Un studiu realizat pe peste 1,6 milioane de pacienți arată că riscul combinat de boală renală cronică, insuficiență cardiacă sau deces ajunge la 55% în decurs de 10 ani de la diagnosticul de diabet de tip 2.
Ce trebuie să știi
-
În primii cinci ani, riscul combinat de boală renală cronică, insuficiență cardiacă sau deces a fost de aproximativ 33%.
-
La 10 ani de la diagnosticul de diabet de tip 2, acest risc a crescut la 55%.
-
Boala renală cronică a apărut mai frecvent înaintea insuficienței cardiace: 19% față de 8,3% în primii cinci ani.
-
Cele două probleme sunt strâns legate: după apariția insuficienței cardiace, riscul de boală renală cronică în următorii cinci ani a fost de 42%.
Diabetul poate deschide o perioadă de risc care se amplifică în timp
Diabetul de tip 2 este asociat cu mult mai mult decât valori crescute ale glicemiei. În timp, boala poate apărea împreună cu hipertensiunea arterială, tulburările metabolismului grăsimilor și obezitatea, factori care afectează vasele de sânge și organe precum inima și rinichii.
O nouă analiză prezentată la reuniunea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), desfășurată la Milano în perioada 28 septembrie - 2 octombrie 2026, atrage atenția asupra modului în care aceste complicații se acumulează după diagnostic.
Cercetătorii au analizat date reale provenite din programul observațional CALOR și au urmărit riscul de boală renală cronică (BRC), insuficiență cardiacă (IC) și deces după un nou diagnostic de diabet de tip 2.
Analiza a inclus 1.617.508 pacienți din Statele Unite, diagnosticați cu diabet de tip 2 între 1 ianuarie 2010 și 31 martie 2024. Vârsta medie la includerea în studiu a fost de 59 de ani, iar 51% dintre participanți erau femei.
Rezultatele au conturat o evoluție care devine tot mai importantă pe măsură ce trec anii.
De la 33% în cinci ani la 55% în zece ani
În medie, în primii cinci ani după diagnosticul de diabet de tip 2, probabilitatea combinată de a dezvolta boală renală cronică sau insuficiență cardiacă ori de a deceda a fost de 33%.
La zece ani, procentul a urcat la 55%.
Este important de precizat că aceste procente reprezintă riscul combinat al mai multor evenimente, nu înseamnă că 55% dintre pacienți au dezvoltat simultan boală renală și insuficiență cardiacă sau că 55% au murit. Studiul a urmărit apariția BRC, a IC sau decesul ca rezultate incluse în aceeași analiză.
Datele arată însă cât de importantă devine monitorizarea pe termen lung după diagnosticul de diabet de tip 2.
Rinichii apar mai des înaintea inimii
Când cercetătorii au analizat separat cele două complicații, diferența a fost evidentă.
În primii cinci ani după diagnostic, riscul ca un pacient să dezvolte mai întâi boală renală cronică a fost de 19%, mai mult decât dublu față de riscul de a dezvolta mai întâi insuficiență cardiacă, estimat la 8,3%.
Dar legătura dintre cele două organe devine și mai interesantă atunci când cercetătorii au urmărit ce se întâmplă după apariția primei complicații.
Dintre pacienții care au dezvoltat mai întâi insuficiență cardiacă, 42% au avut risc de a dezvolta BRC în următorii cinci ani.
În sens invers, dintre cei care au dezvoltat mai întâi boală renală cronică, 23% au avut risc de a dezvolta insuficiență cardiacă în următorii cinci ani.
Cu alte cuvinte, afectarea inimii și cea a rinichilor nu trebuie privite ca probleme complet separate. Apariția uneia poate marca un risc crescut pentru cealaltă.
Mulți pacienți aveau deja și hipertensiune sau dislipidemie
Profilul participanților arată și cât de des se suprapun factorii de risc cardiometabolic.
Aproape 72% dintre persoanele incluse în analiză aveau dislipidemie, adică niveluri anormale ale colesterolului și ale altor grăsimi din sânge.
În plus, 68% aveau hipertensiune arterială.
Indicele de masă corporală a fost disponibil doar pentru 13% dintre participanți, iar în acest grup valoarea mediană a fost de 30,9 kg/m², aflată în intervalul obezității.
Această combinație contează deoarece diabetul de tip 2, hipertensiunea, tulburările lipidice și excesul de țesut adipos pot contribui, prin mecanisme diferite și interconectate, la deteriorarea vaselor de sânge și la afectarea organelor.
„Complicațiile grave cresc brusc în timp”
Profesorul Naveed Sattar, de la Universitatea din Glasgow, unul dintre coordonatorii studiului, a explicat că rezultatele evidențiază creșterea în timp a complicațiilor asociate diabetului de tip 2.
„Constatările noastre arată în mod clar cum complicațiile grave asociate cu diabetul de tip 2 cresc brusc în timp”, a declarat acesta, referindu-se la combinația dintre obezitate, niveluri anormale ale lipidelor sanguine, hipertensiune arterială și glicemie crescută.
Potrivit cercetătorului, acești factori pot afecta vasele de sânge și organele vitale, ceea ce explică necesitatea unei abordări mai ample a bolii.
Studiul susține astfel ideea că managementul diabetului nu ar trebui să se limiteze la urmărirea glicemiei. Monitorizarea riscului cardiovascular și renal face parte din imaginea de ansamblu a îngrijirii pacientului.
De ce contează primii ani după diagnostic
Cercetătorii atrag atenția asupra importanței intervenției precoce și a unei abordări proactive. Cu cât factorii de risc sunt identificați și gestionați mai devreme, cu atât medicii pot urmări mai atent apariția complicațiilor și pot adapta tratamentul în funcție de profilul pacientului.
Această abordare este cu atât mai relevantă în contextul creșterii globale a numărului de persoane cu diabet de tip 2. Estimările citate de cercetători indică faptul că numărul persoanelor afectate ar putea ajunge la aproximativ 1,3 miliarde până în 2050.
Diabetul de tip 2 apare frecvent alături de alte boli cronice, inclusiv obezitate, hipertensiune, boală renală cronică, insuficiență cardiacă și depresie. Suprapunerea mai multor afecțiuni în aceeași persoană crește complexitatea îngrijirii medicale și povara bolii.
Studiul nu demonstrează că diabetul provoacă singur aceste complicații
Rezultatele trebuie însă interpretate cu atenție. Studiul este unul observațional, ceea ce înseamnă că cercetătorii au analizat datele existente și au identificat asocieri în evoluția pacienților, fără să poată demonstra prin acest studiu că diabetul de tip 2 este, de unul singur, cauza fiecărui eveniment observat.
Autorii menționează și posibilitatea unui bias de selecție, o limitare întâlnită frecvent în studiile bazate pe date din practica medicală reală.
De asemenea, diferențele dintre grupurile rasiale și etnice în ceea ce privește riscul de boală renală cronică sau insuficiență cardiacă ar fi putut influența rezultatele.
Chiar și cu aceste limite, dimensiunea foarte mare a analizei oferă o imagine importantă asupra evoluției riscului după un nou diagnostic de diabet de tip 2: complicațiile renale și cardiovasculare trebuie urmărite din timp, nu doar după ce apar primele semne ale unei probleme.
Sursa: studiul CALOR prezentat la reuniunea anuală EASD 2026.