De ce gândurile nu iau o pauză nici măcar când punem capul pe pernă. Ce se întâmplă, de fapt, în creierul nostru.
Insomnia afectează aproximativ 10% din populația globală, iar pentru mulți, noaptea devine un câmp de luptă cu propriile gânduri. Un studiu recent publicat în jurnalul Sleep Medicine de către cercetătorii de la University of South Australia (UniSA) oferă o perspectivă nouă: problema nu este doar lipsa oboselii, ci un ceas biologic "defect".
Cercetătorii australieni au descoperit dovezi clare care atestă faptul că insomnia cronică are la bază perturbări ale ritmului circadian de 24 de ore. În mod normal, activitatea mentală urmează un ciclu predictibil, însă în cazul persoanelor cu insomnie, creierul refuză să treacă în modul de repaus.
Mulți pacienți descriu această stare ca pe o minte hiperactivă sau "cursă a gândurilor". Deși fenomenul este cunoscut sub numele de hiper-excitare cognitivă, cauza sa exactă a rămas un mister până la acest experiment controlat.
Pentru a observa mecanismul intern fără influențe externe, echipa de specialiști a monitorizat 32 de adulți vârstnici. Jumătate dintre aceștia sufereau de insomnie, în timp ce restul formau grupul de control.
Participanții au petrecut 24 de ore în condiții de laborator stricte:
Prin eliminarea rutinei zilnice, cercetătorii au putut analiza exclusiv ritmul natural al creierului, fără factori perturbatori din mediu.
Rezultatele au scos la iveală diferențe fundamentale între cele două grupuri. Deși ambele categorii prezintă un vârf al activității cognitive după-amiaza, grupul cu insomnie prezintă o anomalie majoră: vârful lor cognitiv are o întârziere de aproximativ șase ore și jumătate.
"Spre deosebire de cei care dorm bine, al căror stat cognitiv trece natural de la rezolvarea problemelor la dezangajare, cei cu insomnie eșuează în acest proces de încetinire", explică Profesorul Kurt Lushington, coordonatorul studiului.
Practic, în momentele în care creierul ar trebui să se liniștească, ceasul intern al insomniacilor trimite semnale de alertă maximă, specifice orelor de zi.
Această descoperire schimbă modul în care abordăm tratamentul tulburărilor de somn. Profesorul Jill Dorrian, co-autor al studiului, sugerează că intervențiile trebuie să se concentreze pe consolidarea ritmurilor circadiene prin:
Somnul nu înseamnă doar închiderea ochilor, ci capacitatea creierului de a se deconecta emoțional și cognitiv. Noile dovezi sugerează că tratamentele viitoare vor fi mult mai personalizate, vizând direct mecanismul biologic care dictează când este timpul ca mintea să "doarmă".
