Copilul refuză broccoli, strâmbă din nas la spanac și pare că ar putea trăi doar cu paste, pâine și alte alimente „bej”? Nu este neapărat o bătălie pierdută.
Copiii au nevoie de expunere repetată la legume pentru a ajunge să accepte unele alimente noi. Numărul exact de încercări diferă de la un copil la altul.
Legumele servite când copilului îi este foame au mai multe șanse să fie consumate decât cele lăsate la finalul mesei.
Exemplul părinților contează enorm: copiii sunt mai predispuși să mănânce sănătos atunci când văd același comportament acasă.
Presiunea poate avea efectul opus: joaca, explorarea și implicarea copilului în pregătirea alimentelor pot fi mai eficiente decât forțarea lui să guste.
„Mănâncă doar alimente de culoare bej!” Este una dintre grijile frecvente ale părinților atunci când copilul refuză legumele și preferă alimente familiare precum pâinea, pastele sau cartofii.
Preferința pentru gustul dulce apare foarte devreme. Chiar și laptele matern conține zaharuri naturale și are un gust dulce, iar odată cu diversificarea copilul începe să descopere o lume mult mai complicată de arome, texturi și mirosuri.
Pentru un copil mic, broccoli sau spanacul nu concurează întotdeauna cu succes cu alimentele familiare și mai ușor de acceptat, conform BBC.
Totuși, alimentația variată este importantă pentru creștere și dezvoltare. Dieta copiilor este asociată cu sănătatea fizică, dezvoltarea cognitivă, capacitatea de concentrare și comportamentul, în timp ce excesul ponderal din copilărie poate avea consecințe asupra sănătății pe termen lung.
Vestea bună este că părinții nu trebuie să transforme fiecare masă într-o negociere. Cercetările privind comportamentul alimentar al copiilor sugerează că mici schimbări în modul în care aceștia interacționează cu mâncarea pot conta foarte mult.
Iată șase strategii simple pe care părinții le pot încerca acasă.
Un copil care refuză broccoli prima dată nu înseamnă neapărat că nu îl va accepta niciodată.
Marion Hetherington, profesoară de biopsihologie la Universitatea din Leeds, subliniază importanța expunerii la cât mai multe tipuri de legume încă din primii ani de viață, în special în perioada preșcolară.
Studiile arată că, în general, copiii au nevoie de mai multe expuneri repetate înainte să accepte un aliment nou. Numărul exact nu este însă bătut în cuie: cercetările indică valori care variază de la aproximativ cinci până la 15 expuneri.
Diferențele dintre copii sunt importante. Un copil poate accepta un aliment după câteva încercări, în timp ce altul poate avea nevoie de mult mai mult timp.
De asemenea, vârsta contează. Copiii sub un an pot avea nevoie de mai puține expuneri pentru a accepta anumite alimente decât preșcolarii de trei-patru ani, perioadă în care neofobia alimentară – reticența sau teama față de alimente noi, poate deveni mai pronunțată.
Asta nu înseamnă că după cinci ani este „prea târziu”. Obiceiurile alimentare se pot schimba și ulterior, însă construirea familiarității cu legumele poate fi mai ușoară atunci când începe devreme.
Există dovezi că experiențele alimentare ale mamei în timpul sarcinii pot influența ulterior preferințele copilului. Compuși aromatici din alimentele consumate de mamă pot ajunge în lichidul amniotic, oferind fătului o formă foarte timpurie de expunere la anumite gusturi.
Prin urmare, varietatea alimentară nu începe neapărat odată cu prima linguriță de piure.
Uneori, problema nu este ce îi oferi copilului, ci când.
Legumele servite la începutul mesei, când copilului îi este mai foame, pot avea șanse mai mari să fie consumate.
Motivul este simplu: dacă mazărea, broccoli sau morcovii apar după o porție de paste, carne sau alt aliment preferat, copilul poate fi deja sătul și mult mai puțin interesat să încerce ceva ce îi place mai puțin.
„Copiii mănâncă adesea ceea ce le place cel mai mult”, explică Hetherington. Iar dacă ajung la legume după ce și-au potolit deja foamea, este posibil să nu mai fie interesați de ele.
Barbara Rolls, profesoară de științe nutriționale la Universitatea de Stat din Pennsylvania, susține, de asemenea, că această strategie poate contribui la reducerea consumului excesiv de alimente mai dense caloric.
În multe familii, micul dejun înseamnă pâine, cereale, ouă, lactate sau produse de patiserie. Legumele pot părea „străine” la prima masă a zilei, însă nu există un motiv nutrițional pentru care să fie excluse.
Ciupercile și spanacul pot intra într-o omletă, iar dovlecelul poate fi integrat în anumite preparate pentru micul dejun.
Un studiu realizat în opt centre de îngrijire a copiilor din Marea Britanie, în 2023, a arătat că atunci când legumele erau oferite dimineața, copiii le consumau în peste 60% dintre situațiile analizate.
Dacă ideea de a servi legume la micul dejun pare prea greu de pus în practică, există o strategie mai simplă: modificați raportul dintre ingrediente.
Mai multe legume și puțin mai puține ingrediente bogate în calorii pot schimba semnificativ ceea ce ajunge în stomacul copilului fără ca masa să pară complet diferită.
O garnitură de legume poate fi mărită, iar morcovul sau dovlecelul pot fi răzuite și adăugate în sosuri.
Strategia are o explicație interesantă: oamenii tind să consume un volum relativ similar de mâncare, chiar dacă proporțiile ingredientelor se schimbă. Astfel, dacă o parte mai mare din farfurie este ocupată de legume, copilul poate ajunge să consume mai multe legume fără ca masa să fie percepută ca fiind mult mai mare.
Cercetările au indicat că mărirea cu 50% a cantității de fructe și legume oferite unui copil poate crește cantitatea consumată.
