O doză mai mare de vitamina D ar putea fi asociată cu o funcție cognitivă mai bună la adulții care prezintă deja două semnale importante asociate cu riscul de demență: tulburări cognitive ușoare și probleme de somn.
Peste 7 milioane de americani trăiesc în prezent cu demență de tip Alzheimer, iar numărul ar putea ajunge la aproape 13 milioane până în 2050.
În studiul Emory, adulții care luau cel puțin 5.000 UI de vitamina D zilnic au avut un scor MoCA cu peste 13% mai mare decât participanții care nu luau vitamina D.
Beneficiul observat a apărut la persoane cu tulburări cognitive ușoare (MCI) și tulburări de somn, o combinație considerată relevantă pentru riscul de declin cognitiv.
Studiul este preliminar și observațional, astfel că nu demonstrează că vitamina D în doze mari îmbunătățește direct memoria sau împiedică apariția demenței.
Vitamina D este asociată de obicei cu oase puternice, mușchi sănătoși și un sistem imunitar care funcționează normal. Dar cercetătorii sunt tot mai interesați de ceea ce face acest nutrient în creier.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Emory aduce în discuție o posibilă legătură între suplimentarea cu vitamina D și funcția cognitivă. Cercetarea s-a concentrat nu pe adulți sănătoși, ci pe o categorie considerată vulnerabilă: persoane care aveau simultan tulburări cognitive ușoare și probleme de somn.
Rezultatele sugerează că participanții care au declarat că luau zilnic cel puțin 5.000 UI de vitamina D au avut performanțe cognitive mai bune decât cei care nu luau suplimente.
Descoperirea este cu atât mai interesantă cu cât tulburările de somn și declinul cognitiv se pot influența reciproc, iar intervențiile într-o etapă timpurie ar putea reprezenta o oportunitate pentru susținerea sănătății creierului.
Problema declinului cognitiv devine tot mai importantă pe măsură ce populația îmbătrânește. În Statele Unite, peste 7 milioane de persoane suferă de demență de tip Alzheimer, iar estimările indică faptul că numărul ar putea ajunge la aproape 13 milioane până în 2050.
În acest context, cercetătorii caută factori care pot fi modificați și care ar putea contribui la menținerea sănătății creierului.
Vitamina D este unul dintre acești factori, deoarece deficitul de vitamina D a fost asociat în cercetări anterioare cu mai multe probleme de sănătate, inclusiv unele tulburări ale somnului. Totuși, faptul că există o asociere nu înseamnă automat că administrarea unei cantități mai mari de vitamina D va preveni demența.
Studiul a inclus 54 de adulți care prezentau două caracteristici importante: tulburări cognitive ușoare (MCI) și tulburări de somn.
MCI, sau tulburarea cognitivă ușoară, reprezintă o etapă în care anumite probleme de memorie sau de gândire sunt mai mari decât cele așteptate în cadrul îmbătrânirii normale, dar nu sunt suficient de severe pentru a fi considerate demență.
Cercetătorii au analizat inclusiv dacă participanții luau suplimente cu vitamina D și în ce cantitate.
Rezultatul care a atras atenția a fost acesta: persoanele care au declarat că luau 5.000 UI de vitamina D pe zi sau mai mult au obținut un scor cu peste 13% mai mare la Montreal Cognitive Assessment (MoCA) decât participanții care nu luau vitamina D.
Diferența s-a menținut chiar și după ce cercetătorii au luat în calcul și alți factori.
Montreal Cognitive Assessment, cunoscut drept MoCA, este un instrument utilizat pe scară largă pentru screeningul problemelor cognitive.
Testul poate evalua mai multe domenii, inclusiv memoria, atenția, limbajul, orientarea și anumite abilități de gândire.
Un scor mai bun la MoCA nu înseamnă însă că o persoană este protejată împotriva Alzheimerului și nici că vitamina D poate trata demența. Testul este un instrument de screening, nu un diagnostic definitiv.
În plus, este importantă o nuanță: dozele mai mici de vitamina D nu au fost asociate cu scoruri cognitive mai mari în acest studiu.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cercetării este reprezentat de momentul în care ar putea fi utilă o intervenție.
MCI este considerată o etapă intermediară între îmbătrânirea cognitivă normală și demență. Nu toate persoanele cu MCI vor dezvolta demență, iar unele pot rămâne stabile sau chiar își pot îmbunătăți funcțiile cognitive.
Tocmai de aceea, perioada în care apar primele modificări cognitive poate reprezenta o posibilă „fereastră” în care factorii modificabili să fie investigați mai atent.
