Te-ai uitat vreodată la ceasul inteligent și ai văzut că ai acumulat o „datorie de somn” de 10 sau chiar 20 de ore? Ideea poate părea alarmantă, însă specialiștii spun că organismul nu funcționează ca un cont bancar.
Somnul pierdut nu se adună matematic, iar corpul are propriile mecanisme prin care încearcă să se refacă.
Fie că ești părinte la început de drum, lucrezi în ture sau pur și simplu obișnuiești să stai treaz până târziu, probabil te-ai întrebat dacă vei reuși vreodată să recuperezi orele de somn pierdute.
În ultimii ani, brățările și ceasurile inteligente au popularizat conceptul de „datorie de somn”, afișând un total al orelor pe care, teoretic, organismul le-ar avea de recuperat.
Însă experții avertizează că această idee este doar o metaforă și că biologia somnului este mult mai complexă decât pare.
Somnul este controlat de două mecanisme principale.
Primul este ceasul biologic, care reglează alternanța dintre starea de veghe și somn în funcție de ritmul zi-noapte.
Al doilea este presiunea somnului, mecanismul care explică de ce, cu cât stăm mai mult treji, cu atât ne este mai greu să rezistăm fără să adormim.
Această presiune crește continuu pe parcursul zilei și scade în timpul somnului. Dacă o persoană rămâne trează o noapte întreagă, presiunea devine atât de mare încât poate adormi involuntar.
Tocmai acest fenomen biologic a stat la baza conceptului de „datorie de somn”.
Problema apare atunci când comparăm somnul cu o datorie financiară.
În cazul banilor, suma datorată este exactă și rămâne aceeași până este achitată.
În cazul somnului, lucrurile nu funcționează deloc astfel.
Organismul este extrem de flexibil și își adaptează permanent modul în care folosește timpul disponibil pentru odihnă.
Cu alte cuvinte, nu există un „registru contabil” în care corpul notează fiecare oră pierdută și pe care trebuie apoi să o recuperezi minut cu minut.
Pentru a înțelege efectele privării de somn, cercetătorii invită voluntari în laboratoare unde le limitează somnul la doar patru sau șase ore pe noapte, uneori timp de una sau două săptămâni.
Rezultatele sunt surprinzătoare.
Primul răspuns al organismului este să-și reorganizeze prioritățile.
În loc să piardă toate beneficiile somnului, corpul începe să protejeze somnul profund, etapa cea mai importantă pentru refacerea fizică și cerebrală, sacrificând în schimb perioadele de somn superficial.
Participanții adorm mai repede și petrec mai puțin timp treji în pat, ceea ce înseamnă că organismul folosește mai eficient puținul timp disponibil pentru odihnă.
După ce restricțiile sunt eliminate, apare ceea ce cercetătorii numesc „somnul de recuperare”.
În următoarele una sau două nopți, oamenii dorm mai mult și mai profund decât în mod obișnuit.
Interesant este că această recuperare nu înseamnă că vor dormi toate orele pierdute.
Dacă ai dormit cu câteva ore mai puțin timp de mai multe nopți, nu vei dormi automat 15 sau 20 de ore la rând pentru a compensa.
După una sau două nopți mai lungi și mai odihnitoare, somnul revine, de regulă, la durata obișnuită.
Mulți oameni observă că, după câteva nopți de somn insuficient, continuă să se simtă lipsiți de energie chiar și după ce au dormit bine.
Există o explicație.
Experimentele arată că performanța cognitivă – atenția, memoria, viteza de reacție și capacitatea de concentrare – își revine mai lent decât somnul propriu-zis.
Cu alte cuvinte, este posibil ca organismul să fi recuperat deja somnul necesar, dar creierul să mai aibă nevoie de încă câteva nopți normale pentru a reveni complet la performanța obișnuită.
Un aspect mai puțin cunoscut este efectul psihologic al informațiilor despre somn.
Studiile au arătat că simplul fapt de a primi un mesaj negativ despre calitatea somnului – chiar și atunci când persoana dormise rezonabil – poate influența modul în care aceasta se simte în ziua următoare.
Participanții cărora li s-a spus că au avut un somn slab au raportat mai multă oboseală, energie mai redusă și o dispoziție mai proastă.
Un alt experiment a arătat că performanța cognitivă poate fi influențată inclusiv de ceea ce oamenii cred despre durata somnului lor, nu doar de cât au dormit efectiv.
Deși nu există încă studii care să analizeze direct efectul afișării unei „datorii de somn”, cercetătorii cred că aceste informații pot alimenta anxietatea legată de somn, iar această îngrijorare poate contribui, paradoxal, la un somn și mai slab.
Conceptul de „datorie de somn” pornește de la o presupunere dificil de demonstrat: că știm exact cât somn are nevoie fiecare persoană.
În realitate, necesarul diferă foarte mult.
Unii adulți sănătoși funcționează excelent cu aproximativ șase ore de somn, în timp ce alții au nevoie de aproape nouă ore pentru a se simți odihniți.
Mai mult decât atât, necesarul de somn nu este constant.
Organismul poate avea nevoie de mai multă odihnă atunci când ești bolnav, după perioade intense de antrenamente fizice sau chiar în timpul iernii, când oamenii tind să doarmă, în general, mai mult.
La aceasta se adaugă și faptul că dispozitivele inteligente nu măsoară perfect durata somnului, ci doar o estimează.
Practic, ele compară două estimări: cât ai dormit și cât cred că ai avea nevoie să dormi.
Specialiștii spun că ideea de „datorie de somn” este utilă pentru a înțelege faptul că organismul simte lipsa odihnei și încearcă să compenseze, conform Medical Xpress.
Totuși, nu trebuie interpretată ca o datorie matematică ce trebuie achitată oră cu oră.
Corpul uman este construit să facă față perioadelor în care, din diverse motive, nu dormim suficient și are mecanisme eficiente de recuperare.
În loc să urmărești obsesiv cifrele afișate de un dispozitiv, este mai important să îți construiești, pe termen lung, un program regulat de somn și să îi oferi organismului suficiente ocazii de a se odihni. O noapte mai scurtă nu înseamnă că ai acumulat o datorie imposibil de plătit, iar câteva nopți normale sunt, de cele mai multe ori, suficiente pentru ca organismul și creierul să își revină.
