Mirosul, testul oului în apă sau îndepărtarea părții mucegăite nu pot confirma întotdeauna că un aliment este sigur pentru consum.
Unele dintre metodele folosite în gospodării pentru a verifica alimentele nu arată dacă acestea sunt cu adevărat sigure. Mirosul, aspectul și testele improvizate pot indica prospețimea, dar nu detectează întotdeauna bacteriile sau toxinele care provoacă toxiinfecții.
Food Standards Agency a actualizat un ghid care explică diferența dintre alimentele care și-au pierdut calitatea și cele care pot reprezenta un pericol pentru sănătate.
Testul mirosului nu este sigur pentru produsele care au înscrisă o dată-limită de consum. Bacteriile care provoacă toxiinfecții nu produc întotdeauna un miros neplăcut.
Data-limită de consum se referă la siguranță. În schimb, mențiunea „a se consuma de preferință înainte de” privește în principal calitatea. După această dată, un aliment poate avea gustul sau textura schimbate fără să fie neapărat periculos, dacă a fost depozitat corect.
Testul prin introducerea oului într-un vas cu apă indică vârsta acestuia, nu prezența bacteriilor.
Pe măsură ce oul îmbătrânește, în interior pătrunde mai mult aer, iar acesta începe să plutească. Testul nu poate arăta dacă în ou s-au dezvoltat bacterii precum Salmonella.
Coaja crăpată, depozitarea necorespunzătoare și consumul în stare crudă sau insuficient preparată cresc riscurile, mai ales pentru persoanele vulnerabile.
În alimentele moi, firele microscopice ale mucegaiului se pot extinde mult dincolo de zona vizibilă. Tăierea porțiunii afectate nu garantează eliminarea microorganismelor sau a toxinelor.
Copiii, femeile însărcinate, persoanele de peste 65 de ani și cele cu imunitatea slăbită trebuie să fie deosebit de prudente.
Zonele verzi, deteriorate sau puternic încolțite ale cartofilor pot avea concentrații mai mari de glicoalcaloizi. În cantități ridicate, aceștia pot provoca dureri abdominale, vărsături și diaree.
Părțile verzi sau stricate trebuie îndepărtate generos. Cartofii cu zone extinse de culoare verde, gust amar ori degradare pronunțată trebuie aruncați. Depozitarea se face într-un loc răcoros, uscat și ferit de lumină.
O lovitură superficială a conservei nu indică automat că alimentul este compromis. O deformare adâncă poate însă afecta îmbinarea sau etanșarea recipientului.
Conservele umflate, ruginite, fisurate sau cele care elimină gaz și lichid sub presiune la deschidere nu trebuie consumate.
După deschidere, resturile de alimente trebuie transferate într-un recipient curat și păstrate la frigider, nu lăsate în conserva metalică deschisă.
