulți în vârstă cu declin cognitiv subiectiv, nu a constatat o îmbunătățire a principalului indicator de memorie atunci când participanții au primit un supliment bogat în spermidină, comparativ cu placebo.
Cu alte cuvinte, primele semnale sunt interesante, dar nu sunt suficiente pentru a spune că spermidina prelungește viața sănătoasă.
Lista compușilor studiați ca posibili mimetici ai restricției calorice este mai lungă.
Printre aceștia se numără resveratrolul, prezent în struguri și fructe de pădure, catechinele, întâlnite în ceaiul verde și cacao, și quercetina, prezentă în alimente precum ceapa și merele.
Și aici există rezultate interesante, dar limitate.
Într-un studiu realizat pe 30 de adulți cu vârste între 65 și 80 de ani, suplimentarea cu resveratrol, combinată cu exerciții fizice, a fost asociată cu îmbunătățirea unor indicatori privind forța musculară, puterea și rezistența la oboseală.
Într-o altă cercetare, persoanele în vârstă care au luat quercetină în timpul a șase săptămâni de antrenament de rezistență au obținut o forță mai mare la nivelul mușchilor genunchilor.
Totuși, quercetina nu a îmbunătățit și performanța în activități fizice concrete, precum ridicarea de pe scaun.
Mai există un detaliu important: studiile au testat suplimente, nu pur și simplu consumul alimentelor care conțin aceste substanțe.
Prin urmare, rezultatele nu pot fi transformate automat în recomandări de tipul „mănâncă alimentul X și vei îmbătrâni mai sănătos”.
Un alt compus studiat este urolitina A.
Organismul nostru nu o primește pur și simplu ca atare din alimentație. Ea poate fi produsă de bacteriile intestinale atunci când acestea descompun elagitaninii, compuși găsiți în alimente precum rodiile și nucile.
Într-un studiu efectuat pe 66 de adulți cu vârste între 65 și 90 de ani, suplimentarea cu urolitină A a îmbunătățit rezistența musculară și anumiți indicatori ai sănătății mitocondriale.
Însă nu a îmbunătățit semnificativ principalele rezultate urmărite în studiu: distanța parcursă în șase minute și capacitatea mușchilor de a produce energie.
Un alt studiu, sponsorizat de industria alimentară și realizat pe adulți de vârstă mijlocie, a raportat îmbunătățiri ale forței musculare, capacității aerobice și vitezei de mers. Puterea musculară maximă nu s-a îmbunătățit însă.
Prin urmare, rezultatele sunt interesante din punct de vedere al funcției musculare, dar nu demonstrează că rodiile sau nucile vor produce aceleași efecte și nici că urolitina A prelungește direct durata de viață sănătoasă.
Cercetarea acestor substanțe este importantă pentru că îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă modul în care celulele răspund la nutrienți și la procesul de îmbătrânire.
Dar datele disponibile în prezent nu justifică încercarea de a obține doze mari din compuși individuali, în special prin suplimente.
Cele mai consistente dovezi se referă mai degrabă la modelul general de alimentație și stilul de viață.
Un studiu publicat în 2025, care a urmărit peste 105.000 de adulți timp de până la 30 de ani, a constatat că mai multe modele alimentare sănătoase au fost asociate cu o probabilitate mai mare de a ajunge la vârste înaintate fără boli cronice majore și cu o stare cognitivă, fizică și mentală bună.
Aceste modele alimentare aveau câteva elemente comune: multe fructe și legume, cereale integrale, nuci, leguminoase și grăsimi nesaturate, inclusiv acizi grași omega-3.
Proteinele de calitate sunt, de asemenea, importante pentru păstrarea masei musculare, mai ales atunci când alimentația este combinată cu exerciții de rezistență.
Alimentația nu funcționează izolată.
Activitatea fizică este esențială pentru menținerea funcțiilor organismului pe măsură ce înaintăm în vârstă.
Ghidurile din Marea Britanie recomandă persoanelor în vârstă activități care dezvoltă forța, echilibrul și flexibilitatea cel puțin două zile pe săptămână, pe lângă activitatea aerobică regulată.
Iar atunci când vorbim despre alimentele care conțin compuși considerați potențiali mimetici ai restricției calorice, acestea pot fi pur și simplu integrate într-o alimentație diversă.
Dieta mediteraneană pune accentul pe legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci și ulei de măsline.
Dietele tradiționale din Okinawa au inclus în mod obișnuit cartofi dulci și alte legume, alimente pe bază de soia și cantități mici de pește.
Ambele modele au fost asociate cu îmbătrânirea sănătoasă. Totuși, aceste asocieri nu demonstrează că un anumit compus CRM este responsabil pentru beneficiile observate.
Ideea că o substanță din alimente ar putea reproduce unele dintre efectele restricției calorice este una dintre direcțiile interesante ale cercetării asupra îmbătrânirii.
Spermidina, resveratrolul, quercetina și urolitina A oferă indicii despre modul în care nutrienții și metabolismul celular ar putea influența sănătatea pe termen lung.
Dar studiile efectuate până acum pe oameni nu au demonstrat că acești compuși reproduc efectele restricției calorice și nici că prelungesc durata de viață sănătoasă.
Deocamdată, dovezile cele mai solide indică lucruri mult mai puțin spectaculoase, dar mai bine susținute: o alimentație variată și nutritivă, un aport suficient de proteine și activitate fizică regulată.
Iar cercetătorii continuă să urmărească o întrebare fascinantă: poate fi influențat procesul îmbătrânirii din interiorul celulelor fără ca oamenii să fie nevoiți să mănânce mult mai puțin?
