Un nou studiu publicat în The Journal of Prevention of Alzheimer’s Disease sugerează că pentru unii oameni, în special pentru vârstnicii chinezi-americani, obiceiul de a-și ține problemele pentru sine ar putea contribui la pierderea memoriei în timp.
Cercetarea a urmărit 1.528 de adulți chinezi-americani din zona metropolitană Chicago, cu o vârstă medie de 70 de ani, incluși în Population Study of Chinese Elderly (PINE) – cel mai mare studiu comunitar de acest tip din SUA. Pe parcursul a aproximativ patru ani, participanții au susținut trei runde de teste de memorie și gândire, fiecare în dialectul chinez preferat, pentru a elimina barierele lingvistice.
Analiza a vizat legătura dintre performanțele cognitive și factori precum starea emoțională, sprijinul social, problemele de sănătate și adaptarea culturală. Rezultatele au evidențiat un factor cheie: "internalizarea stresului".
Psihologii definesc acest concept drept tendința de a acumula stres și sentiment de neputință, combinată cu un control mai redus asupra obiceiurilor zilnice. Persoanele care internalizează stresul evită să-și exprime frustrările sau să ceară ajutor, preferând să "țină totul înăuntru".
În studiu, participanții cu scoruri mari la acest capitol au prezentat un ritm mai rapid al declinului memoriei decât ceilalți. Modificările anuale au fost mici, dar s-au acumulat în timp. Efectul a fost observat doar asupra abilităților de memorie - precum reamintirea unei liste de cuvinte după o pauză scurtă - și nu a afectat alte funcții cognitive, precum organizarea sau rezolvarea de probleme.
"Aceste trăsături dezadaptative au fost legate de stereotipul modelului minoritar asiatic, dar, cu toate acestea, sunt potențial modificabile", au notat autorii studiului.
Pentru mulți chinezi-americani în vârstă, valorile culturale și experiențele de viață sporesc riscul de internalizare a stresului. Aproximativ 69% dintre chinezii-americani sunt imigranți, iar două treimi dintre vârstnici vorbesc puțin sau deloc engleza. Mulți au ajuns în SUA la vârsta adultă și au trăit decenii sub presiunea stereotipului "model minority" - ideea că asiaticii-americani sunt în mod natural de succes, muncitori și independenți.
Deși adesea perceput ca un compliment, acest stereotip poate încuraja ascunderea problemelor, evitarea cererii de ajutor și păstrarea aparențelor, chiar și în momente dificile. În timp, această atitudine poate afecta sănătatea mentală și fizică.
Participarea la activități comunitare sau adaptarea mai bună la cultura americană au fost asociate cu scoruri mai bune la testele de memorie la începutul studiului. Totuși, aceste avantaje nu au redus ritmul declinului.
"Beneficiile au ținut de un start de la un nivel mai ridicat, nu de menținerea unei memorii mai bune pe termen lung", arată cercetătorii.
Aproximativ 60% dintre participanți locuiau în Chinatown, o zonă bogată în tradiție și coeziune comunitară. Deși acest mediu poate fi reconfortant, el poate consolida normele tradiționale privind exprimarea emoțiilor, cum ar fi ideea că problemele trebuie rezolvate în privat.
Fenomenul este similar cu John Henryism, studiat inițial în comunitățile afro-americane - efectul nociv al efortului constant de a depăși obstacolele fără suficiente resurse sau sprijin. În ambele cazuri, presiunea de a rezista în tăcere poate avea consecințe asupra sănătății.
Partea pozitivă este că internalizarea stresului nu este o boală, ci un tipar de coping, deci poate fi schimbat. Autorii studiului propun:
Cercetarea s-a concentrat pe o singură zonă urbană, ceea ce înseamnă că rezultatele nu se pot generaliza la toți chinezii-americani. Aproape 1.000 de participanți nu au finalizat toate rundele de testare, iar cei rămași au fost, în medie, mai sănătoși și cu scoruri cognitive mai bune la început.
De asemenea, testele de memorie au fost adaptate în chineză, dar concepute inițial pentru vorbitori de engleză, ceea ce poate să nu surprindă toate nuanțele cognitive relevante cultural.
Studiul nu demonstrează că ascunderea stresului cauzează direct pierderea memoriei, dar evidențiază o legătură clară între cele două fenomene în acest grup. Concluzia generală: sănătatea emoțională și cea cerebrală sunt conectate, iar modul în care gestionăm stresul poate face diferența.
Cum o boală comună poate fi confundată cu demența. Semnele care dau de gândit. La ce să fii atent.
Obiceiul relaxant care poate provoca AVC. Ce să nu mai faci niciodată.
Aceste medicamente extrem de frecvent utilizate sunt asociate cu un risc crescut de demență.
Care este capacitatea de stocare a creierului. Te va uimi cantitatea de informații pe care o poți reține.
Băutura care protejează creierul. Este un cocktail care ar putea preveni demența.
Această bacterie banală pe care cu toții o avem ne afectează creierul. Îl erodează și duce la demență.
Riscul uriaș cu care se confruntă cardiacii. Boala fără vindecare pe care o pot dezvola.
Obiceiul care triplează riscul de moarte. Îți fură ani de viață.
Obiceiul sănătos care dublează riscul de demență. Persoanele care au o anumită vârstă sunt cele mai expuse.
Acești 10 factori cresc riscul de AVC și contribuie la gravitatea acestuia.
Acest lucru îți devastează creierul, iar dacă locuiești în zona ASTA, ești cel mai expus.
Acesta este cel mai rău lucru pentru creier. Îl macină în totalitate.
Această boală duce la cancer. Crește riscul de a dezvolta cancer de trei ori.
Cea mai banală infecție care îți devorează creierul. Duce la Alzheimer.