Un studiu amplu, care a urmărit aproape 5.000 de bărbați cu cancer de prostată timp de până la trei decenii, aduce un mesaj surprinzător pentru supraviețuitorii bolii: nu toate grăsimile sunt la fel.
Nu orice grăsime trebuie eliminată: contează mai ales sursa și tipul ei, iar grăsimile nesaturate de origine vegetală au fost asociate cu rezultate mai bune.
10% din caloriile provenite din grăsimi animale înlocuite cu grăsimi vegetale au fost asociate cu un risc cu 16% mai mic de deces din orice cauză.
Uleiul de măsline, avocado, nucile și semințele sunt printre alimentele care pot furniza grăsimi nesaturate.
Studiul nu demonstrează că dieta vindecă sau împiedică revenirea cancerului. Este un studiu observațional, iar rezultatele arată asocieri, nu o relație directă de cauză și efect.
Un diagnostic de cancer de prostată schimbă radical prioritățile. Tratamentul tumorii rămâne, evident, esențial, însă pentru mulți pacienți începe apoi o perioadă care poate dura ani sau chiar decenii: supraviețuirea pe termen lung.
Iar aici apare o întrebare aparent simplă: poate ceea ce pune pacientul în farfurie după diagnostic să conteze pentru cât de mult trăiește?
Un nou studiu publicat în JAMA Network Open sugerează că răspunsul ar putea fi „da”, cel puțin în ceea ce privește sănătatea generală. Cercetătorii au descoperit că tipul de grăsime consumată după diagnosticul de cancer de prostată a fost asociat cu riscul ulterior de deces.
Concluzia nu este însă „renunță la toate grăsimile”. Din contră: unele grăsimi par să fie o alegere mai bună decât altele.
Cercetarea a folosit date din celebrul Health Professionals Follow-Up Study, un studiu de cohortă început în 1986.
Cercetătorii au analizat 4.884 de bărbați diagnosticați cu cancer de prostată nemetastatic, ceea ce înseamnă că, la momentul includerii, cancerul nu se răspândise la distanță. Vârsta medie la diagnostic a fost de aproximativ 69,5 ani.
Participanții au fost urmăriți până în 2022, pentru o perioadă mediană de aproximativ 12,8 ani, iar unii au fost monitorizați timp de până la trei decenii. Alimentația a fost evaluată prin chestionare detaliate completate la fiecare patru ani.
În perioada de urmărire, 3.040 de participanți au murit. Dintre aceste decese, 803 au fost provocate de boli cardiovasculare, 499 de alte tipuri de cancer, iar 441 de cancerul de prostată.
Aici se află una dintre cele mai interesante observații ale studiului: cantitatea de grăsimi consumată după diagnostic nu a fost asociată cu mortalitatea specifică prin cancer de prostată, însă tipul grăsimilor a fost asociat cu mortalitatea din toate cauzele, în special prin boli cardiovasculare și alte cancere.
Bărbații care se aflau în categoria cu cel mai mare consum de grăsimi saturate au avut un risc cu 24% mai mare de deces din orice cauză comparativ cu cei din categoria cu cel mai mic consum.
În termeni absoluți, cercetătorii au estimat un risc de deces în 10 ani de aproximativ 26,4% în grupul cu aportul cel mai mare de grăsimi saturate, comparativ cu 23,4% în grupul cu aportul cel mai mic.
Diferența poate părea mică atunci când este exprimată în procente absolute, dar devine relevantă atunci când este privită la nivelul unui număr mare de supraviețuitori ai cancerului.
Important: asocierea nu pare să fie explicată în principal prin decesele provocate de cancerul de prostată. Riscul mai mare a fost legat mai ales de bolile cardiovasculare și alte tipuri de cancer.
Aici se află, de fapt, mesajul central al cercetării.
„Mesajul central nu este pur și simplu „consumați mai puține grăsimi”. Mai degrabă, tipul și sursa grăsimilor par să conteze”, a explicat David P. Labbé, coautor al studiului.