Și există încă un truc: varietatea.
Preșcolarii tind să consume mai multe legume și mai puține alimente mai puțin sănătoase atunci când au posibilitatea de a alege dintre mai multe tipuri de legume la masă.
În loc de „mănâncă morcovii!”, copilul poate primi o alegere simplă: „Vrei morcov sau castravete?”
Copiii nu mănâncă doar cu gura. Mănâncă și cu ochii.
Aspectul alimentelor, familiaritatea lor și modul în care sunt prezentate pot influența alegerea.
Cercetările arată că cei mici pot fi mai dispuși să încerce alimente noi atunci când acestea sunt prezentate într-un mod atractiv sau chiar artistic.
O legumă tăiată în formă de floare, fluture sau ursuleț poate deveni brusc mai interesantă decât aceeași legumă servită întreagă.
Pare un detaliu minor, dar pentru copii transformarea mesei într-o experiență distractivă poate schimba modul în care percep alimentul.
Dacă legumele sunt la vedere, gata de consum și ușor de luat, cresc șansele ca un copil să le aleagă.
Cercetările au arătat că cei cu vârste între 10 și 13 ani aleg și consumă mai multe legume atunci când mai multe sortimente sunt prezentate împreună, într-un singur recipient cu porții prestabilite, comparativ cu situațiile în care legumele sunt distribuite pe mai multe farfurii.
La preșcolari, prezentarea alimentelor în compartimente separate a avut, de asemenea, efect. Într-un studiu, copiii au consumat cu 36% mai multe legume atunci când acestea erau împărțite în porții pe o farfurie cu secțiuni diferite.
Cu alte cuvinte, uneori nu trebuie să schimbi leguma. Trebuie doar să schimbi „scena” în care apare.
Una dintre cele mai puternice lecții despre alimentație nu vine din discursurile părinților, ci din ceea ce văd copiii în fiecare zi.
Dacă adulții mănâncă frecvent fast-food, sar peste micul dejun sau aleg constant gustări foarte dulci și sărate, copiii pot prelua aceleași obiceiuri.
În schimb, atunci când părinții consumă regulat fructe și legume și au o alimentație variată, aceste comportamente devin mai normale pentru copil.
Un studiu realizat pe elevi din Noua Zeelandă a găsit o asociere între alimentația mai sănătoasă a părinților și un consum mai redus de prăjituri, ciocolată și alte gustări sărate în rândul copiilor.
Mesele în familie par să aibă, de asemenea, beneficii. Consumul meselor împreună de cel puțin trei ori pe săptămână a fost asociat cu obiceiuri alimentare mai bune și cu o greutate corporală mai sănătoasă. Atunci când părinții au și ei un model alimentar sănătos, asocierea este și mai evidentă.
Un studiu longitudinal a observat, de asemenea, că persoanele care participau în mod regulat la mese în familie aveau o condiție fizică mai bună și consumau mai puține băuturi răcoritoare.
Nu este nevoie ca fiecare cină să fie perfectă. Important poate fi chiar ritualul: stăm împreună, mâncăm împreună și copilul vede că legumele fac parte firesc din masă.
„Nu te juca cu mâncarea!” este una dintre regulile clasice de la masă.
Dar cercetările sugerează că, în anumite contexte, puțină explorare poate fi exact ceea ce îi trebuie unui copil care se teme de alimentele noi.
Forțarea copilului să mănânce poate transforma masa într-o sursă de conflict și poate reduce plăcerea asociată alimentației. Iar dacă un aliment foarte dulce sau gras este folosit constant drept recompensă, copilul poate ajunge să îl perceapă ca fiind și mai valoros.
În schimb, cercetătorii au testat o abordare diferită: atingerea, mirosirea, privirea și explorarea alimentelor fără obligația de a le gusta.
Copiii au fost încurajați să descopere ingrediente precum sfecla roșie, năutul sau pak choi, fără presiunea de a le mânca imediat.
Rezultatul? Copiii au devenit mai deschiși față de alimentele necunoscute și mai dispuși să le încerce ulterior.
Implicarea copiilor în pregătirea mâncării poate avea același efect.
Să spele legumele, să le rupă frunzele, să amestece ingredientele, să aleagă între două tipuri de legume sau să construiască o farfurie colorată poate transforma alimentul dintr-un obiect suspect într-unul pe care copilul l-a descoperit singur.
Bucătarul experimental Jozef Youssef, care a colaborat la cercetarea menționată, explică faptul că jocul și explorarea senzorială îi pot ajuta pe copii să interacționeze cu alimentele într-un mediu relaxat, fără presiune.
Iar acesta poate fi unul dintre cele mai importante principii: copilul nu trebuie să iubească o legumă din prima. Mai întâi trebuie să ajungă să nu se mai teamă de ea.
Poate cea mai importantă concluzie pentru părinți este că mesele nu trebuie să devină o confruntare.
Un copil care refuză un aliment astăzi îl poate accepta peste câteva săptămâni. Un copil care strâmbă din nas la spanac poate fi curios să-l încerce dacă îl gătește împreună cu părintele. Iar o legumă ignorată pe farfurie poate deveni mai interesantă dacă este prezentată într-un mod diferit.
Expunere repetată, varietate, exemplul părinților, porții inteligente, prezentare atractivă și cât mai puțină presiune, acestea sunt instrumentele care pot construi treptat o relație mai bună cu mâncarea.
Iar dacă într-o seară copilul mănâncă doar două bucățele de morcov, nu înseamnă că experimentul a eșuat.
Poate fi pur și simplu încă o expunere.
Și, cu suficient timp, răbdare și puțină imaginație, există șanse ca farfuria copilului să ajungă să arate într-o zi mult mai puțin... bej.
