Dispozitivele care monitorizează somnul au devenit o prezență obișnuită la încheietura mâinii sau pe deget. Dar cât de mult putem avea încredere în cifrele pe care ni le afișează dimineața?
Dispozitivele purtabile estimează, de regulă, destul de bine dacă dormi sau ești treaz, dar pot confunda statul nemișcat în pat cu somnul.
Durata totală a somnului este mai ușor de estimat decât etapele somnului, precum somnul profund sau REM.
Scorurile de somn și de „pregătire” sunt estimări, nu măsurători directe ale activității creierului.
Monitorizarea somnului poate fi utilă pentru observarea unor schimbări în timp, însă pentru unele persoane preocuparea permanentă față de scoruri poate deveni chiar o problemă.
În fiecare dimineață, milioane de oameni își verifică telefonul sau ceasul pentru a afla cum au dormit. Câte ore au dormit? Cât timp au stat în somn profund? Cât au avut somn REM? Cât de „pregătiți” sunt pentru ziua care începe?
Cifrele par precise. Uneori au chiar zecimale și grafice colorate care împart noaptea în perioade de somn profund, REM și veghe. Dar există o întrebare importantă: dispozitivul chiar știe ce s-a întâmplat în creierul nostru în timpul nopții?
Un neuroștiințific de la Universitatea Carnegie Mellon, care studiază de ani de zile dispozitivele purtabile, explică ce pot spune aceste gadgeturi despre somnul nostru și, mai ales, ce nu pot spune.
Cercetătorul povestește că, într-o noapte obișnuită, se culcă purtând un ceas de monitorizare la o mână și un alt dispozitiv la cealaltă. Dimineața, în timp ce își bea cafeaua, compară datele furnizate de cele două dispozitive.
Nu face acest lucru doar din curiozitate. Acesta conduce Centrul pentru Sănătate Digitală Modernă de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, unde, împreună cu echipa sa, studiază modul în care dispozitivele purtabile pot fi folosite pentru a îmbunătăți sănătatea și performanța.
Cercetările laboratorului său se bazează de ani de zile pe dispozitive destinate consumatorilor. Le folosește atât în scop științific, cât și personal, tocmai pentru a înțelege cât de mult din ceea ce afișează aceste dispozitive corespunde realității.
Cel mai nou ceas Apple, anunțat pe 9 septembrie 2026, oferă utilizatorilor în fiecare dimineață un singur număr care indică „gradul de pregătire”, calculat parțial pe baza modului în care dispozitivul estimează că au dormit. Apple susține că senzorii reproiectați oferă cea mai precisă monitorizare a ritmului cardiac dintre dispozitivele purtabile, însă laboratoarele independente nu au confirmat încă această afirmație.
Popularitatea acestor dispozitive ridică, astfel, o întrebare simplă: poate un senzor purtat pe încheietură sau pe deget să spună cu adevărat cum a dormit creierul nostru?
Pentru a afla cât de aproape sunt aceste estimări de realitate, cercetătorii compară dispozitivele comerciale cu standardul de referință în medicina somnului: polisomnografia.
Polisomnografia este mult mai complexă decât un ceas de mână. Ea combină electroencefalograma (EEG) cu alți senzori pentru a înregistra undele cerebrale, mișcările ochilor și tonusul muscular în timpul somnului.
Pentru cea mai simplă întrebare: dormi sau ești treaz? Dispozitivele purtabile se apropie destul de mult de răspunsul corect.
O meta-analiză din 2025, care a inclus 24 de studii și aproape 800 de participanți, a constatat că dispozitivele purtabile supraestimează, în general, durata totală a somnului cu aproximativ 17 minute față de polisomnografie.
La o noapte de opt ore, eroarea este mai mică de 4%, aproximativ cât două apăsări pe butonul de amânare al alarmei.
Există însă un punct în care aceste dispozitive pot fi păcălite.
Când stai treaz în pat, nemișcat și în întuneric, dispozitivul nu are acces direct la activitatea creierului tău. El încearcă să deducă dacă dormi pe baza mișcărilor și a altor semnale fiziologice.
Astfel, starea de veghe liniștită poate fi confundată cu somnul.
Dacă dormi bine și adormi repede, diferența poate fi mică. Pentru o persoană cu insomnie, însă, situația poate fi diferită.
Cineva care petrece mult timp treaz în pat, fără să se miște, poate primi de la dispozitiv impresia că a dormit mai mult decât a dormit în realitate.
Aici lucrurile devin mai complicate. Un dispozitiv purtat pe braț sau pe deget nu măsoară direct activitatea creierului. El măsoară alte semnale: ritmul cardiac, variațiile de la o bătaie la alta ale inimii, mișcările și temperatura pielii.
Producătorii pornesc de la ideea că diferitele etape ale somnului lasă anumite „urme” asupra acestor parametri. Somnul REM, de exemplu, are un anumit profil cardiovascular.
Algoritmul dispozitivului analizează aceste semnale și încearcă să stabilească în ce etapă a somnului te afli.
Problema este că o estimare nu este același lucru cu o măsurătoare directă.
Un studiu din 2025, care a analizat șase dispozitive purtate la mână de 62 de adulți, a găsit doar o concordanță modestă cu polisomnografia în ceea ce privește etapele somnului. Au existat, de asemenea, diferențe importante în estimarea timpului petrecut treaz după adormire și a eficienței somnului.
Concluzia autorilor a fost că dispozitivele cu performanțe mai bune pot fi utile pentru monitorizarea schimbărilor prelungite și semnificative ale arhitecturii somnului.
