După o operație pe creier, un bărbat a început să vadă ochii pisicii sale pe fețele oamenilor. Ce s-a întâmplat în creierul lui

Ce trebuie să știi:

• Bărbatul a început să aibă aceste experiențe după îndepărtarea unei porțiuni din lobul temporal drept, în urma unei malformații arteriovenoase.

• Uneori vede trăsăturile pisicii sale, Luna, pe fețele oamenilor, iar alteori observă trăsături umane pe chipul animalului.

• Fenomenul este asociat cu două tulburări rare: palinopsia și prosopometamorfopsia (PMO), care afectează modul în care sunt percepute imaginile și fețele.

• Cercetătorii au folosit inteligența artificială pentru a reproduce vizual distorsiunile descrise de pacient, astfel încât experiența lui să poată fi înțeleasă mai ușor.

Când chipul pisicii apare pe fețele oamenilor

Karl, un bărbat de 28 de ani din nord-estul Statelor Unite, are o pisică gri, cu dungi, pe nume Luna. Pentru el, diminețile încep adesea cu imaginea animalului său de companie. Însă ceea ce urmează poate fi surprinzător: trăsăturile pisicii par să îl însoțească pe parcursul întregii zile.

Dacă primul chip pe care îl vede dimineața este cel al Lunei, Karl poate observa ulterior ochii în formă de migdală ai pisicii, pupilele dilatate sau chiar dungile de pe blana acesteia pe fețele oamenilor pe care îi întâlnește. Fenomenul apare atât în interacțiunile directe, cât și atunci când privește persoane pe ecran.

Lucrurile funcționează însă și invers. Dacă prima imagine pe care o vede este chipul unei persoane, anumite trăsături ale acesteia pot apărea ulterior pe fețele altor oameni sau chiar pe chipul pisicii sale.

Cu alte cuvinte, ceea ce vede la începutul zilei pare să influențeze modul în care îi percepe ulterior pe cei din jur.

Experiența neobișnuită a lui Karl a fost documentată într-un raport publicat în revista științifică Cortex, în 2026.

Două tulburări rare care îi modifică felul în care vede fețele

Cazul lui Karl implică două fenomene neurologice: palinopsia și prosopometamorfopsia, cunoscută și sub abrevierea PMO.

Palinopsia este o tulburare de percepție în care imaginile văzute anterior persistă sau reapar în câmpul vizual, chiar și după ce obiectul sau persoana respectivă nu mai este în fața ochilor.

În cazul lui Karl, fenomenul nu presupune doar reapariția unei imagini complete. Unele trăsături vizuale pe care le-a observat anterior sunt transferate asupra altor chipuri.

Prosopometamorfopsia (PMO) este o afecțiune rară în care fețele sunt percepute într-o formă distorsionată. Persoanele afectate pot vedea modificări ale trăsăturilor faciale, ale formei ochilor sau ale altor elemente ale chipului.

În cazul bărbatului, cele două fenomene se suprapun: trăsăturile pe care le-a văzut la o persoană sau la pisica sa pot reapărea pe fețele altor oameni.

Ce legătură are operația pe creier cu această experiență

Palinopsia recurentă a lui Karl a început în urmă cu doi ani, după ce medicii i-au îndepărtat o parte din lobul temporal drept.

Intervenția a fost necesară din cauza unei malformații arteriovenoase, o anomalie în care vasele de sânge formează o rețea anormală de legături între artere și vene. O astfel de malformație poate provoca o hemoragie cerebrală dacă nu este tratată.

Lobul temporal drept are un rol important în procesarea fețelor, iar afectarea acestei regiuni poate influența modul în care creierul recunoaște și interpretează trăsăturile faciale.

Brad Duchaine, autorul principal al raportului, profesor și șef al catedrei de științe psihologice și ale creierului de la Dartmouth, explică importanța acestui caz prin legătura dintre memorie și percepția vizuală.

