În timp ce pentru majoritatea adulților prea puține ore de somn înseamnă oboseală și riscuri pentru sănătate, există oameni care se trezesc natural după doar patru-cinci ore și se simt complet refăcuți.
Pentru Brad Johnson, o noapte „bună” de somn arată complet diferit față de ceea ce se întâmplă pentru majoritatea adulților. La 70 de ani, bărbatul din Providence, Utah, spune că cinci ore de somn sunt suficiente pentru a se simți lucid și plin de energie.
Chiar și după o călătorie de 24 de ore până în Europa, Johnson poate dormi șase ore câteva nopți la rând. Însă nu reușește să doarmă șapte sau mai multe ore, cât este recomandat în mod obișnuit adulților.
„Pur și simplu nu pot dormi mai mult de patru sau cinci ore. Și mă simt excelent așa”, spune Johnson, care a participat împreună cu membri ai familiei la studii privind somnul, conform National Geographic.
Pentru cei mai mulți oameni, un asemenea program ar ridica imediat suspiciunea unei privări cronice de somn. În cazul lui Johnson, însă, explicația ar putea fi una cu totul diferită.
Cercetătorii au identificat un grup extrem de rar de persoane care par să aibă nevoie de mult mai puțin somn decât populația generală. Acestea sunt numite persoane cu somn scurt natural.
Până acum, au fost identificate aproximativ 50 de familii în care au fost descoperite mutații genetice asociate acestei caracteristici.
Johnson și mai mulți membri ai familiei sale sunt purtători ai unei mutații rare în gena ADRB1, implicată în reglarea somnului și a stării de veghe.
Ying-Hui Fu, profesor de neurologie la Universitatea din California, San Francisco, studiază de zeci de ani astfel de familii. Cercetătoarea spune că persoanele cu somn scurt natural nu trebuie să se forțeze să doarmă mai puțin și nu se bazează pe alarmă sau cofeină pentru a se trezi. Pur și simplu, corpul lor pare să funcționeze astfel.
Un studiu publicat în 2019 în revista Neuron descrie aceste persoane ca având, pe tot parcursul vieții, tendința de a se trezi spontan după aproximativ patru până la șase ore de somn și de a se simți revigorate. Un detaliu important este că tiparul se menține inclusiv în vacanță.
Aici apare una dintre cele mai importante diferențe. Există persoane care dorm puțin pentru că organismul lor chiar are nevoie de mai puțin somn. Dar există și persoane care dorm puțin din cauza programului, a muncii, a stresului, a obiceiurilor sau pentru că își reduc voluntar timpul petrecut în pat.
Cercetătorii le numesc, în acest caz, persoane care dorm puțin „din obișnuință”.
Pentru majoritatea adulților, lipsa somnului nu este un avantaj. Conform unui sondaj național de sănătate din 2024, aproape unul din trei adulți din SUA declară că doarme mai puțin de șapte ore pe zi.
Pe termen lung, reducerea duratei somnului este asociată cu un risc mai mare de obezitate, diabet și boli coronariene, potrivit unei meta-analize ample a studiilor populaționale.
Problema este că o persoană poate să nu-și dea seama că doarme prea puțin.
„Oamenii nu sunt deloc buni la a ști de cât somn au nevoie”, spune Elizabeth B. Klerman, profesoară de neurologie la Harvard Medical School și cercetătoare în domeniul somnului la Massachusetts General Hospital.
Într-un studiu din 2005 la care Klerman a fost coautoare, tinerii adulți au dormit mai mult atunci când cercetătorii le-au oferit posibilitatea de a petrece mai mult timp în pat. Rezultatul sugerează că programul lor obișnuit le crea un deficit de somn, chiar dacă este posibil să nu fi perceput acest lucru.
„Preocuparea din acest domeniu este că oamenii nu își dau seama că dorm prea puțin pentru că «nu se simt obosiți»”, explică Klerman.
Genetica pare să joace un rol important.
Într-un studiu publicat în Nature în 2005, Chiara Cirelli și echipa sa au identificat o muscă de fructe cu o mutație în gena canalului de potasiu Shaker. Musca, denumită Minisleep, dormea aproximativ o treime din timpul de somn al muștelor obișnuite.
Dar exista și un avertisment important: avea o durată de viață mai scurtă.
Descoperirea a oferit una dintre primele dovezi că genele pot influența cantitatea de somn de care are nevoie un organism. În același timp, faptul că aceste muște trăiau mai puțin a arătat că a dormi mai puțin nu este același lucru cu a avea nevoie de mai puțin somn.
Patru ani mai târziu, Ying-Hui Fu și colaboratorul său Louis Ptáček au contribuit la identificarea unei baze genetice pentru somnul scurt natural la oameni, prin descoperirea unei mutații în gena DEC2.
