Pierderea mirosului: un indicator timpuriu al insuficienței cardiace. Ce spun ultimele studii

Aproximativ 64 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de insuficiență cardiacă, o afecțiune în care inima nu reușește să pompeze suficient sânge. Această afecțiune poate fi cauzată de alte boli legate de inimă și de un stil de viață nesănătos, precum fumatul și consumul de alcool. Cercetătorii de la Michigan State University sugerează că pierderea simțului olfactiv poate prezice riscul unei persoane de a dezvolta insuficiență cardiacă.

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, simțul olfactiv începe să se piardă, iar disfuncția olfactivă crește odată ce atingem vârsta de 60 de ani. Un studiu realizat de Honglei Chen, Profesor al Fundației de Cercetare, de la Michigan State University College of Human Medicine, a constatat că pierderea mirosului afectează aproximativ un sfert dintre adulții în vârstă.

Cu toate acestea, gradul de conștientizare a publicului este scăzut, doar aproximativ 30% dintre persoanele cu pierdere a mirosului fiind conștiente de acest lucru. Pierderea mirosului este unul dintre cei mai importanți markeri timpurii ai demenței și ai bolii Parkinson.

Datele emergente sugerează că pierderea mirosului poate avea implicații mai profunde asupra sănătății adulților în vârstă, inclusiv riscul de deces, pneumonie, declin funcțional și fragilitate. În plus, pierderea mirosului poate fi legată de sănătatea cardiovasculară, deoarece poate afecta în mod negativ aportul nutrițional, starea de spirit și activitățile zilnice, punând în pericol sănătatea cardiovasculară în timp.

Acest lucru este deosebit de relevant pentru insuficiența cardiacă, un sindrom polivalent avansat care poate fi exacerbat de vulnerabilitatea ridicată. Prin urmare, pierderea mirosului poate fi legată de sănătatea cardiovasculară ca un marker, contribuitor sau ambele.

Riscul de insuficiență cardiacă crește cu 30% odată cu pierderea mirosului

Un studiu realizat de cercetătorii de la National Institute on Aging's Health ABC Study a analizat date de la 2.500 de adulți în vârstă sănătoși, cu vârste cuprinse între 70 și 79 de ani. Studiul a urmărit participanții timp de până la 12 ani sau până când au suferit un eveniment cardiovascular sau au decedat.

Cercetătorii au urmărit să găsească o legătură între pierderea mirosului și afecțiunile cardiovasculare, cum ar fi atacul de cord, accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă congestivă, angina pectorală sau decesul legat de boala coronariană.

Studiul a constatat că participanții cu pierdere olfactivă prezentau un risc cu 30% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă congestivă comparativ cu cei fără pierdere. Cercetătorii nu au fost surprinși de aceste constatări.

Studiul nu a găsit nicio legătură între pierderea olfactivă și bolile cardiace sau accidentul vascular cerebral, dar a găsit o asociere pentru insuficiența cardiacă. Insuficiența cardiacă congestivă este un sindrom mai complex și mai avansat, cu anomalii cardiace structurale sau funcționale, comparativ cu boala coronariană sau accidentul vascular cerebral.

Alți factori de stres miocardic pot declanșa spitalizarea pentru insuficiență cardiacă, iar pierderea mirosului poate indica o vulnerabilitate mai mare la acești factori de stres dincolo de ateroscleroză. Constatările sunt preliminare și așteaptă confirmarea.

Citește și: Hiponatremia: cauze, simptome și tratament. Ce se întâmplă dacă nu tratezi nivelurile scăzute de sodiu

Foto: Freepik @sambathdara95

Sunt necesare investigații suplimentare

Studiul sugerează că modificarea simțului mirosului poate indica potențiale probleme cardiovasculare. Cu toate acestea, constatările sunt preliminare și sunt necesare evaluări suplimentare pentru a determina rolul său în insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral și bolile coronariene.

Studiul își propune să conducă la investigații suplimentare privind mirosul și sănătatea cardiovasculară, oferind strategii informate pentru menținerea sănătății cardiovasculare. Următorul pas este de a investiga acest subiect la populații mai diverse și de a investiga mecanismele care stau la baza legăturii dintre pierderea mirosului și sănătatea cardiovasculară.

Studiul a descoperit o asociere surprinzătoare între simțul mirosului și insuficiența cardiacă, în ciuda faptului că mirosul nu este asociat de obicei cu funcția cardiacă. Studiul sugerează că acest lucru se poate datora faptului că un organism îmbătrânit dezvoltă ambele afecțiuni concomitent.

Cheng-Han Chen, cardiolog intervenționist certificat de bord și director medical al Programului Structural Heart la Centrul Medical MemorialCare Saddleback, sugerează că cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe validarea acestei relații prin studii mai ample, de preferință cu evaluare longitudinală a olfacției.

Cardiologul recomandă studierea potențialelor mecanisme care stau la baza acestei relații. Identificarea factorilor care prevestesc insuficiența cardiacă va ajuta la depistarea, intervenția și eventual prevenirea unei noi insuficiențe cardiace la pacienți, deoarece insuficiența cardiacă este o sursă majoră de morbiditate și mortalitate.

Insuficiență cardiacă sau îmbătrânire?

Studiul a constatat că simțul olfactiv afectat este legat de insuficiența cardiacă, o afecțiune care este puternic asociată cu îmbătrânirea. Studiul sugerează că unele persoane îmbătrânesc într-un ritm mai rapid decât altele, pierzându-și potențial simțul mirosului și funcția cardiacă într-un ritm mai rapid. Această corelație între cele două afecțiuni se poate datora ratelor diferențiate de îmbătrânire, similar cu vârstele diferite la care apare părul cărunt.

Cu toate acestea, Richard Wright, cardiolog certificat la Providence Saint John's Health Center, consideră că, pentru a înțelege cu adevărat dacă insuficiența cardiacă cauzează sau este corelată cu disfuncția olfactivă, sunt necesare investigații suplimentare care să utilizeze date clinice, să coreleze tipul de insuficiență cardiacă, medicamentele cronice utilizate și o explorare mai amplă a comorbidităților și a determinanților sociali ai sănătății.