O cercetare recentă publicată în Trends in Endocrinology & Metabolism aduce clarificări esențiale despre modul în care grăsimile din alimentație dictează riscul de diabet de tip 2. Echipa de oameni de știință, condusă de experți de la Centrul de Cercetare Biomedicală în Rețea pentru Diabet și Boli Metabolice Asociate (CIBERDEM) din cadrul Universității din Barcelona, demonstrează că nu cantitatea totală de grăsimi contează cel mai mult, ci natura acestora.
Studiul subliniază diferența majoră dintre acidul palmitic și acidul oleic, evidențiind impactul lor opus asupra sănătății umane.
Profesorul Manuel Vázquez-Carrera, liderul echipei, explică mecanismele opuse prin care aceste grăsimi acționează asupra corpului.
"Acidul palmitic, un acid gras saturat prezent pe scară largă în alimente, se asociază cu o sensibilitate afectată la insulină, în timp ce acidul oleic, abundent în uleiul de măsline, poate avea un efect protector împotriva acestor tulburări metabolice", a explicat prof. Manuel Vázquez-Carrera.
Această concluzie întărește ipoteza că tipul de grăsimi consumate determină sănătatea metabolică mult mai mult decât aportul total.
Xavier Palomer, autorul principal al articolului, detaliază procesele moleculare nocive declanșate de acidul palmitic.
"La nivel molecular, acidul palmitic promovează acumularea de lipide bioactive potențial toxice, stimulează inflamația cronică de grad scăzut și contribuie la disfuncția organitelor celulare, cum ar fi reticulul endoplasmic și mitocondriile", a subliniat și Zavier Palomer.
Cercetătorii subliniază că aceste procese sunt strâns legate de compromiterea acțiunii insulinei și de progresia bolilor metabolice.
În contrast, acidul oleic prezintă un profil metabolic extrem de benefic. Această grăsime facilitează stocarea lipidelor în forme care afectează mai puțin funcțiile normale ale corpului. Mai mult, acidul oleic susține semnalizarea corectă a insulinei în țesuturi vitale, precum ficatul, mușchii și țesutul adipos.
Mai mult, se pare că acidul oleic reduce o parte din efectele distructive asociate cu acidul palmitic. Această observație oferă o explicație științifică pentru care dietele bogate în grăsimi mononesaturate, precum dieta mediteraneană, sunt asociate constant cu un risc scăzut de diabet de tip 2.
Echipa de cercetare solicită studii mai precise pentru a descifra rezultatele contradictorii apărute uneori în cercetările epidemiologice.
"Este important să luăm în considerare variabile precum sursa acizilor grași, contextul alimentar al acestora, interacțiunile cu alți nutrienți și diferite metode de procesare a alimentelor", a spus prof. Vázquez-Carrera.