8-12 ore fără mâncare înainte de recoltarea sângelui au devenit aproape o regulă nescrisă. Însă, pentru majoritatea analizelor de rutină, durata modifică foarte puțin rezultatele.
Nu toate analizele de sânge par să necesite să stai nemâncat pentru ca rezultatele să fie relevante.
Pentru majoritatea celor 121 de teste analizate, diferențele dintre perioadele de nemâncat au fost prea mici pentru a avea o importanță clinică.
Glicemia, trigliceridele și lipaza s-au numărat printre analizele influențate mai clar de durata în care stăm nemâncați.
Mai mult de 12 ore de post nu a adus un beneficiu suplimentar pentru acuratețea analizelor investigate.
Să nu consumăm mâncareul înaintea analizelor de sânge pare atât de firesc încât puțini oameni se mai întreabă de ce este necesar. De cele mai multe ori, pacientului i se spune simplu să nu mănânce și să nu bea anumite lucruri timp de 8-12 ore înainte de recoltare.
Dar dacă medicul solicită o hemoleucogramă sau verificarea funcției renale, este chiar nevoie de o noapte întreagă fără mâncare?
Un studiu amplu publicat în JAMA Internal Medicine sugerează că răspunsul este „nu” pentru multe dintre analizele de sânge efectuate în mod obișnuit.
Pentru a afla cât de mult contează, în realitate, durata timpului în care nu consumăm nimic, cercetătorii au analizat date provenite din 670 de spitale din Coreea de Sud.
Au fost incluse aproape 10 milioane de rezultate ale analizelor de sânge, provenite de la 101.148 de adulți. Cercetătorii au urmărit 121 de teste de laborator de rutină și au împărțit pacienții în funcție de timpul trecut de la ultima masă: mai puțin de 8 ore, între 8 și 12 ore și mai mult de 12 ore.
Un aspect important al cercetării a fost faptul că oamenii de știință au putut compara, în anumite cazuri, rezultate obținute de la aceeași persoană la vizite diferite, când durata timpului în care nu consumăm nimic fusese diferită. Astfel, au încercat să reducă influența diferențelor dintre starea de sănătate a pacienților.
Rezultatul general a fost surprinzător: pentru cele mai multe analize, durata în care stăm nemâncați a avut un efect foarte mic.
Hemoleucograma, markerii funcției renale, electroliții și majoritatea enzimelor hepatice nu au prezentat diferențe clinic importante în funcție de durata postului.
Cu alte cuvinte, faptul că o persoană a stat mai puțin timp fără să mănânce înainte de recoltare nu pare să fi schimbat suficient de mult aceste rezultate încât să conteze pentru interpretarea medicală.
În comparațiile efectuate la aceeași persoană, doar 10 teste au prezentat diferențe suficient de mari pentru a depăși pragurile considerate relevante clinic.
Acest lucru sugerează că regula „8-12 ore de stat nemâncat pentru orice analiză” ar putea fi prea generală.
Studiul nu înseamnă că putem mânca liniștiți înaintea oricărei analize.
Unele teste au fost influențate semnificativ de durata timpului în care nu s-a consumat nimic, în special atunci când recoltarea s-a făcut la mai puțin de 8 ore după ultima masă.
Glicemia a fost cu aproximativ 10,8% mai mare, iar trigliceridele cu aproximativ 20,1% mai mari în acest grup. Și lipaza, o enzimă produsă în principal de pancreas și implicată în digestia grăsimilor, a fost cu aproximativ 36,4% mai mare.
Pentru glicemie, cercetătorii au observat o scădere de aproximativ 4,3 mg/dL pentru fiecare oră suplimentară de stat nemâncat în intervalul analizat.
Și unele enzime hepatice, inclusiv γ-glutamil transferaza (GGT), au prezentat asocieri cu durata timpului în care nu s-a consumat nimic.