Ulterior, cercetătorii au asociat somnul scurt natural familial cu mutații rare în cel puțin cinci gene: DEC2, ADRB1, NPSR1, GRM1 și SIK3.
Aceste gene sunt implicate în diferite componente ale mecanismelor cerebrale care controlează somnul și starea de veghe.
Descoperirea genelor ridică însă o întrebare mult mai complicată: ce se întâmplă, de fapt, în timpul acelor ore de somn?
Somnul nu este pur și simplu o perioadă în care organismul „se oprește”. Procese neurologice și fiziologice importante continuă pe timpul nopții. Somnul contribuie la vigilență, metabolism, eliminarea limfatică, refacerea sistemului imunitar și starea de spirit.
Tocmai de aceea, cercetătorii vor să afle dacă persoanele cu somn scurt natural reușesc să parcurgă aceleași procese într-un timp mai scurt.
O posibilitate este ca anumite mecanisme ale creierului să funcționeze mai eficient.
Cercetările sugerează că persoanele cu somn scurt natural își păstrează somnul profund, cu unde lente, chiar dacă durata totală a somnului este mai mică. Acest lucru ridică ipoteza că creierul lor ar putea realiza într-un interval mai scurt unele dintre procesele sinaptice importante asociate somnului.
O altă posibilitate este ca organismul lor să aibă pur și simplu nevoie de mai puțină refacere.
Deocamdată, oamenii de știință nu știu care dintre aceste explicații este corectă.
Somnul este controlat, în principal, de două sisteme biologice.
Primul este ceasul circadian, care contribuie la stabilirea momentului în care organismul trebuie să fie treaz sau să doarmă.
Al doilea este presiunea homeostatică de somn. Aceasta crește pe măsură ce stăm treji mai mult timp.
Este asemănătoare cu foamea: dacă sari peste o masă, senzația de foame crește. În mod similar, cu cât rămâi treaz mai mult, cu atât presiunea de a dormi devine mai puternică.
Cele două mecanisme pot intra însă în conflict.
De exemplu, după o noapte nedormită, o persoană se poate simți complet epuizată la ora 3 dimineața. Câteva ore mai târziu, poate deveni temporar mai alertă, pe măsură ce semnalul circadian de trezire începe să contracareze presiunea de somn.
Dar faptul că te simți mai treaz nu înseamnă neapărat că organismul și-a terminat procesele de refacere.
Potrivit lui Thomas E. Scammell, profesor de neurologie la Universitatea Harvard și neurolog specializat în tulburări de somn, o metodă simplă pentru a observa nevoia personală de somn este să elimini temporar alarma.
Experimentul ar trebui făcut timp de cel puțin trei nopți, dormind cât permite corpul în mod natural.
Importantă este mai ales a treia noapte.
Dacă o persoană care doarme de obicei șase ore ajunge să doarmă spontan opt ore atunci când nu mai este constrânsă de alarmă sau program, cele opt ore ar putea fi mai apropiate de nevoia reală a organismului.
Nu există însă o cifră perfectă pentru toată lumea.
„A spune că toată lumea are nevoie de opt ore de somn este ca și cum ai spune că toată lumea trebuie să aibă o înălțime de cinci picioare și trei”, spune Fu.
Genele și mediul contribuie la stabilirea necesarului individual de somn, ceea ce înseamnă că durata somnului poate varia de la o persoană la alta.
Persoanele cu somn scurt natural reprezintă una dintre extremele acestei variații biologice. Pentru cercetători, ele sunt mai mult decât o curiozitate.
Dacă oamenii de știință vor reuși să afle cum poate organismul lor să realizeze într-un timp mai scurt procesele esențiale asociate somnului, descoperirea ar putea contribui într-o zi la înțelegerea și tratarea problemelor de somn.
Deocamdată, însă, nu există o metodă prin care o persoană obișnuită să transforme în siguranță cinci ore de somn într-un echivalent al celor șapte-opt ore.
De fapt, acesta este unul dintre cele mai importante mesaje ale cercetării: nu orice persoană care doarme cinci ore este un „dormitor scurt natural”.
Pentru Brad Johnson, descoperirea a avut însă un efect profund. Ani la rând, recomandările potrivit cărora adulții ar trebui să doarmă șapte sau opt ore l-au făcut să se teamă că nopțile sale scurte îi afectează sănătatea fără să-și dea seama.
Apoi, cercetătorii de la centrul de somn i-au spus că tiparul său este compatibil cu cel al unei persoane care doarme puțin în mod natural.
„Asta a făcut diferența pentru mine”, spune Johnson.