Ce se întâmplă în creier când ne plictisim. Ce au descoperit cercetătorii despre plictiseală și sănătatea mintală

Un nou studiu a analizat ce se întâmplă în creier atunci când ne plictisim și de ce unele persoane gestionează mai greu această stare decât altele.

În medie, adulții din Statele Unite petrec 131 de zile pe an plictisiți, potrivit unui sondaj comercial recent. Totuși, nu contează doar cât timp se simte cineva plictisit, ci și felul în care reacționează la această stare.

De-a lungul timpului, plictiseala a fost privită mai ales negativ, pentru că mulți o asociază cu lipsa de productivitate sau cu dificultatea de a se concentra asupra unei sarcini. Pe de altă parte, unele cercetări au sugerat că este bine să ne plictisim din când în când, pentru că această stare poate stimula creativitatea.

Indiferent de perspectivă, plictiseala este o experiență comună. Unele cercetări sugerează chiar că și animalele ar putea trece prin ceva asemănător.

“Toată lumea se plictisește”, spune Sammy Perone, profesor asistent la Washington State University din Pullman. Tot el adaugă însă: “unele persoane se plictisesc foarte des, iar asta nu este sănătos”.

Tocmai de aceea, Perone și colegii săi de la Washington State University au decis să analizeze cum arată plictiseala în creier.

Rezultatele studiului, publicate în revista Psychophysiology, i-ar putea ajuta pe cercetători să identifice cele mai bune metode prin care oamenii să gestioneze plictiseala, astfel încât această stare să nu ajungă să afecteze sănătatea mintală.

La final, explică Perone, “am vrut să vedem cum putem gestiona plictiseala în mod eficient”.

De la ce a pornit studiul

La început, echipa de cercetare a crezut că există o diferență de „cablu intern” între creierul persoanelor care reacționează negativ la plictiseală și cel al persoanelor care nu par afectate când se plictisesc.

Însă primele teste, realizate cu ajutorul unor capișoane EEG care au măsurat activitatea cerebrală a participanților, au arătat că această ipoteză era greșită.

“Anterior, credeam că persoanele care reacționează mai negativ la plictiseală vor avea anumite unde cerebrale specifice înainte să se plictisească. Dar în testele noastre de bază nu am putut diferenția undele cerebrale. Diferența a apărut doar atunci când se aflau efectiv într-o stare de plictiseală”, explică Perone.

Dacă nu exista o diferență clară în structura de bază a activității cerebrale, atunci ce explica faptul că unii oameni erau afectați mai mult decât alții?

Cercetătorii au ajuns la concluzia că cel mai probabil contează reacția individuală. Cu alte cuvinte, unele persoane pur și simplu suportă mai greu plictiseala, iar acest lucru le poate afecta starea de bine.

Autorii studiului amintesc că cercetări anterioare au arătat deja că persoanele care se plictisesc frecvent sunt mai predispuse la probleme de sănătate mintală, în special la anxietate și depresie.

“Persoanele care raportează niveluri ridicate de predispoziție la plictiseală au o tendință evitantă. De exemplu, acești indivizi sunt mai predispuși să experimenteze depresie și anxietate”, scriu cercetătorii.

Pornind de la aceste observații, echipa susține că este posibil să fie găsite metode prin care oamenii să facă față mai bine plictiselii, astfel încât aceasta să nu mai afecteze sănătatea mintală. Dar înainte de a stabili aceste strategii, cercetătorii au vrut să înțeleagă mai clar cum arată plictiseala în creier.

Ce au descoperit cercetătorii în creierul persoanelor predispuse la plictiseală

Pentru acest studiu, cercetătorii au recrutat 54 de tineri adulți.

Participanții au completat mai întâi un chestionar despre tiparele lor legate de plictiseală și despre modul în care reacționează atunci când se simt plictisiți.

Apoi, după un test EEG de bază, care a măsurat activitatea cerebrală normală, cercetătorii le-au dat o sarcină considerată extrem de plictisitoare: trebuiau să rotească opt țăruși virtuali pe un ecran, pe măsură ce computerul îi evidenția. Activitatea a durat aproximativ 10 minute, timp în care cercetătorii au măsurat activitatea creierului.

“Eu n-am făcut niciodată [această activitate], e cu adevărat plictisitoare. Dar, cercetând experimente anterioare, aceasta a fost evaluată drept cea mai plictisitoare sarcină testată. Exact de asta aveam nevoie”, recunoaște Perone.

În analiza rezultatelor, cercetătorii s-au concentrat în special pe nivelurile de activitate din zonele frontală dreaptă și frontală stângă ale creierului.

Asta pentru că aceste două regiuni se activează din motive diferite. Partea frontală stângă devine mai activă atunci când o persoană caută stimulare sau încearcă să se distragă dintr-o situație gândindu-se la altceva.

În schimb, partea frontală dreaptă devine mai activă atunci când cineva trăiește emoții negative sau stări de anxietate.

Rezultatele au arătat că participanții care au spus că sunt mai predispuși la plictiseală în viața de zi cu zi au avut o activitate mai mare în zona frontală dreaptă a creierului în timpul sarcinii repetitive, pe măsură ce se plictiseau tot mai tare.

“Am descoperit că persoanele care se descurcă bine cu plictiseala în viața de zi cu zi, pe baza chestionarelor, s-au deplasat mai mult spre stânga. Cei care nu se descurcă la fel de bine în viața de zi cu zi s-au deplasat mai mult spre dreapta”, spune Sammy Perone.

Cum ar putea fi gestionată mai bine plictiseala

Următorul pas pentru cercetători este să identifice strategii clare prin care oamenii să poată gestiona mai bine plictiseala.

Primele indicii au apărut chiar din răspunsurile participanților, întrebați cum au reușit să suporte sarcina plictisitoare.

“Am avut o persoană în experiment care a spus că repeta în minte cântece de Crăciun pentru un concert care urma. A făcut exercițiul cu țărușii în ritmul muzicii din capul său. Este foarte util să faci lucruri care te mențin implicat, în loc să te concentrezi pe cât de plictisit ești”, povestește Perone.

Cu alte cuvinte, gândirea proactivă ar putea fi o metodă bună de a face față plictiselii. Problema este că oamenii trebuie să învețe cum să facă mai des acest lucru și cum să se lase mai puțin copleșiți de plictiseală.

“Rezultatele acestui articol arată că este posibil să reacționezi mai pozitiv la plictiseală. Acum vrem să aflăm care sunt cele mai bune instrumente pe care le putem oferi oamenilor pentru a face față pozitiv stării de plictiseală. Este foarte important să existe o legătură între laborator și lumea reală. Dacă îi putem ajuta pe oameni să gestioneze mai bine plictiseala, asta poate avea un impact real și pozitiv asupra sănătății mintale”, explică Perone.