Ai o pisică? Ce efect puternic provoacă în creierul tău atunci când toarce

Pisicile sunt adesea privite ca animale independente, chiar distante. Totuși, știința modernă începe să arate că legătura noastră cu ele este mai profundă decât pare și că această legătură este întărită de o substanță chimică esențială din creier: oxitocina, supranumită și "hormonul iubirii".

Este aceeași moleculă care se activează atunci când o mamă își ține copilul în brațe, când doi prieteni se îmbrățișează sau când partenerii își exprimă afecțiunea.

Laura Elin Pigott, specialist în neuroștiință și neuroreabilitare, a explicat că oxitocina consolidează încrederea, reglează stresul și creează sentimentul de siguranță. Și acum știm: are un rol important și în relația noastră cu pisicile.

Ce face oxitocina în corpul nostru

În experimentele pe oameni, oxitocina a fost asociată cu generozitate, cooperare și relaxare. Ea reduce nivelurile de cortizol, hormonul stresului, și activează sistemul nervos parasimpatic, cel responsabil de "odihnă și digestie".

Rezultatul? O stare de calm și apropiere.

Cu câinii, acest efect este deja bine documentat: mângâierile și privirile reciproce declanșează un ciclu de oxitocină atât în stăpân, cât și în animal. La pisici, însă, cercetările abia încep să contureze acest tablou.

Pisicile și oxitocina, un limbaj subtil

Studiile recente arată că momentele de contact prietenos, mângâierea blândă, vorbitul pe un ton cald, acceptarea pisicii pe genunchi, pot crește oxitocina la oameni, dar și la pisici. O cercetare din 2025 a demonstrat că atunci când interacțiunea nu este forțată, ambele specii înregistrează un "salt" al hormonului iubirii.

Pisicile afectuoase, care aleg să stea aproape de om, par să declanșeze cele mai mari creșteri. În schimb, pisicile anxioase sau mai distante reacționează diferit: o îmbrățișare impusă poate chiar reduce nivelul de oxitocină. Mesajul e clar: relația cu o pisică trebuie să respecte spațiul și ritmul ei.

Semnele discrete ale afecțiunii feline

Spre deosebire de câini, care caută contact vizual intens, pisicile comunică prin gesturi mai fine. Câteva exemple:

• clipitul lent = echivalentul unui zâmbet și al încrederii;
• torsul = sunet cu efect calmant atât pentru pisică, cât și pentru om, asociat cu scăderea tensiunii arteriale;
• apropierea voluntară = urcatul în poală sau atingerea cu capul sunt semne clare de confort și siguranță.

În toate aceste situații, oxitocina joacă rolul de "lipici" biologic, transformând interacțiunea într-un moment de relaxare reciprocă.

Pisicile vs. câinii: mai puțină iubire?

Cercetările arată că interacțiunile cu câinii declanșează, în medie, creșteri mai mari de oxitocină decât cele cu pisicile. De exemplu, într-un studiu din 2016, câinii au înregistrat o creștere de 57% a oxitocinei după 10 minute de joacă, în timp ce la pisici creșterea a fost de aproximativ 12%.

Dar acest lucru nu înseamnă că pisicile iubesc mai puțin. Evolutiv, câinii sunt animale de haită, adaptate la cooperare constantă cu oamenii. Pisicile, descendenți ai vânătorilor solitari, își exprimă atașamentul mai rar și mai selectiv. Când o pisică alege să îți ofere încrederea ei, momentul este cu atât mai valoros.