În locul unei diete care elimină toate grăsimile, cercetătorii au analizat ce s-ar întâmpla dacă o parte dintre grăsimile animale și saturate ar fi înlocuite cu grăsimi vegetale și nesaturate.
Iar rezultatele au fost interesante.
Înlocuirea a aproximativ 10% din caloriile zilnice provenite din grăsimi animale cu grăsimi de origine vegetală a fost asociată cu un risc cu 16% mai mic de deces din orice cauză.
Cu alte cuvinte, nu este vorba neapărat despre a mânca mai puțin, ci despre a schimba sursa unei părți din grăsimile consumate.
Cercetătorii au analizat și grăsimile mononesaturate, prezente în alimente precum uleiul de măsline și avocado.
Înlocuirea a aproximativ 5% din caloriile zilnice provenite din grăsimi saturate cu grăsimi mononesaturate a fost asociată cu o rată de deces cu aproximativ 20% mai mică.
Rezultatul susține, în linii mari, ideea unei alimentații în care untul, carnea grasă și alte surse importante de grăsimi saturate sunt consumate mai rar, iar locul lor este ocupat mai des de uleiuri vegetale nesaturate, nuci și semințe.
Pe baza tipurilor de grăsimi analizate și a mesajului cercetătorilor, lista alimentelor care se potrivesc cu această abordare este una surprinzător de simplă:
Pește gras, precum somonul, aduce grăsimi polinesaturate, inclusiv acizi grași omega-3.
Important însă: studiul nu a demonstrat că un anumit aliment, luat individual, prelungește viața. Cercetarea s-a concentrat asupra tipurilor și surselor de grăsimi din alimentație, nu asupra unei „liste de alimente anticancer” care să garanteze supraviețuirea.
Nu. Și acesta este un punct important.
Cercetătorii nu recomandă ca pacienții să elimine complet grăsimile animale sau să urmeze diete extrem de restrictive.
Ideea este mai degrabă de înlocuire: mai puține alimente care aduc cantități mari de grăsimi saturate și mai multe surse de grăsimi nesaturate.
Astfel, o masă poate fi construită în jurul legumelor, cerealelor integrale, leguminoaselor și unei surse de proteină, iar grăsimea adăugată să provină mai frecvent din ulei de măsline, nuci, semințe sau avocado.
Este o abordare apropiată de principiile unei alimentații sănătoase pentru inimă, nu o „dietă minune” pentru cancer.
Unul dintre cele mai importante rezultate ale studiului este faptul că bolile cardiovasculare au fost principala cauză de deces în această cohortă.
Dintre cele 3.040 de decese, 803 au fost provocate de boli cardiovasculare, în timp ce 441 au fost atribuite cancerului de prostată.
Asta schimbă puțin perspectiva.
Pentru un pacient care a trecut prin cancerul de prostată, obiectivul nu este doar „să nu revină cancerul”. Este și să-și protejeze inima, vasele de sânge, metabolismul și starea generală de sănătate pentru următorii 10, 20 sau 30 de ani.
Lorelei Mucci, coautoare principală și profesoară de epidemiologie la Harvard T.H. Chan School of Public Health, a subliniat tocmai această idee: dieta de după diagnostic poate deveni o componentă modificabilă a îngrijirii supraviețuitorilor, într-un moment în care protejarea sănătății cardiovasculare și generale devine esențială.
Relația dintre cancer și inimă este mai complexă decât pare.
Unele tratamente oncologice pot avea efecte asupra metabolismului și sistemului cardiovascular. Totuși, este importantă o precizare: nu toate tratamentele pentru cancerul de prostată sunt chimioterapie, iar afirmația că chimioterapia „slăbește mușchiul cardiac” nu poate fi generalizată la toți pacienții cu această boală.
În cazul cancerului de prostată, anumite terapii sistemice, inclusiv terapia de privare androgenică, pot influența factorii metabolici și cardiovasculari. Tocmai de aceea, alimentația, activitatea fizică, greutatea, tensiunea arterială, colesterolul și glicemia trebuie privite ca parte a îngrijirii pe termen lung, în funcție de situația fiecărui pacient.
