Plante medicinale uitate, cu beneficii puternice pentru rinichi, sânge sau tuse

plante medicinale - Foto: Freepik @rozmarina

România este una dintre cele mai bogate țări din Europa atunci când vine vorba despre plante medicinale.

Înainte de a fi farmacii la fiecare colț de stradă, oamenii își găseau leacurile în natură. Știau unde crește o anumită plantă, când trebuie culeasă și cum trebuie preparată. Această cunoaștere s-a transmis din generație în generație, mai ales în zonele rurale. Astăzi, ea supraviețuiește mai degrabă în povești și caiete vechi de rețete naturiste.

Una dintre cele mai subestimate plante este tătăneasa. Mulți își amintesc de ea doar ca de "planta pentru entorse", dar tătăneasa este mult mai mult. Rădăcina ei conține substanțe cu puternic efect antiinflamator și regenerant, fiind folosită în trecut pentru vindecarea rănilor, fracturilor, arsurilor și durerilor articulare. Bunicii făceau cataplasme cu tătăneasă proaspătă sau unguente preparate în casă, care chiar ajutau la grăbirea vindecării. Este impresionant că această plantă, pe care o găsim pe marginea drumurilor sau lângă ape, este mai eficientă decât multe creme moderne din farmacii atunci când este folosită corect, exclusiv extern.

O altă comoară uitată a naturii este iarba-neagră, întâlnită în zonele de deal și munte. Este o plantă discretă, dar cu beneficii extraordinare pentru rinichi și căile urinare. Se folosea în trecut pentru tratarea infecțiilor urinare, a pietrelor la rinichi și a retenției de apă. Ceaiul de iarbă-neagră are un efect diuretic bland, fără să forțeze organismul. Într-o lume în care problemele renale sunt tot mai frecvente, această plantă ar merita readusă în atenția publicului.

Puțini mai vorbesc astăzi despre pelin, deși străbunii noștri îl considerau un adevărat protector al sănătății. Pelinul era folosit pentru probleme digestive, paraziți intestinali, balonare, lipsa poftei de mâncare și chiar pentru întărirea imunității. Deși are un gust extrem de amar, acesta este, de fapt, semnul proprietăților sale terapeutice valoroase. Se spune că o cură scurtă cu pelin, primăvara sau toamna, "curăță sângele" și aduce echilibru în organism. Astăzi, când tot mai mulți oameni se luptă cu tulburări digestive, stres și oboseală cronică, pelinul ar putea fi un aliat de nădejde, dacă este folosit cu măsură și respect.

O plantă care este incredibil de puternică este sunătoarea. Deși nu este complet uitată, este adesea subestimată. Sunătoarea era considerată planta luminii, a echilibrului interior și a vindecării sufletești. Ceaiul sau tinctura de sunătoare ajută în stări de anxietate, tristețe profundă, insomnie și epuizare psihică. În contextul actual, în care stresul și anxietatea fac parte din viața de zi cu zi pentru atât de mulți oameni, această plantă ar putea oferi un real sprijin emoțional. În plus, este excelentă și pentru regenerarea pielii, arsurilor ușoare și rănilor superficiale atunci când este folosită sub formă de ulei.

Tot din bătrâni se știe de coada-șoricelului, o plantă delicată, dar extrem de valoroasă pentru sănătatea femeilor. Aceasta era folosită pentru reglarea ciclului menstrual, calmarea durerilor, reducerea inflamațiilor și echilibrarea hormonală. De asemenea, avea întrebuințări în tratarea rănilor, sângerărilor și problemelor digestive. În multe sate, femeile știau că această plantă "știe" să aducă echilibru acolo unde corpul pare că nu mai cooperează cu sine.

O altă plantă extraordinară, dar prea puțin apreciată, este cimbrișorul de câmp. Mult mai puternic decât cimbrul de grădină, acesta are proprietăți antiseptice, antivirale și expectorante. În trecut, era un remediu de bază pentru tuse, bronșită, infecții respiratorii și răceli. În sezonul rece, un simplu ceai de cimbrișor putea face minuni pentru plămâni și pentru sistemul respirator.

Articole similare