Medicamentele folosite pentru osteoporoză au fost asociate cu un risc mai mic de Alzheimer într-un studiu pe peste 120.000 de persoane. Ce au descoperit cercetătorii.
Medicamentele folosite frecvent pentru tratarea osteoporozei ar putea avea un efect neașteptat asupra sănătății creierului. Un studiu care a inclus peste 120.000 de adulți cu vârsta de cel puțin 60 de ani a identificat o asociere între utilizarea unor medicamente pentru osteoporoză și un risc mai mic de Alzheimer și alte forme de demență.
O clasă de medicamente prescrisă de ani de zile pentru protejarea oaselor ar putea avea și un posibil efect asupra creierului.
Este vorba despre bifosfonații care conțin azot, cunoscuți sub denumirea de NBPs. Un studiu realizat pe date medicale provenite de la peste 120.000 de persoane cu osteoporoză sau fracturi de fragilitate a arătat că pacienții care au primit aceste medicamente au avut un risc mai mic de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență.
Cercetarea a fost realizată de cercetători de la Universitatea din Hong Kong, care au analizat dosarele medicale electronice ale persoanelor cu vârsta de cel puțin 60 de ani, potrivit studiului publicat în Alzheimer's Association.
Pacienții care au luat bifosfonați cu azot au avut un risc cu 16% mai mic de Alzheimer și demențe asociate, în comparație cu persoanele care nu au primit tratament pentru osteoporoză.
Diferența a fost și mai mare atunci când comparația s-a făcut cu pacienții care au primit alte medicamente pentru osteoporoză. În acest caz, utilizatorii de NBPs au avut un risc cu 24% mai mic de Alzheimer și demență asociată.
Asocierea a fost mai puternică în cazul femeilor și al persoanelor care au suferit fracturi de șold. Cercetătorii au estimat că, dacă 48 de pacienți ar urma tratament cu bifosfonați cu azot timp de cinci ani, ar putea fi prevenit un caz de demență.
Este important însă de precizat că studiul arată o asociere, nu demonstrează că aceste medicamente previn direct boala Alzheimer.
Bifosfonații cu azot, precum alendronatul și zoledronatul, sunt medicamente bine cunoscute în tratamentul osteoporozei. Acestea contribuie la întărirea oaselor și reduc riscul de fracturi. Sunt prescrise în special persoanelor cu oase fragile sau cu risc crescut de fractură.
Interesul cercetătorilor pentru un posibil efect asupra creierului vine din faptul că osteoporoza și demența apar frecvent la aceleași categorii de persoane. Vârsta înaintată, sexul feminin și activitatea fizică redusă reprezintă factori care pot contribui la riscul ambelor afecțiuni.
Cercetări anterioare ale aceleiași echipe au arătat, de asemenea, că osteoporoza și fracturile reprezintă factori de risc independenți pentru demență. În același timp, persoanele cu demență au un risc mai mare de cădere și fracturi.
Cercetătorii analizează și mecanismele biologice care ar putea explica această asociere. Unele dintre căile biologice asupra cărora acționează bifosfonații cu azot ar putea avea legătură și cu procesele implicate în apariția bolii Alzheimer și a altor forme de demență.
Datele actuale nu permit însă concluzia că bifosfonații reprezintă un tratament pentru Alzheimer. Studiul oferă un argument pentru cercetări viitoare, inclusiv studii care să verifice dacă aceste medicamente pot avea efect neuroprotector.
Cercetătorii de la HKUMed au analizat dosarele medicale electronice din Hong Kong pentru persoane cu osteoporoză sau fracturi de fragilitate, tratate în perioada 2005–2020.
Au fost comparate trei categorii de pacienți:
Rezultatele au indicat o asociere între tratamentul cu NBPs și un risc mai redus de Alzheimer și demență asociată.
"Studiul nostru oferă dovezi că bifosfonații cu azot pot aduce beneficii duble: întărirea oaselor și reducerea riscului de fracturi, precum și un posibil efect de prevenire a bolii Alzheimer și a demenței asociate.
Posibilul lor rol neuroprotector oferă o bază empirică și susține cercetările viitoare asupra eficienței reale a acestor medicamente în prevenirea sau întârzierea declinului cognitiv asociat cu boala Alzheimer și demența asociată", a explicat prof. Cheung Ching-lung, profesor asociat în cadrul Departamentului de Farmacologie și Farmacie al HKUMed.
Demența reprezintă una dintre marile probleme de sănătate publică ale unei populații care îmbătrânește. La nivel mondial, peste 55 de milioane de persoane trăiesc cu demență, iar numărul lor ar putea ajunge la 139 de milioane până în 2050, potrivit datelor citate în material.
În ultimii ani au apărut și tratamente care pot modifica evoluția bolii Alzheimer. Aceste terapii au însă limite legate de cost, eficiență și accesibilitate. Din acest motiv, cercetătorii acordă o atenție tot mai mare medicamentelor deja disponibile, care ar putea avea și alte efecte decât cele pentru care au fost dezvoltate inițial.
În cazul bifosfonaților cu azot, ipoteza este cu atât mai interesantă cu cât medicamentele sunt deja utilizate pe scară largă în tratamentul osteoporozei.
"Aceste rezultate sunt importante deoarece indică o posibilă abordare pentru reducerea riscului de demență într-o populație vulnerabilă, cu ajutorul unor bifosfonați cu azot siguri și disponibili pe scară largă.
Într-o societate care îmbătrânește rapid, aceste rezultate sugerează că, în timp ce așteptăm noile terapii, medicamentele existente pot oferi, de asemenea, o protecție suplimentară pentru persoanele cu risc crescut", a declarat profesorul Cheung.