Cu alte cuvinte, dacă ceasul îți spune într-o noapte că ai avut 58 de minute de somn profund în loc de 1 oră și 12 minute, nu înseamnă neapărat că acea cifră este exactă.
Valoarea „somnului profund” este mai degrabă o estimare care poate fi utilă pentru a observa tendințe în timp decât o măsurătoare precisă a ceea ce s-a întâmplat în creier într-o anumită noapte.
Asta nu înseamnă că ceasurile și senzorii de somn sunt inutile.
Din contră. Cercetările arată că pot fi foarte utile atunci când sunt folosite pentru ceea ce măsoară mai bine.
Într-un studiu din 2023 publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, cercetătorii au folosit dispozitive Fitbit pentru a monitoriza somnul a peste 600 de studenți din primul an de la trei universități, inclusiv Carnegie Mellon.
Studenții care dormeau, la începutul semestrului, în medie șase ore sau mai puțin pe noapte aveau la sfârșitul semestrului o medie a notelor mai mică decât în semestrul anterior.
Asocierea s-a menținut și după ce cercetătorii au luat în calcul volumul de muncă academică și somnul din timpul zilei.
În acest context, durata somnului nocturn este una dintre informațiile pe care dispozitivele o pot monitoriza util.
Iar aceasta este și una dintre informațiile asupra cărora oamenii pot interveni cel mai simplu: de exemplu, prin culcarea mai devreme.
Un studiu randomizat din 2023 a urmărit 113 adulți cu simptome de insomnie timp de cinci săptămâni.
Un grup a primit feedback despre somnul lor, măsurat cu ajutorul unui senzor portabil, împreună cu explicații despre modul în care să interpreteze datele.
Celălalt grup a primit recomandări standard de igienă a somnului: menținerea unui program regulat de culcare, reducerea cofeinei și a timpului petrecut în fața ecranelor și păstrarea unui dormitor întunecat și liniștit.
La final, grupul care a primit feedback despre somn a raportat simptome de insomnie mai ușoare.
Dar există un detaliu important: nu dormeau efectiv mai mult.
Durata măsurată a somnului nu s-a modificat. Nu adormeau mai repede și nu se trezeau mai rar.
Ceea ce se schimbase era felul în care își percepeau somnul și cât de îngrijorați erau de această problemă.
Există o diferență importantă între somnul măsurat și somnul pe care simți că l-ai avut.
Cercetătorii din Pittsburgh studiază această diferență de zeci de ani. În 1989, cercetătorii de la Universitatea din Pittsburgh au dezvoltat Indicele de Calitate a Somnului din Pittsburgh, un chestionar prin care oamenii își evaluează propriul somn.
Instrumentul este folosit în continuare pe scară largă.
Iar cercetările recente sugerează că dispozitivele pot influența tocmai această percepție.
Un studiu din 2026, realizat pe 229 de persoane în vârstă din Japonia, a analizat efectul rapoartelor furnizate de un monitor de somn amplasat sub așternuturi, conform Medical Xpress.
Participanții care au primit doar rapoarte despre somn nu au prezentat îmbunătățiri ale scorurilor de insomnie.
În schimb, cei care au primit și îndrumare telefonică lunară despre obiceiurile de somn și activitatea din timpul zilei au prezentat îmbunătățiri, cel puțin în primele trei luni.
Din nou, schimbarea s-a observat în principal în modul în care oamenii și-au evaluat somnul.
Pentru unii oameni, monitorizarea permanentă a somnului poate ajunge să devină chiar sursa unei noi preocupări.
Specialiștii în tulburările de somn folosesc termenul „ortosomnie” pentru situațiile în care oamenii devin preocupați de obținerea unui „somn perfect”, inclusiv prin urmărirea obsesivă a datelor furnizate de dispozitive.
Termenul a fost introdus în 2017.
Ideea este simplă: dacă primul lucru pe care îl faci dimineața este să verifici dacă ai primit un scor de 92 sau 64, cifra respectivă îți poate influența felul în care percepi întreaga zi.
Chiar dacă te simți bine, un scor slab te poate face să crezi că nu ai dormit suficient.
Iar dacă verificarea dispozitivului îți strică dimineața, cercetătorul atrage atenția că dispozitivul s-ar putea să nu funcționeze pentru tine, indiferent cât de sofisticat este.
O modalitate mai utilă este să privești datele de somn asemenea unei prognoze meteo.
Dacă prognoza spune că mâine plouă, nu înseamnă că va ploua în fiecare minut al zilei. Este o estimare bazată pe anumite date.
La fel, un scor de somn sau o estimare a somnului profund poate fi utilă pentru a observa tendințe, mai ales atunci când aceleași tipare apar în mod repetat.
Dar nu ar trebui privită ca o măsurătoare perfectă a activității creierului într-o singură noapte.
Și există încă un motiv pentru prudență: până când un dispozitiv este evaluat într-un studiu, tehnologia poate fi deja schimbată, iar modelul testat poate să fi fost înlocuit.
Așadar, dacă ceasul spune că ai avut o noapte „perfectă”, iar tu te simți obosit, nu înseamnă automat că ceasul are dreptate și corpul tău greșește.
Iar dacă îți arată o noapte „proastă”, cifra nu este neapărat un verdict asupra sănătății tale.
Dispozitivul poate fi un instrument bun pentru a observa cum se schimbă somnul tău în timp. Dar nu este o fereastră directă către creierul tău.