Există însă și o limitare importantă.
Bărbații care consumau mai multe grăsimi saturate, trans și de origine animală aveau și alte caracteristici care le puteau influența riscul: erau mai predispuși să fumeze, să aibă un indice de masă corporală mai mare, să facă mai puțină mișcare și să aibă diabet de tip 2.
Cercetătorii au ținut cont statistic de numeroși astfel de factori, inclusiv vârsta, caracteristicile tumorii, tratamentul, fumatul, activitatea fizică, greutatea corporală și alte afecțiuni. Totuși, într-un studiu observațional, nu poate fi exclus complet faptul că alți factori neobservați contribuie la rezultate.
Așadar, nu se poate spune că „grăsimile animale provoacă decesul” sau că „uleiul de măsline prelungește viața”. Studiul arată asocieri.
Cercetarea are și o problemă de reprezentativitate.
Cohorta a fost formată în principal din bărbați albi, iar acest lucru limitează cât de bine pot fi generalizate rezultatele către alte populații.
Limitarea este cu atât mai importantă cu cât cancerul de prostată afectează disproporționat bărbații de culoare, care au un risc mai mare de a dezvolta boala și de a muri din cauza ei.
Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare în populații mai diverse.
Importanța subiectului este ușor de înțeles și din cifre.
Pentru anul 2026, American Cancer Society estimează aproximativ 333.830 de cazuri noi de cancer de prostată și 36.320 de decese în Statele Unite. Cancerul de prostată este cea mai frecvent diagnosticată formă de cancer la bărbații americani, cu excepția cancerelor cutanate non-melanom.
În același timp, supraviețuirea este foarte bună atunci când boala este diagnosticată înainte de răspândirea la distanță, ceea ce face ca numărul bărbaților care trăiesc ani sau decenii după diagnostic să fie foarte mare.
Tocmai acești ani de supraviețuire fac ca sănătatea cardiovasculară și stilul de viață să devină atât de importante.
Nu o dietă drastică. Nu eliminarea tuturor grăsimilor. Și, mai ales, nu renunțarea la tratamentul recomandat de oncolog în favoarea alimentelor.
Mesajul cercetătorilor este mult mai simplu: unele schimbări mici, repetate ani la rând, ar putea conta.
Uleiul de măsline poate fi ales mai des în locul untului. Nucile și semințele pot deveni gustări sau ingrediente obișnuite. Avocado poate înlocui uneori alimentele foarte bogate în grăsimi saturate. Peștele poate apărea mai frecvent în meniu.
Edward Giovannucci, coautor principal al studiului și profesor de nutriție și epidemiologie la Harvard, rezumă abordarea prin ideea unor înlocuiri simple: ulei de măsline, nuci, semințe, avocado și alte alimente vegetale consumate mai des în locul alimentelor bogate în grăsimi animale sau saturate.
Poate cel mai important mesaj al studiului este că supraviețuirea după cancer nu trebuie privită exclusiv prin prisma tumorii.
Pentru un bărbat care a trecut prin cancerul de prostată, inima contează. Greutatea contează. Mișcarea contează. Fumatul contează. Alimentația contează.
Iar în cazul grăsimilor, cercetarea publicată acum în JAMA Network Open sugerează că schimbarea sursei grăsimilor - mai degrabă decât eliminarea lor completă - ar putea fi una dintre modificările utile pe termen lung.
Totuși, cercetătorii subliniază că pacienții nu ar trebui să adopte diete restrictive sau să elimine complet grăsimile animale fără recomandarea medicului. Alimentația trebuie adaptată tratamentului, greutății, necesarului nutrițional și bolilor asociate ale fiecărui pacient.
Sursa principală: Zhang Y, Shanahan MR, Guard HE et al., „Dietary Fat Intake and Mortality Among Patients With Nonmetastatic Prostate Cancer”, JAMA Network Open, publicat online la 2 septembrie 2026.