Amorțeala și furnicăturile de la degetele picioarelor pot indica un deficit de vitamina B12. Află simptomele, cauzele și când trebuie să mergi la medic.
Ce trebuie să știi:
- Amorțeala, furnicăturile și senzația de arsură la nivelul degetelor de la picioare pot fi printre primele semne ale deficitului de vitamina B12.
- Vitamina B12 este esențială pentru sănătatea nervilor și formarea globulelor roșii, iar lipsa ei poate provoca leziuni neurologice dacă nu este tratată.
- Persoanele peste 50 de ani, veganii și cei cu afecțiuni digestive au un risc mai mare de a dezvolta această carență.
- Simptomele pot avea și alte cauze, inclusiv diabetul zaharat de tip 2, de aceea sunt necesare analize de sânge și evaluarea unui medic pentru stabilirea diagnosticului.
Deși aceste simptome pot apărea în deficitul de vitamina B12, ele nu sunt specifice și pot avea numeroase alte cauze, inclusiv diabetul zaharat, neuropatiile periferice sau problemele circulatorii. Diagnosticul se stabilește doar prin consult medical și analize.
Deficitul de vitamina B12 poate afecta nervii și circulația sângelui cu mult înainte de apariția unui diagnostic. Specialiștii atrag atenția că modificările apărute la nivelul degetelor de la picioare pot reprezenta unul dintre cele mai timpurii semnale de alarmă.
De ce apare deficitul de vitamina B12
Vitamina B12 este una dintre substanțele esențiale pentru funcționarea organismului. Ea participă la formarea globulelor roșii, la producerea ADN-ului și la menținerea sănătății sistemului nervos. Organismul nu o produce singur, astfel că aportul depinde de alimentație sau, în anumite situații, de suplimente și tratament medicamentos.
Cele mai importante surse alimentare sunt:
- ficatul;
- carnea;
- peștele;
- ouăle;
- laptele și produsele lactate.
Deficitul apare atunci când aportul este insuficient sau când organismul nu mai poate absorbi vitamina în mod eficient. Situația este frecventă la persoanele în vârstă, la cei cu afecțiuni digestive, la pacienții care au suferit intervenții chirurgicale asupra stomacului sau intestinului și la persoanele care urmează o dietă vegană fără suplimentare corespunzătoare.
Modificările de la nivelul degetelor pot reprezenta primul semnal
Potrivit podiatrului Marion Yau, de la Harley Medical Foot and Nail Clinic, picioarele sunt printre primele zone ale corpului care reflectă efectele unui deficit nutrițional, notează Daily Mail.
Explicația este simplă: nervii care ajung până la degetele picioarelor sunt cei mai lungi din organism. Atunci când apare o afectare nervoasă, simptomele încep adesea în extremități.
Semnele care trebuie observate includ:
- amorțeală la nivelul degetelor;
- furnicături persistente;
- senzație de arsură;
- sensibilitate modificată;
- dureri inexplicabile;
- senzația că mergeți pe vată.
Aceste manifestări pot apărea treptat și pot deveni mai intense în timp.
Cum afectează vitamina B12 nervii
Vitamina B12 are un rol esențial în producerea mielinei, stratul protector care învelește fibrele nervoase.
Potrivit Mayo Clinic, atunci când organismul nu dispune de suficientă vitamina B12, această teacă protectoare începe să se degradeze. În consecință, impulsurile nervoase nu mai circulă normal, iar pacientul poate resimți furnicături, amorțeală sau arsuri.
În lipsa tratamentului, afectarea nervilor poate deveni ireversibilă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care medicii recomandă identificarea deficitului cât mai devreme.
Deficitul afectează și circulația sângelui
Pe lângă rolul asupra nervilor, vitamina B12 contribuie și la producerea globulelor roșii.
În cazul deficitului, capacitatea sângelui de a transporta oxigenul scade, iar extremitățile sunt printre primele afectate.
Pot apărea:
- picioare permanent reci;
- modificări de culoare ale pielii;
- vindecarea lentă a rănilor;
- sensibilitate crescută la frig.
Aceste modificări nu indică exclusiv un deficit de vitamina B12, însă justifică un consult medical și efectuarea analizelor necesare.
Simptomele deficitului de vitamina B12
Pe lângă modificările de la nivelul picioarelor, deficitul poate produce numeroase alte simptome.
Cele mai frecvente sunt:
- oboseală accentuată;
- lipsa energiei;
- dificultăți de concentrare;
- tulburări de memorie;
- ceață mentală;
- amețeli;
- depresie;
- iritabilitate;
- paloare;
- dificultăți de mers;
- slăbiciune musculară.
Manifestările evoluează lent, uneori pe parcursul mai multor ani, ceea ce explică de ce multe persoane ajung târziu la medic.
Simptome confundate cu alte afecțiuni
Medicii atrag atenția că deficitul de vitamina B12 poate fi confundat cu numeroase alte probleme.
Unele persoane cred că simptomele apar din cauza:
- stresului;
- anxietății;
- menopauzei;
- îmbătrânirii;
- demenței.
În realitate, o simplă analiză de sânge poate identifica nivelul vitaminei și poate orienta tratamentul.
Diagnosticul precoce reduce semnificativ riscul complicațiilor neurologice.
Cine are cel mai mare risc
Deficitul devine tot mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă.
Specialiștii estimează că aproximativ unul din cinci adulți cu vârsta peste 50 de ani prezintă această problemă.
