Mâncatul pe fond emoțional, senzația că pierzi controlul asupra alimentației sau efortul de a-ți controla porțiile nu se manifestă la fel la toată lumea.
Vârsta contează: adulții mai tineri au raportat mai frecvent alimentație emoțională și episoade de alimentație necontrolată, în timp ce autocontrolul alimentar a fost mai pronunțat la persoanele mai în vârstă.
Există diferențe între femei și bărbați: femeile au raportat, în medie, un autocontrol cognitiv și o alimentație emoțională mai pronunțate. În cazul alimentației necontrolate, nu au fost observate diferențe comparabile între sexe.
Greutatea este asociată cu felul în care mâncăm: pe măsură ce IMC-ul creștea, alimentația emoțională și cea necontrolată erau, în medie, mai frecvente.
Un scor nu pune un diagnostic: noile valori de referință pot ajuta specialiștii să evalueze comportamentul alimentar în raport cu persoane de aceeași vârstă și același sex, dar nu stabilesc, singure, dacă cineva are nevoie de tratament.
Felul în care mâncăm nu se rezumă la cantitatea de alimente din farfurie sau la numărul de kilograme. Contează și motivele pentru care mâncăm, cât de mult reușim să ne controlăm alegerile alimentare și măsura în care emoțiile ne influențează apetitul.
Un studiu publicat în revista Appetite, bazat pe datele a aproape 9.000 de persoane din nordul Finlandei, a analizat trei aspecte ale comportamentului alimentar: autocontrolul cognitiv, alimentația necontrolată și alimentația emoțională.
Rezultatele arată că aceste comportamente diferă în funcție de vârstă, sex și indicele de masă corporală. Prin urmare, ceea ce este obișnuit într-un anumit grup de persoane nu poate fi considerat automat normal sau anormal pentru toată lumea.
Cercetătorii au analizat trei dimensiuni ale comportamentului alimentar, fiecare surprinzând un aspect diferit al relației cu mâncarea.
Autocontrolul cognitiv se referă la efortul de a controla ceea ce mâncăm, de exemplu, prin limitarea porțiilor sau prin încercarea de a respecta anumite reguli alimentare. Acest comportament poate apărea inclusiv atunci când o persoană încearcă să își gestioneze greutatea.
Alimentația necontrolată descrie tendința de a mânca mai mult decât s-a intenționat sau de a simți că este dificil să te oprești din mâncat.
Alimentația emoțională apare atunci când emoțiile influențează felul în care mâncăm. De exemplu, o persoană poate simți nevoia să mănânce atunci când este stresată, tristă sau tensionată, chiar dacă foamea fizică nu este principalul motiv.
Aceste dimensiuni nu trebuie confundate între ele. O persoană care își controlează atent porțiile nu are neapărat un comportament alimentar problematic, după cum nici faptul că mănâncă uneori pe fond emoțional nu înseamnă automat că are o tulburare de alimentație.
Studiul a identificat diferențe între grupele de vârstă analizate. Alimentația necontrolată și cea emoțională au fost mai pronunțate, în medie, la adulții mai tineri. În schimb, autocontrolul cognitiv a fost mai frecvent în rândul adulților mai în vârstă.
Datele au provenit din trei cohorte populaționale din nordul Finlandei, care includeau persoane cu vârste de aproximativ 33-35 de ani, 45-46 de ani și 68-70 de ani.
Aceste rezultate descriu tendințe observate la nivelul grupurilor, nu reguli valabile pentru fiecare individ. Nu înseamnă că toți tinerii mănâncă pe fond emoțional sau că toate persoanele în vârstă își controlează mai bine alimentația.
Cercetătorii au observat și diferențe între sexe. În medie, femeile au raportat niveluri mai ridicate atât de autocontrol cognitiv, cât și de alimentație emoțională, comparativ cu bărbații.
În schimb, în ceea ce privește alimentația necontrolată, nu a fost identificată o diferență comparabilă între femei și bărbați.
Rezultatele sugerează că evaluarea comportamentului alimentar trebuie să țină cont și de sex, alături de vârstă. Compararea unei persoane cu un grup de referință nepotrivit poate duce la interpretarea greșită a scorurilor obținute la un chestionar.
Pe măsură ce indicele de masă corporală (IMC) creștea, alimentația necontrolată și cea emoțională erau, în medie, mai frecvente.
Relația dintre autocontrolul cognitiv și greutatea corporală a fost însă mai complexă. În general, reținerea alimentară a crescut odată cu IMC-ul, dar cercetătorii au observat o ușoară scădere în rândul femeilor cu cele mai severe niveluri de obezitate.
Aceste asocieri nu demonstrează că un anumit comportament alimentar provoacă în mod direct creșterea în greutate. Rezultatele arată că cele două pot fi legate, însă nu stabilesc, prin ele însele, direcția acestei relații.
De asemenea, un IMC mai mare nu înseamnă automat că o persoană mănâncă emoțional sau că își pierde controlul asupra alimentației. Studiul evidențiază tendințe statistice, nu explicații valabile pentru fiecare caz în parte.
Pentru a analiza aceste comportamente, cercetătorii au utilizat Chestionarul privind alimentația cu trei factori, în versiunea TFEQ-R18. Acesta este un instrument autoadministrat, care evaluează cele trei dimensiuni ale comportamentului alimentar pe o scală de la 0 la 100.
Cu cât scorul este mai mare, cu atât comportamentul evaluat este mai pronunțat.
Până la acest studiu, lipseau valori de referință mai detaliate pentru interpretarea rezultatelor TFEQ-R18 în populația finlandeză. Cercetătorii au stabilit acum valori normative în funcție de sex și vârstă, luând în considerare și categoriile de IMC.
Aceste valori îi pot ajuta pe profesioniștii din domeniul sănătății să observe dacă rezultatul unei persoane se îndepărtează semnificativ de cel întâlnit în mod obișnuit la alte persoane de aceeași vârstă și același sex.
Totuși, chestionarul nu este un instrument care stabilește singur un diagnostic și nici nu poate indica automat dacă o persoană are nevoie de tratament.
Noile valori de referință pot fi utile în gestionarea greutății și în tratamentul obezității, unde chestionarele despre comportamentul alimentar sunt folosite pentru a înțelege mai bine relația unei persoane cu mâncarea.
„Atunci când se interpretează valorile de referință, este important să se țină cont de faptul că factori precum obiectivele de gestionare a greutății pot influența comportamentul alimentar”, explică Marjukka Nurkkala, cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Oulu, care a coordonat studiul.
Cu alte cuvinte, o persoană care încearcă să slăbească poate manifesta un nivel mai ridicat de control asupra alimentației, fără ca acest lucru să indice, în sine, o problemă. Rezultatul trebuie interpretat în contextul mai larg al comportamentului și al obiectivelor individuale.
Cercetătoarea subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege cum se combină diferitele dimensiuni ale comportamentului alimentar, cum se modifică acestea odată cu vârsta și ce schimbări ar trebui urmărite în tratamentul obezității.
Studiul a fost realizat în colaborare de Universitatea din Oulu, Departamentul de Medicină Sportivă și a Exercițiului Fizic al ODL și Universitatea din Finlanda de Est și a fost publicat în revista Appetite.
Sursa: Marjukka Nurkkala și colab., „Normative values of the Three-Factor Eating Questionnaire-R18 in three Northern Finnish cohorts by sex and BMI classes”, Appetite (2027). DOI: 10.1016/j.appet.2026.108794.