Două conserve de sardine pe săptămână ar putea avea efecte benefice asupra metabolismului persoanelor cu prediabet. Ce a arătat studiul după un an.
Sardinele ar putea avea un rol mai important în sănătatea metabolică decât simpla lor valoare nutritivă. Dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, atrage atenția asupra unui studiu clinic realizat la Barcelona, în care consumul regulat de sardine a fost asociat cu îmbunătățirea mai multor indicatori metabolici la persoane cu prediabet.
Dr. Ancuța Leonte, medic diabetolog, explică importanța sardinelelor prin profilul lor nutrițional. Acestea oferă proteine de calitate și acizi grași omega-3, alături de mai multe vitamine și minerale.
În materialele sale educaționale, medicul atrage atenția asupra cantității relativ mici de EPA și DHA consumate, în medie, prin alimentație și asupra faptului că sardinele pot reprezenta o sursă accesibilă de omega-3.
În studiul analizat, participanții au consumat aproximativ 200 de grame de sardine pe săptămână, adică în jurul a două conserve, în funcție de gramaj.
Cercetătorii au inclus 152 de adulți vârstnici cu prediabet, pe care i-au urmărit timp de 12 luni.
Participanții au primit recomandări nutriționale pentru prevenirea diabetului de tip 2. O parte dintre ei au primit și o recomandare suplimentară: să consume aproximativ 200 de grame de sardine pe săptămână.
Cantitatea este echivalentă, în linii mari, cu două conserve, în funcție de gramajul produsului.
După un an, cercetătorii au comparat modificările apărute în cele două grupuri.
Una dintre cele mai interesante observații a fost modificarea proporției participanților considerați cu risc foarte înalt de diabet de tip 2.
Diferența este importantă, însă trebuie interpretată corect.
Studiul nu demonstrează că două conserve de sardine pe săptămână reduc cu 29 de puncte procentuale riscul real de a face diabet. Cercetătorii au urmărit o categorie de risc metabolic și mai mulți indicatori biologici, nu apariția diabetului pe termen lung.
Această diferență este esențială atunci când vorbim despre rezultatele unui studiu clinic.
Participanții din grupul care a consumat sardine au prezentat și modificări favorabile ale mai multor parametri.
HOMA-IR este un indicator folosit pentru estimarea rezistenței la insulină.
Când organismul devine mai puțin sensibil la insulină, pancreasul trebuie să producă mai multă insulină pentru a menține glicemia sub control.
Îmbunătățirea HOMA-IR sugerează o sensibilitate mai bună la insulină, un aspect important în prediabet și diabetul de tip 2.
Trigliceridele sunt un tip de grăsime din sânge. Nivelurile crescute apar frecvent în contextul sindromului metabolic și al rezistenței la insulină.
În grupul care a consumat sardine, nivelul trigliceridelor s-a îmbunătățit.
HDL este cunoscut drept "colesterolul bun", deoarece participă la transportul colesterolului din țesuturi către ficat.
Creșterea HDL a fost un alt rezultat observat după perioada de intervenție.
Studiul a identificat și o scădere a tensiunii arteriale în grupul care a introdus sardinele în alimentație.
Acest aspect este important deoarece hipertensiunea, rezistența la insulină, excesul de grăsime abdominală și trigliceridele crescute se pot asocia în cadrul aceluiași profil metabolic.
Sardinele au un avantaj important: oferă simultan proteine, acizi grași omega-3 și mai mulți micronutrienți.
O porție de sardine poate furniza:
Conținutul exact diferă însă în funcție de specie, produs și modul de preparare. De aceea, valorile nutriționale de pe eticheta conservei sunt mai relevante decât o cifră universală pentru toate sardinele.
Sardinele sunt una dintre sursele alimentare importante de EPA și DHA.
Acești acizi grași au efecte bine documentate asupra metabolismului lipidic, în special asupra trigliceridelor. În cazul consumului de pește, însă, beneficiile alimentului nu pot fi atribuite automat unui singur nutrient.
Sardinele aduc împreună proteine, grăsimi nesaturate, vitamine și minerale, iar efectul alimentului în ansamblu poate fi diferit de efectul unui supliment cu omega-3.
De aceea, afirmația că sardinele "tratează" rezistența la insulină sau diabetul ar fi prea puternică.
Cantitatea folosită în studiul din Barcelona este interesantă tocmai pentru că nu presupune un consum zilnic.
Aproximativ 200 de grame de sardine pe săptămână înseamnă două mese cu pește, în funcție de cantitatea din conservă.
Această abordare este ușor de integrat într-o alimentație obișnuită: sardinele pot fi adăugate într-o salată, consumate cu legume sau incluse într-o masă care conține și o sursă de carbohidrați cu absorbție mai lentă.
Important este însă întregul model alimentar, nu un singur aliment.
Rezultatele studiului sunt promițătoare, dar nu trebuie transformate într-o promisiune de tipul "mănâncă sardine și scapi de diabet".
Prediabetul apare într-un context complex, în care contează greutatea corporală, distribuția grăsimii abdominale, activitatea fizică, somnul, alimentația, genetica și alți factori.
Sardinele pot face parte dintr-o alimentație favorabilă sănătății metabolice, însă nu înlocuiesc recomandările medicale sau tratamentul prescris.
Astfel, studiul din Barcelona aduce o perspectivă interesantă asupra unui aliment obișnuit.
Nu sardina în sine este "minunea", ci faptul că introducerea regulată a unui pește bogat în omega-3 într-o alimentație destinată prevenirii diabetului s-a asociat cu îmbunătățirea mai multor indicatori metabolici.
Iar pentru persoanele cu prediabet, acesta este probabil mesajul cel mai util: uneori, modificările alimentare simple, accesibile și ușor de menținut pot avea un rol important în îmbunătățirea profilului metabolic.