Riscul este crescut și la:
- persoanele cu gastrită atrofică;
- pacienții cu boală celiacă sau boala Crohn;
- cei care utilizează pe termen lung anumite medicamente pentru aciditatea gastrică;
- persoanele tratate cu metformin pentru diabet;
- vegetarieni și vegani fără suplimentare adecvată.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul deficitului de vitamina B12 se stabilește pe baza simptomelor, istoricului medical și analizelor de sânge. De regulă, medicul recomandă hemoleucograma și determinarea nivelului vitaminei B12.
În anumite situații, pot fi necesare teste suplimentare, precum dozarea acidului metilmalonic și a homocisteinei, markeri care pot evidenția un deficit chiar și atunci când valorile vitaminei sunt la limita normalului. Dacă există suspiciunea de anemie pernicioasă, medicul poate solicita și determinarea anticorpilor anti-factor intrinsec.
Cum se tratează deficitul de vitamina B12
Tratamentul depinde de cauza deficitului și de severitatea acestuia. În formele ușoare, medicul poate recomanda modificarea alimentației și suplimente orale cu vitamina B12.
Dacă există tulburări de absorbție sau simptome neurologice importante, tratamentul poate include injecții cu vitamina B12. Pe lângă corectarea deficitului, este esențială și tratarea afecțiunii care a dus la apariția lui, pentru a preveni reapariția problemei.
Deficitul pare tot mai frecvent
Un studiu publicat în British Medical Journal a sugerat că numărul persoanelor tratate pentru deficit de vitamina B12 este în creștere.
În Anglia, prescrierea tratamentelor cu vitamina B12 aproape s-a dublat în ultimii zece ani, de la aproximativ 2,5 milioane la aproape 5 milioane de prescripții anual.
Specialiștii consideră că fenomenul reflectă atât o depistare mai bună, cât și o creștere a numărului persoanelor afectate.
Există însă și numeroase cazuri care rămân nediagnosticate deoarece simptomele sunt discrete și evoluează lent.
Ce complicații poate produce lipsa tratamentului
Un deficit sever și prelungit poate avea consecințe importante asupra sănătății.
Printre complicații se numără:
- neuropatie periferică;
- tulburări de mers;
- afectare cognitivă;
- anemie megaloblastică;
- afectare cardiacă;
- insuficiență cardiacă în cazurile severe asociate anemiei importante.
Dacă nervii sunt afectați pentru o perioadă îndelungată, recuperarea completă nu mai este întotdeauna posibilă.
Acesta este motivul pentru care medicii recomandă evaluarea rapidă a simptomelor persistente.
Amorțeala picioarelor nu indică întotdeauna deficit de vitamina B12
Specialiștii subliniază că furnicăturile și amorțeala de la nivelul picioarelor pot avea numeroase cauze.
Una dintre cele mai importante este diabetul zaharat de tip 2.
Nivelurile crescute ale glicemiei afectează nervii periferici și pot produce neuropatie diabetică, caracterizată prin:
- arsuri;
- furnicături;
- amorțeală;
- durere;
- sensibilitate redusă.
În unele cazuri, aceste simptome apar chiar înainte de diagnosticul diabetului.
Legătura dintre acidul uric și diabet
Cercetările recente au arătat că persoanele cu valori crescute ale acidului uric prezintă un risc mai mare de diabet de tip 2.
Acidul uric în exces poate forma cristale care se depun în special la nivelul articulației degetului mare de la picior, unde provoacă inflamație intensă.
Pacienții descriu frecvent:
- durere puternică;
- senzație de căldură locală;
- roșeață;
- umflare;
- arsură.
Aceste simptome sunt caracteristice gutei, însă valorile crescute ale acidului uric pot reprezenta și un indicator al unor tulburări metabolice care necesită investigații suplimentare.
Când este necesar consultul medical
Specialiștii recomandă prezentarea la medic dacă apar:
- amorțeală persistentă;
- furnicături care durează mai multe zile;
- arsuri inexplicabile;
- modificări de culoare ale picioarelor;
- răni care se vindecă greu;
- slăbiciune musculară;
- tulburări de echilibru.
Medicul poate recomanda analize de sânge pentru determinarea vitaminei B12, hemoleucogramă, glicemie, hemoglobină glicată și alte investigații, în funcție de simptome și istoricul pacientului.
Cum poate fi prevenit deficitul
În multe situații, deficitul poate fi prevenit printr-o alimentație echilibrată și prin identificarea precoce a persoanelor cu risc.
Pentru cei care au tulburări de absorbție, medicul poate recomanda suplimente orale sau administrarea vitaminei B12 prin injecții.
Autotratamentul nu este recomandat. Administrarea suplimentelor fără confirmarea deficitului poate întârzia identificarea altor afecțiuni cu simptome asemănătoare.
Ce trebuie reținut
Amorțeala, furnicăturile sau senzația de arsură la nivelul degetelor de la picioare nu reprezintă întotdeauna o problemă minoră. Aceste simptome pot semnala un deficit de vitamina B12, o afecțiune care afectează progresiv nervii și circulația sângelui. În același timp, manifestările pot ascunde diabet zaharat, neuropatii de altă cauză sau alte boli metabolice.
Evaluarea medicală și analizele de sânge permit stabilirea cauzei și inițierea tratamentului înainte de apariția complicațiilor permanente. Pentru simptome persistente sau în agravare, consultul medical rămâne cea mai sigură opțiune.