„Acest caz al lui Karl, care vede trăsăturile pisicii sale în fețele umane și invers, demonstrează că trăsăturile individuale pot fi extrase din memorie și pot influența percepția noastră continuă”, spune cercetătorul.

Astfel, experiența bărbatului oferă un exemplu neobișnuit despre felul în care informațiile păstrate în memorie pot influența ceea ce vedem în prezent.

Un caz asemănător, descris în urmă cu 40 de ani

Experiența lui Karl le-a amintit cercetătorilor de un caz medical publicat tot în revista Cortex, în 1986.

Atunci, o femeie care se afla într-un autobuz a văzut un pudel în poala unui pasager. Ulterior, a început să observe chipul câinelui pe fețele tuturor celorlalți pasageri din autobuz.

Femeia suferise un accident vascular cerebral cu nouă luni înainte de apariția fenomenului.

Există însă o diferență importantă între cele două situații. În cazul femeii, imaginea pudelului părea să se transfere asupra fețelor oamenilor, în timp ce în cazul lui Karl sunt preluate doar anumite componente ale feței, precum forma ochilor sau aspectul pupilelor.

Tocmai această particularitate face ca experiența bărbatului să fie relevantă pentru înțelegerea modului în care creierul separă și procesează diferitele trăsături faciale.

Cum a fost folosită inteligența artificială pentru a reproduce ceea ce vede pacientul

Unul dintre aspectele interesante ale raportului este utilizarea inteligenței artificiale pentru a ilustra experiențele vizuale ale lui Karl.

Brad Duchaine a realizat inițial o schiță simplă, folosind linii, pentru a reprezenta distorsiunile descrise de pacient. Ulterior, a introdus desenul într-un model lingvistic de mari dimensiuni, cu scopul de a transforma schița într-o imagine mai realistă.

Imaginea obținută a fost prezentată lui Karl, iar cercetătorul și pacientul au colaborat pentru a modifica un set de imagini incluse în raportul științific.

Prin această metodă, echipa a încercat să redea cât mai fidel ceea ce vede bărbatul, nu doar să descrie fenomenul în cuvinte.

„IA le oferă cercetătorilor ca noi capacitatea de a genera vizualizări mai precise ale ceea ce experimentează oamenii atunci când au percepții vizuale distorsionate”, explică Duchaine.

Cercetătorul consideră că astfel de reprezentări pot ajuta la înțelegerea mai bună a experiențelor pacienților și la identificarea unor modalități de controlare a fenomenului.

Mai mult, imaginile pot avea un rol important și în comunicarea cu medicii, familia și prietenii. Pentru o persoană care vede fețele distorsionat, poate fi dificil să explice în cuvinte exact ce se întâmplă. O reprezentare vizuală poate face această experiență mult mai ușor de înțeles.

Pacienții cu această afecțiune pot fi diagnosticați greșit

Un alt aspect semnalat de echipa de cercetare este dificultatea identificării prosopometamorfopsiei.

Laboratorul condus de Brad Duchaine studiază această tulburare și a primit mărturii de la peste 250 de persoane care se confruntă cu distorsiuni ale percepției fețelor.

Potrivit cercetătorului, unii pacienți au fost informați că manifestările lor ar putea avea o cauză psihiatrică. În anumite cazuri, au primit chiar tratament cu medicamente antipsihotice, deși problema de care sufereau era una de natură vizuală.

Acest lucru evidențiază cât de importantă este recunoașterea tulburărilor rare de percepție. O persoană care spune că vede fețe deformate sau trăsături care apar pe chipurile altor oameni poate avea o problemă neurologică reală, care necesită evaluare adecvată.

Echipa lui Duchaine intenționează să continue colaborarea cu Karl pentru a studia mai bine experiențele sale.

Studiul: Brad Duchaine și colaboratorii săi, a fost publicat în revista Cortex sub titlul „La patruzeci de ani de la descoperirea palinopsiei «față de pudel»: transferul trăsăturilor faciale de la om la pisică și de la pisică la om”. DOI: 10.1016/j.cortex.2026.10.003.