„La persoanele în vârstă care se confruntă atât cu tulburări de somn, cât și cu tulburări cognitive ușoare, aceasta poate reprezenta o fereastră critică pentru intervenție, când apar schimbări cognitive, dar pot exista încă oportunități de a susține sănătatea creierului”, a explicat Victoria Pak, autoarea principală a studiului.
Cercetătoarea subliniază că identificarea unor factori accesibili și modificabili, precum suplimentarea cu vitamina D, ar putea deveni tot mai importantă pe măsură ce numărul cazurilor de Alzheimer continuă să crească.
Poate părea surprinzător că un studiu despre vitamina D și cogniție s-a concentrat și asupra somnului. Legătura are însă o explicație biologică.
Vitamina D este un nutrient esențial implicat în funcționarea mușchilor și a sistemului nervos și poate influența, de asemenea, somnul și ciclurile somn-veghe.
Pe de altă parte, tulburările de somn sunt frecvente la persoanele cu boala Alzheimer. Aproximativ 50% dintre persoanele cu Alzheimer în stadiu moderat până la sever raportează probleme de somn.
Astfel, relația dintre somn și sănătatea creierului poate funcționa în ambele direcții: somnul insuficient sau de slabă calitate poate fi asociat cu declinul cognitiv, iar modificările neurodegenerative pot contribui, la rândul lor, la perturbarea somnului.
Cercetările anterioare au sugerat existența unei legături între nivelurile scăzute de vitamina D și anumite probleme de somn, inclusiv insomnia și un număr mai mare de treziri în timpul nopții.
Noul studiu este însă interesant deoarece cercetătorii au analizat o populație aflată deja la risc crescut: adulți care aveau atât MCI, cât și tulburări de somn.
Potrivit autorilor, acesta este primul studiu preliminar care evaluează în mod specific asocierea dintre utilizarea suplimentelor de vitamina D și funcția cognitivă într-o asemenea populație.
Vitamina D nu este o singură substanță în sens strict. Cele două forme întâlnite cel mai frecvent sunt vitamina D2 și vitamina D3.
D2 este asociată în principal cu surse vegetale și anumite ciuperci, în timp ce D3 poate fi produsă în organism în urma expunerii la soare și se găsește și în anumite alimente de origine animală.
În studiul de față, performanța cognitivă nu a diferit în funcție de forma vitaminei D utilizate.
Cu alte cuvinte, cercetătorii nu au observat că D2 sau D3 ar fi fost asociată în mod clar cu rezultate cognitive diferite.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe ale studiului.
Faptul că persoanele care au declarat că iau cel puțin 5.000 UI de vitamina D pe zi au avut scoruri cognitive mai bune nu înseamnă că studiul recomandă populației generale această doză.
Cercetarea a fost realizată pe un grup mic, de doar 54 de persoane, iar participanții au fost persoane cu caracteristici specifice. În plus, studiul a urmărit o asociere, nu a demonstrat o relație de cauzalitate.
Prin urmare, rezultatele nu pot fi interpretate astfel: „5.000 UI de vitamina D pe zi previn Alzheimerul”.
Doza optimă de vitamina D depinde de contextul individual, inclusiv de nivelul vitaminei D din organism și de starea generală de sănătate. Administrarea unor doze mari fără recomandare medicală nu este o idee bună.
Studiul nu demonstrează că vitamina D poate preveni demența. Arată însă că există o asociere interesantă între utilizarea unor doze mai mari de suplimente cu vitamina D și o funcție cognitivă mai bună într-un grup de adulți cu MCI și tulburări de somn.
Este o diferență importantă.
Pentru a afla dacă vitamina D are efect direct asupra declinului cognitiv ar fi nevoie de studii mai mari, controlate și prospective, în care participanții să primească doze stabilite de cercetători și să fie urmăriți în timp.
Cu alte cuvinte, rezultatul este mai degrabă o pistă de cercetare decât o nouă rețetă pentru protejarea creierului.
Ideea centrală care se desprinde din cercetare este că intervențiile timpurii ar putea conta.
Atunci când apar probleme cognitive ușoare, dar înainte ca acestea să evolueze către o demență avansată, pot exista factori asupra cărora medicii și pacienții pot interveni: calitatea somnului, activitatea fizică, alimentația, factorii cardiovasculari, deficitul de anumite vitamine sau alte probleme medicale.
Vitamina D ar putea fi unul dintre elementele care merită investigate în acest context, dar rezultatele actuale nu justifică automedicația cu doze mari.
Studiul lui Sirui Zhou și colegii, intitulat „Consumul de suplimente de vitamina D este asociat cu o funcție cognitivă îmbunătățită la persoanele cu tulburări de somn și tulburări cognitive ușoare”, a fost publicat în revista Sleep Medicine în 2026.
DOI: 10.1016/j.sleep.2026.108960