Așadar, pentru anumite investigații, momentul ultimei mese poate fi important. Diferența este că acest lucru nu pare să fie valabil pentru toate analizele de sânge.
Explicația ține în primul rând de faptul că alimentația poate modifica temporar anumite valori din sânge.
După masă, organismul începe să proceseze nutrienții, iar nivelurile unor substanțe, inclusiv glucoza și lipidele, se schimbă. Pentru unele analize, acest lucru poate face mai dificilă interpretarea rezultatului.
De aceea, statul nemâncat a fost folosit pentru a standardiza condițiile în care se recoltează sângele. Dacă toți pacienții sunt testați după o perioadă similară fără mâncare, rezultatele pot fi comparate mai ușor.
Problema este că această regulă, concepută în special pentru anumite analize precum cele care măsoară glicemia și lipidele, a ajuns să fie aplicată mult mai larg.
Unul dintre cele mai interesante rezultate ale studiului este legat de durata timpului în care nu s-a consumat nimic.
Cercetătorii nu au găsit beneficii clinice importante ale prelungirii postului peste 12 ore pentru acuratețea analizelor investigate.
Practic, dacă un pacient a stat nemâncat 8-12 ore, prelungirea perioadei fără mâncare nu a dus la schimbări relevante ale majorității rezultatelor.
În schimb, postul poate fi dificil pentru unii pacienți. Recoltările trebuie adesea programate dimineața devreme, iar persoanele care au nevoie de analize pot fi nevoite să amâne recoltarea dacă nu au respectat perioada de post.
Pentru pacienții care iau medicamente, au un program de lucru dificil sau au probleme în a tolera perioadele lungi fără mâncare, această cerință poate fi cu atât mai incomodă.
Cercetătorii ridică și o întrebare interesantă: dacă oamenii își petrec cea mai mare parte a zilei fără să stea nemâncați, rezultatele obținute după masă ar putea reflecta uneori mai bine starea lor fiziologică obișnuită.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că testarea după masă ar trebui să înlocuiască automat recoltarea pe nemâncate.
Unele analize au nevoie în continuare de condiții standardizate pentru a putea fi interpretate corect. În plus, rezultatele unui singur studiu nu sunt suficiente pentru schimbarea imediată a protocoalelor medicale.
Pe baza rezultatelor, autorii studiului propun o abordare mai nuanțată: în locul unei reguli universale de 8-12 ore fără mâncare, cerințele ar putea fi stabilite în funcție de analiza efectuată.
Ideea este simplă: dacă postul influențează semnificativ doar anumite teste, de ce ar trebui ca toți pacienții să respecte aceeași regulă?
Cercetătorii subliniază însă că sunt necesare studii suplimentare, inclusiv în populații mai diverse, înainte ca recomandările clinice să fie schimbate pe scară largă. Studiul a fost realizat pe date provenite din Coreea de Sud, iar rezultatele trebuie validate și în alte populații.
Până când recomandările oficiale nu se schimbă, pacienții ar trebui să respecte instrucțiunile primite pentru analizele pe care urmează să le facă.
Dacă pe biletul de analize sau de la laborator ți se spune să vii pe nemâncate, nu este indicat să presupui că regula nu mai este necesară doar pe baza acestui studiu. Necesitatea postului depinde de testele solicitate și de motivul pentru care sunt efectuate.
Studiul sugerează însă că întrebarea merită pusă: poate că, în viitor, „8-12 ore fără mâncare” nu va mai fi o regulă aplicată automat tuturor analizelor de sânge, ci una rezervată testelor pentru care chiar face diferența.
Sursa: Sunghwan Shin et al., „Fasting Duration and Differences in Routine Laboratory Tests”, JAMA Internal Medicine (2026), DOI: 10.1001/jamainternmed.2026.4718. Cercetarea a fost însoțită de un articol privind timpul necesar pentru întreruperea mâncării înaintea recoltării sângelui, DOI: 10.1001/jamainternmed.2026.4726.