Un infarct nu înseamnă întotdeauna durere toracică severă și o ambulanță chemată în grabă. Uneori, inima poate suferi o leziune importantă în timp ce omul crede că are doar o indigestie, este foarte obosit sau a trecut printr-o perioadă stresantă.
Da, poți suferi un infarct fără să îți dai seama. Se numește infarct miocardic silențios și poate avea simptome foarte discrete sau chiar absente.
Oboseala neobișnuită, lipsa de aer, greața, transpirațiile sau o presiune ușoară în piept pot fi printre semnele care sunt ușor de trecut cu vederea.
„Silențios” nu înseamnă lipsit de pericol. Leziunea produsă mușchiului cardiac poate rămâne permanentă și poate crește ulterior riscul de insuficiență cardiacă sau alte probleme cardiovasculare.
Un infarct vechi poate fi descoperit chiar și la ani după ce s-a produs, prin investigații precum electrocardiograma, ecocardiografia sau, mai ales, RMN-ul cardiac.
Imaginea clasică a infarctului este greu de confundat: o durere puternică în piept, senzație de apăsare, transpirații, lipsă de aer și o călătorie urgentă la spital.
Dar nu toate infarcturile se prezintă astfel.
Unele produc simptome atât de ușoare, neobișnuite sau trecătoare încât persoana afectată nu realizează că inima sa a fost privată de oxigen și că o parte din mușchiul cardiac a fost afectată.
Aceste evenimente sunt numite infarcturi miocardice silențioase.
Potrivit American Heart Association, aproximativ 170.000 dintre cele 805.000 de infarcturi care apar anual în Statele Unite sunt estimate a fi silențioase. Asta înseamnă că problema nu este deloc rară.
Mai mult, faptul că un infarct nu produce o durere dramatică nu înseamnă că inima scapă nevătămată.
„Silențios” descrie în primul rând felul în care este resimțit evenimentul, nu gravitatea leziunii.
Un infarct miocardic apare atunci când alimentarea cu sânge a unei zone din mușchiul inimii este redusă sever sau blocată. Fără suficient oxigen, celulele cardiace pot fi deteriorate și pot muri.
În cazul unui infarct silențios, mecanismul este același. Diferența este că organismul nu transmite întotdeauna semnale suficient de puternice pentru ca persoana să înțeleagă ce se întâmplă.
Uneori simptomele lipsesc. Alteori sunt atât de vagi încât sunt puse pe seama unei mese prea consistente, a stresului, a lipsei de somn sau a înaintării în vârstă.
Iar aici apare una dintre problemele importante: persoana nu ajunge la medic în momentul în care se produce infarctul.
Un infarct silențios poate avea simptome asemănătoare unui infarct obișnuit, dar într-o formă mai puțin evidentă.
Printre manifestările posibile se numără:
oboseală neobișnuită sau epuizare inexplicabilă;
dificultăți de respirație;
presiune sau disconfort ușor în piept;
senzație asemănătoare indigestiei sau arsurilor la stomac;
greață;
amețeală sau senzație de leșin;
transpirații;
durere în maxilar;
durere în gât;
durere în spate;
durere sau disconfort în braț.
American Heart Association atrage atenția că tocmai caracterul nespecific al acestor simptome poate face ca un infarct să fie trecut cu vederea.
O persoană poate, de exemplu, să creadă că este doar foarte obosită după câteva zile aglomerate. Sau că senzația neplăcută din piept este o problemă digestivă.
Abia săptămâni, luni sau chiar ani mai târziu poate afla că acel episod a fost, de fapt, legat de inimă.
Factorii de risc sunt, în mare parte, aceiași ca în cazul infarctului miocardic simptomatic.
Printre ei se numără:
vârsta înaintată;
diabetul;
hipertensiunea arterială;
colesterolul crescut;
fumatul;
excesul de greutate;
boala renală cronică;
antecedentele familiale de boli cardiovasculare.
Un factor important este diabetul. Afectarea nervilor asociată diabetului poate modifica modul în care sunt percepute anumite semnale ale organismului, ceea ce poate face ca simptomele unui infarct să fie mai greu de recunoscut.
Femeile pot avea, de asemenea, manifestări care nu corespund imaginii clasice a infarctului, precum oboseală, lipsă de aer, greață, disconfort digestiv sau dureri de spate. Acest lucru poate contribui la întârzierea recunoașterii problemei.
Asta nu înseamnă însă că infarctul silențios apare doar la persoanele cu factori de risc. Oricine poate suferi un infarct.
Aceasta este, probabil, cea mai importantă informație.
Un infarct silențios poate lăsa în urmă țesut cardiac afectat sau cicatricial, chiar dacă persoana nu a avut o durere severă și nu a ajuns atunci la spital.
Iar consecințele nu se termină neapărat odată cu episodul inițial.
În studiul ARIC, care a urmărit 9.243 de persoane inițial fără boală cardiovasculară, cei care avuseseră un infarct miocardic silențios au prezentat un risc mai mare de insuficiență cardiacă ulterior. După ajustarea pentru mai mulți factori de risc, riscul a fost cu aproximativ 35% mai mare decât la persoanele fără infarct. Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 13 ani.
