Trecerea la o alimentație bazată exclusiv pe proteine vegetale poate modifica rapid felul în care ficatul gestionează glucoza și elimină amoniacul. Rezultatele scot în evidență un rol important al unei enzime hepatice.
Metabolismul ficatului se poate schimba în câteva zile după trecerea de la o dietă cu proteine animale și vegetale la una exclusiv vegetală.
Producția de glucoză devine mai puțin eficientă, iar ficatul întâmpină dificultăți mai mari în eliminarea amoniacului, potrivit experimentelor pe șoareci.
Activitatea fizică a scăzut semnificativ la animalele hrănite exclusiv cu proteine vegetale.
Enzima GDH are un rol esențial în aceste procese, iar efectele modificării alimentației au fost reversibile atunci când proteinele animale au fost reintroduse.
O dietă bazată pe plante este adesea aleasă pentru beneficiile pe care le poate aduce mediului, dar și din motive etice sau de sănătate. Totuși, trecerea la o alimentație vegană înseamnă mai mult decât eliminarea cărnii, a peștelui, a ouălor și a lactatelor din meniu. Schimbarea surselor de proteine poate influența și procese importante din organism, inclusiv pe cele care au loc la nivelul ficatului.
Cercetătorii de la Universitatea din Geneva (UNIGE) au analizat ce se întâmplă atunci când proteinele animale sunt eliminate complet din alimentație. În experimentele realizate pe șoareci, schimbările metabolice au apărut în doar câteva zile. În plus, animalele au devenit mai puțin active fizic.
Studiul, publicat în revista Molecular Metabolism, atrage atenția asupra unei enzime hepatice care ajută organismul să gestioneze atât produșii rezultați din descompunerea proteinelor, cât și echilibrul energetic.
Proteinele din alimente sunt alcătuite din aminoacizi, molecule pe care organismul le folosește pentru a construi și repara țesuturile, dar și pentru alte procese esențiale. Nu toate sursele de proteine au însă aceeași compoziție.
Potrivit cercetătorilor, proteinele vegetale conțin, în mod natural, cantități mai mici de aminoacizi cu lanț ramificat decât cele de origine animală. Acești aminoacizi nu sunt importanți doar pentru formarea proteinelor organismului, ci contribuie și la procesele metabolice care au loc în ficat.
Mai exact, ei furnizează o parte din materia primă de care ficatul are nevoie pentru a produce glucoză, ajutând la menținerea unui nivel suficient al acesteia în sânge în perioadele de post, atunci când nu consumăm alimente.
Prin urmare, schimbarea surselor de proteine poate influența modul în care organismul își gestionează rezervele de energie.
Pentru a observa efectele acestei schimbări, echipa coordonată de Pierre Maechler, profesor la Facultatea de Medicină a Universității din Geneva, a comparat două grupuri de șoareci.
Primul grup a primit o dietă lacto-vegetariană, care includea proteine de origine vegetală și animală. Al doilea grup a fost hrănit cu o dietă vegană, în care proteinele proveneau exclusiv din surse vegetale.
Diferențele au apărut rapid. În doar câteva zile, șoarecii din grupul cu alimentație vegană au prezentat o producție mai puțin eficientă de glucoză. În același timp, ficatul lor a devenit mai puțin eficient în eliminarea amoniacului.
Amoniacul este o substanță toxică produsă, printre altele, în timpul descompunerii aminoacizilor. Organismul trebuie să îl transforme și să îl elimine în mod corespunzător pentru a preveni acumularea sa.
Cercetătorii au observat și o reducere semnificativă a activității fizice a animalelor. Acest rezultat sugerează că schimbările nu s-au limitat la metabolismul ficatului, ci au fost însoțite și de efecte la nivelul întregului organism.
Este important de precizat că aceste rezultate provin din experimente pe șoareci. Ele nu demonstrează că persoanele care urmează o dietă vegană vor avea aceleași modificări sau că o asemenea alimentație este, în sine, nocivă pentru ficat.
În centrul acestor modificări se află glutamat dehidrogenaza, cunoscută sub abrevierea GDH. Enzima este localizată în mitocondriile celulelor hepatice și are un rol important în legătura dintre metabolismul proteinelor și cel al zahărului.
Pentru a verifica importanța sa, cercetătorii au studiat și șoareci cărora le lipsea GDH la nivelul ficatului. Animalele au fost împărțite în grupuri care au primit fie dieta lacto-vegetariană, fie dieta vegană.
Rezultatele au evidențiat rolul esențial al enzimei în adaptarea metabolismului la schimbarea alimentației. La șoarecii care au primit exclusiv proteine vegetale și nu aveau GDH în ficat, amoniacul s-a acumulat într-o măsură foarte mare, iar reglarea glicemiei a fost afectată.
Cu alte cuvinte, ficatul are nevoie de mecanisme eficiente pentru a gestiona produșii rezultați din descompunerea proteinelor și pentru a contribui la menținerea echilibrului energetic. Experimentele arată că GDH participă la aceste procese, în special atunci când se schimbă compoziția alimentației.
Deși schimbările metabolice au apărut rapid, cercetătorii au observat că ele nu au fost permanente. Potrivit lui Pierre Maechler, organismul s-a adaptat în decurs de una până la două zile chiar și la modificări subtile ale compoziției dietei, iar funcționarea metabolică a revenit la normal după reintroducerea proteinelor animale.
Această capacitate de adaptare arată cât de flexibil este metabolismul ficatului. Totodată, rezultatele evidențiază faptul că sursele de proteine din alimentație pot influența procesele fiziologice într-un interval scurt.
Totuși, revenirea la normal observată în experiment nu înseamnă că toate persoanele care urmează o dietă vegană trebuie să reintroducă proteinele animale. Studiul a fost realizat pe animale, iar rezultatele nu pot fi transpuse automat la oameni.
Cercetarea subliniază importanța diversificării surselor de proteine atunci când sunt eliminate complet alimentele de origine animală. Potrivit autorilor, este util să fie alese alimente vegetale care furnizează aminoacizi cu lanț ramificat, precum nucile, tofu și lintea.
De asemenea, o dietă vegană trebuie să asigure un aport adecvat de vitamine și de ceilalți nutrienți necesari organismului.
Mesajul studiului nu este că alimentația vegană ar trebui evitată, ci că schimbarea surselor de proteine poate avea consecințe metabolice care merită înțelese. Compoziția dietei contează, iar o alimentație exclusiv vegetală trebuie planificată astfel încât să acopere nevoile organismului.
Cercetarea oferă noi informații despre felul în care ficatul se adaptează la schimbările alimentare, dar sunt necesare date suplimentare pentru a stabili dacă modificările observate la șoareci apar în același mod și la oameni.
Sursa: Yan Zhou și colab., „Tranziția către proteine vegetale din alimentație necesită o enzimă GDH hepatică funcțională pentru controlul adecvat al amoniacului și al homeostaziei energetice”, Molecular Metabolism (2026). DOI: 10.1016/j.molmet.2026.102435.
