Ce pește este mai sănătos să mănânci? Medicul explică diferențele dintre crap, somon și ton

pește pe farfurie pe o masă de lemn cu decor de lămâi FOTO: Magnific@kamranaydinov

Ce pește este mai sigur pentru consum: crap, somon, ton sau sardine? Medicul explică de ce specia, dimensiunea și proveniența pot influența riscul de contaminare.

Ce trebuie să reții când alegi peștele

  • Peștii mari, răpitori, precum tonul, pot acumula cantități mai mari de mercur.
  • Sardinele și scrumbiile au, în general, niveluri mai mici de mercur.
  • Dioxinele și PCB-urile se pot acumula în țesutul gras al peștilor.
  • Proveniența contează. Poluarea apei poate afecta siguranța peștilor de apă dulce și a celor marini.

Nu orice pește ajunge în farfurie cu aceeași valoare nutritivă și același risc de contaminare. Specia, dimensiunea, durata de viață și mediul în care trăiește sunt câteva dintre criteriile care contează atunci când alegem peștele pentru consum.

Un pește mare, care a trăit mulți ani, poate acumula cantități mai mari de anumiți contaminanți, în timp ce speciile mici, precum sardinele și scrumbiile, pot avea un risc mai redus pentru unele tipuri de poluanți.

Dr. Răzvan Vintilescu atrage atenția asupra acestor diferențe și explică de ce nu ar trebui să alegem peștele doar după aspect sau dimensiunea fileului din magazin. Mediul în care trăiește și locul din care provine pot influența siguranța produsului pe care îl consumăm.

De ce peștii mari pot acumula mai multe substanțe toxice

Pentru a înțelege cât de sănătos este un pește, trebuie să ținem cont de biologia speciei și de mediul în care aceasta trăiește. Unele specii au o durată de viață mai mare, iar expunerea îndelungată la poluanți poate favoriza acumularea anumitor substanțe în organism.

”Pentru a ne da seama cât de sănătos este un pește pe care vrem să-l consumăm, trebuie să ne gândim puțin la metabolismul lui, la mediul în care trăiește și la riscul de contaminare”, explică medicul Răzvan Vintilescu.

Somonul și tonul sunt două exemple de pești marini care pot ajunge la dimensiuni mari, însă riscul de contaminare diferă în funcție de specie, vârstă și zona în care trăiesc.

Medicul amintește că mările și oceanele sunt expuse poluării, inclusiv prin deversări de petrol și alte substanțe care pot afecta ecosistemele marine.

”Dacă ne referim la peștii oceanici sau marini, precum somonul și tonul, trebuie să ținem cont de faptul că unele specii pot trăi foarte mulți ani. Există teoria potrivit căreia, cu cât un pește trăiește mai mult, cu atât acumulează o cantitate mai mare de toxine și metale grele din mediul în care se află”, spune dr. Răzvan Vintilescu.

Un aspect important îl reprezintă și poziția peștelui în lanțul trofic. Prădătorii mari consumă alți pești, iar prin acest proces pot acumula concentrații mai ridicate de mercur și de alți contaminanți.

Sardinele, scrumbiile și macroul, alternative pentru consum

Dimensiunea și durata de viață pot influența cantitatea de contaminanți pe care o acumulează un pește. Speciile mici, cu o viață mai scurtă, au adesea concentrații mai reduse de mercur decât peștii mari răpitori.

Printre exemplele menționate de medic se află scrumbiile, sardinele și chefalii. Macroul reprezintă o altă opțiune cu valoare nutritivă bună, însă este importantă specia, deoarece nivelurile de mercur diferă între tipurile de macrou.

”Peștii de dimensiuni mai mici, care au o durată de viață mai scurtă și nu au fost expuși atât de mult timp unui mediu poluat, pot reprezenta o alegere mai bună pentru consum. În schimb, un pește de talie mare, care a trăit mai mulți ani, poate acumula cantități mai mari de contaminanți”, explică medicul.

Acesta atrage atenția și asupra unor substanțe precum dioxinele și bifenilii policlorurați (PCB), care se pot acumula în țesutul gras al peștilor.

”De aceea, medicii recomandă adesea consumul peștilor de talie mică, precum scrumbiile, sardinele și chefalii. Macroul este un alt exemplu de pește cu valoare nutritivă bună, care poate face parte dintr-o alimentație sănătoasă”, mai subliniază dr. Răzvan Vintilescu.

Nu doar peștii din mări și oceane pot fi contaminați

Riscul de contaminare nu se limitează la peștii marini. Și în cazul speciilor de apă dulce, locul de proveniență poate face diferența.

Un pește crescut într-o fermă piscicolă cu standarde de control și monitorizare nu are neapărat același profil de risc ca unul capturat dintr-o apă afectată de poluare. Calitatea apei, sursele de contaminare din apropiere și condițiile de creștere sunt factori importanți.

Dr. Răzvan Vintilescu oferă exemplul crapului, pentru a explica de ce proveniența trebuie să conteze atunci când cumpărăm pește.

”Același principiu se aplică și în cazul peștilor de apă dulce. Una este să mănânci un crap prins din Dunăre sau crescut în condiții controlate și alta este să consumi un crap dintr-o baltă aflată în apropierea unei gropi de gunoi, unde există riscul contaminării apei”, explică medicul, într-un clip publicat pe TikTok.

Google News icon  Urmărește-ne și pe Google News - abonează‑te!

Articole similare

Magneziu și zinc: este bine să le iei împreună?

17 oct 2026, 13:37
Magneziul și zincul sunt două minerale importante pentru organism, iar multe persoane le iau sub formă de suplimente, uneori chiar în același moment al zilei. Dar există riscul ca unul să...