Un alt studiu, publicat în JAMA Cardiology, a urmărit persoane în vârstă din Islanda și a arătat cât de importantă poate fi problema pe termen lung. La 10 ani, mortalitatea participanților cu infarct miocardic nerecunoscut prin RMN a fost de 49%, comparativ cu 51% în grupul cu infarct recunoscut clinic și 30% în grupul fără infarct. Autorii au subliniat că riscul asociat infarctului nerecunoscut poate ajunge, pe termen lung, la un nivel similar celui observat după un infarct recunoscut.
Important: aceste cifre provin din populații și studii specifice și nu înseamnă că o persoană care a avut un infarct silențios are automat un anumit risc individual de deces.
Legătura dintre inimă și creier devine tot mai interesantă pentru cercetători.
Într-o analiză publicată în 2026 în revista Stroke, cercetătorii au analizat relația dintre antecedentele de infarct și declinul cognitiv într-o cohortă mare de adulți. Cercetarea a inclus și infarcturile care nu fuseseră recunoscute clinic.
American Heart Association relatează, citându-l pe neurologul Mohamed Ridha, că persoanele cu dovezi ale unui infarct silențios au prezentat un declin pe termen lung mai rapid al funcției cognitive globale comparativ cu cele fără antecedente de infarct. Cercetătorii discută mai multe mecanisme posibile, inclusiv factorii de risc comuni pentru bolile cardiovasculare și cerebrovasculare și relația dintre circulația sângelui și sănătatea creierului.
Există și dovezi privind legătura cu accidentul vascular cerebral. O analiză publicată în 2025 în Journal of the American Heart Association a identificat o asociere între infarctul miocardic silențios și riscul de recurență a AVC la supraviețuitorii unui accident vascular cerebral.
Cu alte cuvinte, un eveniment cardiac care trece neobservat nu este neapărat o problemă care „rămâne în trecut”.
Partea surprinzătoare este că un infarct poate fi descoperit mult timp după ce s-a produs.
De multe ori, investigația este făcută dintr-un alt motiv și medicul observă ulterior semne care sugerează existența unei leziuni cardiace vechi.
Printre investigațiile care pot contribui la identificare se numără:
Electrocardiograma (ECG/EKG) - poate evidenția anumite modificări compatibile cu un infarct anterior.
Ecocardiografia - poate arăta zone ale inimii care nu se contractă normal.
RMN-ul cardiac - poate identifica țesutul cicatricial rămas după un infarct și oferă informații detaliate despre structura și funcția mușchiului cardiac. În anumite contexte, RMN-ul cardiac este metoda cea mai sensibilă pentru identificarea infarcturilor nerecunoscute.
Iar timpul trecut de la infarct nu înseamnă neapărat că toate urmele dispar.
Țesutul cicatricial, modificările structurale ale inimii sau anumite modificări ale ECG-ului pot rămâne detectabile mult timp după eveniment.
Este important ca simptomele izolate precum oboseala sau indigestia să nu fie interpretate automat ca semne ale unui infarct. Sunt simptome extrem de frecvente și pot avea numeroase cauze.
Dar dacă au fost neobișnuite pentru tine, intense, asociate cu lipsă de aer, transpirații, amețeală, greață, presiune toracică sau dureri care se extind spre braț, spate, gât ori maxilar, merită discutate cu un medic.
Dacă apar în prezent simptome care pot indica un infarct, nu este momentul pentru a aștepta să treacă și nici pentru a încerca să afli singur cauza. Este necesară asistență medicală de urgență.
Dacă episodul s-a produs în trecut și acum există doar suspiciunea că ar fi putut fi un infarct, primul pas este o consultație medicală. Medicul poate analiza simptomele, istoricul și factorii de risc și poate decide dacă sunt necesare investigații cardiologice.
Nu toate infarcturile pot fi prevenite, dar multe dintre cauzele și mecanismele care favorizează boala cardiovasculară pot fi influențate.
American Heart Association recomandă, prin cadrul Life's Essential 8, opt direcții importante pentru sănătatea cardiovasculară:
alimentație sănătoasă;
activitate fizică regulată;
renunțarea la tutun;
somn sănătos;
menținerea unei greutăți sănătoase;
controlul colesterolului;
controlul glicemiei;
controlul tensiunii arteriale.
În funcție de riscul cardiovascular al fiecărei persoane, medicul poate recomanda și tratament pentru colesterol, tensiune arterială, diabet sau alte afecțiuni.
Ideea esențială este că depistarea unui infarct vechi nu trebuie privită doar ca o explicație pentru ceva ce s-a întâmplat în trecut. Ea poate reprezenta și un semnal că riscul cardiovascular trebuie reevaluat.
Da, este posibil să suferi un infarct și să nu îți dai seama în acel moment.
Dar absența unei dureri toracice dramatice nu înseamnă absența leziunii. Un infarct silențios poate lăsa modificări permanente ale mușchiului cardiac și este asociat, în studiile disponibile, cu un risc mai mare de insuficiență cardiacă, alte evenimente cardiovasculare, AVC și, potrivit cercetărilor recente, declin cognitiv.
De aceea, „a trecut” nu este întotdeauna același lucru cu „nu a fost nimic”.
Iar dacă un simptom cardiac neobișnuit apare, chiar și fără durerea severă pe care o asociem cu infarctul, nu trebuie ignorat.