Pentru cei care își doresc o pâine integrală cu gust bogat, dar fără ore întregi de frământare, mixere sau maia, soluția poate fi o boule aproape fără frământare, coaptă în vas cu capac.
Rețeta promite o pâine rumenită intens, cu coajă subțire și crocantă, miez moale, dar rezistent, potrivit atât pentru toast, cât și pentru sandvișuri. În plus, se face din ingrediente de bază, într-un singur bol, iar aluatul cere mai ales timp, nu efort.
Această variantă de pâine integrală este gândită pentru cei care vor pâine făcută acasă fără să transforme tot procesul într-un proiect complicat. Nu este nevoie de maia, de robot de bucătărie sau de mixer cu bol. Totul se amestecă într-un vas, apoi aluatul este lăsat să stea ore bune, modelat scurt și copt.
Metoda se bazează pe bine-cunoscutul sistem al pâinii fără frământare, popularizat în 2006, când Mark Bittman a prezentat publicului o rețetă semnată de Jim Lahey de la Sullivan Street Bakery. Tehnica a fost explicată ulterior în detaliu și de Kenji, în varianta sa de pâine no-knead. Noutatea aici vine din adaptarea metodei pentru o pâine integrală care să păstreze gustul specific făinii integrale, fără să devină uscată sau densă.
Făina integrală are un gust apreciat: este ușor dulce, cu note de nucă și o aromă mai profundă decât făina albă. Totuși, în panificație, ea poate crea probleme de structură.
Spre deosebire de făina albă rafinată, făina integrală conține tărâța și germenele bobului de grâu. Acestea afectează dezvoltarea glutenului în două moduri. Pe de o parte, interferează fizic cu rețeaua de gluten, împiedicând formarea unei structuri continue și elastice. Pe de altă parte, făina integrală absoarbe mai multă apă decât cea albă, ceea ce lasă mai puțină hidratare disponibilă pentru formarea glutenului.
Rezultatul este cunoscut de mulți pasionați de pâine: un produs final adesea dens, uscat sau sfărâmicios, mai ales în cazul pâinii făcute integral din făină integrală. De aceea, pentru a obține o textură mai bună, soluția nu este folosirea exclusivă a făinii integrale.
Una dintre cele mai importante idei din spatele acestei rețete este că glutenul nu trebuie neapărat dezvoltat prin frământare intensă. În locul efortului manual, aici lucrează timpul.
După ce făina și apa sunt amestecate, enzimele încep să descompună proteinele într-un proces numit autoliză. În decursul mai multor ore, aceste proteine devin mai flexibile și se leagă mai ușor în rețele de gluten, fără intervenție constantă.
De aceea, la început, aluatul poate părea neuniform și fără formă, însă după câteva ore devine mai elastic și mai întins. În același timp, drojdia produce dioxid de carbon, iar bulele formate întind treptat structura aluatului. Practic, fermentația face o parte din munca pe care, în mod tradițional, ar face-o frământarea.
Folosirea unei cantități mici de drojdie instant oferă și un avantaj important: fermentarea este lentă, ceea ce reduce riscul de supra-dospire și face rețeta mai flexibilă pentru un program aglomerat.
Pentru această rețetă sunt necesare:
255 g făină pentru pâine
198 g făină integrală
3 g sare. Pentru sarea de masă se folosește jumătate din volum sau aceeași greutate
3 g drojdie instant
226 g apă la temperatura camerei, adică 1 cană
1 lingură oțet de mere
1 lingură miere
spray cu ulei pentru gătit.
Într-un bol mare, se amestecă făina albă, făina integrală, sarea și drojdia. Separat, într-un recipient gradat sau într-un bol mediu, se amestecă apa, oțetul de mere și mierea până când mierea se dizolvă.
Lichidul se toarnă treptat peste ingredientele uscate, iar compoziția se amestecă cu o lingură de lemn până când nu mai rămâne făină uscată. Bolul se acoperă cu folie de plastic și se lasă la temperatura camerei între 10 și 24 de ore.
Apoi, pe blat se așază o foaie de hârtie de copt, pulverizată cu spray de ulei. Aluatul se răstoarnă pe o suprafață ușor înfăinată și se frământă scurt, de 10 până la 15 ori. Se modelează apoi sub formă de bilă, aducând marginile spre centru.
Aluatul se pune cu îmbinarea în jos în mijlocul hârtiei de copt și se unge ușor la suprafață cu spray de ulei. Ridicând hârtia de copt de margini, aluatul se transferă în vasul Dutch oven. Se acoperă lejer cu folie de plastic și se lasă la dospit la temperatura camerei până când își dublează volumul și nu revine rapid dacă este apăsat cu degetul. Acest pas durează aproximativ 2 ore.
Cu 30 de minute înainte de coacere, raftul cuptorului se mută pe poziția inferioară-medie, iar cuptorul se preîncălzește la 230°C. Se îndepărtează folia de plastic, se presară puțină făină peste aluat și se face o crestătură ușor adâncă și lungă, cu o lamă sau un cuțit ascuțit.
Vasul se acoperă și se pune la cuptor pentru 30 de minute. După acest interval, pâinea va avea partea superioară fixată, dar încă palidă. Capacul se îndepărtează cu mănușă de cuptor, iar pâinea se mai coace încă 20 până la 35 de minute, până devine brună intens și atinge 98°C în interior.
La final, pâinea se scoate cu grijă din vas, se transferă pe un grătar și se lasă la răcit complet timp de aproximativ 2 ore.
Pâinea rămasă se poate înveli strâns sau păstra într-un recipient ermetic, la temperatura camerei, timp de până la 3 zile. Pentru o perioadă mai lungă, poate fi congelată pentru până la 3 luni.
De ce să faci gargară cu sare și apă caldă: un truc simplu pentru sănătatea gâtului.
Pentru cei care se luptă cu nopți agitate, acest remediu simplu și delicios poate face minuni.
Pune o lămâie tăiată în dormitor înainte de culcare și vezi ce se întâmplă peste noapte. Rezultatul de va uimi!