Autismul ar putea afecta în mod egal femeile şi bărbaţii, potrivit unui studiu publicat miercuri, care contrazice estimările de până acum referitoare la prevalenţa acestei tulburări, informează Reuters, potrivit Agerpres.
Deşi se crede că această condiţie neurologică şi de dezvoltare este mai frecventă la băieţi de vârstă mică, studiul pune în evidenţă un efect clar de recuperare în rândul fetelor adolescente, au scris cercetătorii în revista BMJ.
Descoperirile subliniază nevoia investigării cauzelor pentru care tulburările din spectrul autist sunt diagnosticate mai târziu în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor, au spus cercetătorii.
Prevalenţa autismului a crescut în ultimele trei decenii, iar raportul de diagnostic între bărbaţi şi femei este de 3 la 1. Cele mai multe diagnostice sunt puse în copilărie, până la vârsta de 10 ani.
Pentru a analiza ratele de diagnostic pe parcursul vieţii, cercetătorii din Suedia şi din Statele Unite au urmărit 2,7 milioane de indivizi născuţi în Suedia în perioada 1985-2022, de la naştere şi până la vârsta de maximum 37 de ani.
Per ansamblu, 2,8% dintre aceste persoane au fost diagnosticate cu autism la o vârstă medie de 14 ani.
Ratele de diagnostic au fost cele mai ridicate în rândul băieţilor cu vârste între 10 şi 14 ani şi în rândul fetelor cu vârste între 15 şi 19 ani.
Până la vârsta de 20 de ani, raportul dintre cazurile diagnosticate în rândul bărbaţilor versus cele diagnosticate în rândul femeilor s-a echilibrat la aproape 1:1.
Acest studiu, alături de alte cercetări recente sugerează că ''practicile curente nu reuşesc să recunoască autismul în cazul multor femei decât mai târziu pe parcursul vieţii sau să nu-l recunoască deloc'', a scris Anne Cary, o activistă pentru drepturile pacienţilor, într-un editorial care însoţeşte studiul.
Studiul nu a luat în calcul factori genetici sau de mediu sau alte afecţiuni asociate cu autismul cum ar fi tulburarea de hiperactivitate şi deficit de atenţie sau dizabilitate intelectuală, care ar putea juca un rol în diagnosticele pacienţilor.
Cu toate acestea, Rachel Moseley, din cadrul Universităţii Bournemouth din Regatul Unit, care nu a participat la studiu, a spus că acest studiu este oportun şi oferă un sprijin important pentru un fenomen cunoscut de mult timp de cercetătorii din domeniul autismului şi anume existenţa unui decalaj substanţial în privinţa diagnosticării autismului la femei.
Urmărirea pe termen lung a tinerilor din cadrul studiului este esenţială, a adăugat ea, întrucât cercetările referitoare la copii ar putea rata simptome ale autismului prezente la persoane de sex masculin, dar care nu sunt încă vizibile la femei.
Rata mai ridicată în rândul bărbaţilor în comparaţie cu cel al femeilor a fost explicat prin abilităţile sociale şi de comunicare mai bune ale fetelor, ceea ce face ca autismul să fie mai dificil de detectat.
''Ceea ce ştim despre persoanele cu autism nediagnosticate este faptul că nediagnosticarea este asociată cu dificultăţi severe şi chiar cu tendinţe de sinucidere... aşadar subdiagnosticarea... ar trebui să fie îngrijorătoare'', a spus Moseley.