Sedentarismul și consumul excesiv de alimente au devenit probleme majore ale societății moderne, afectând sănătatea oamenilor la scară largă. Lipsa mișcării combinate cu obiceiurile alimentare nesănătoase duc la creșterea riscului de obezitate, diabet, boli cardiovasculare și alte afecțiuni cronice.
Specialiștii atrag atenția că alimentația de plăcere, emoție sau obișnuință, în lipsa efortului fizic, creează dezechilibre majore în organism, transformând foamea naturală într-o anomalie.
Dr. Doru Negru, medic primar Diabet și Boli Interne la Spitalul Clinic SANADOR, a explicat într-un interviu exclusiv pentru DC Medical și DC News cum alimentația modernă și lipsa de mișcare au creat o adevărată epidemie de sănătate publică.
"Boala noastră, a noastră a tuturor, se cheamă intoxicație cronică voluntară cu mâncare la un sedentar.
Când ne-a făcut Bunul Dumnezeu sau Mama Natură – ziceți cine vreți – din câte știu eu, ne-a făcut vânători culegători. Deci, efortul fizic normal pentru animalul numit om, așa cum scrie în Cartea Vieții, este echivalent cu alergatul a 40 de kilometri pe zi. Numai sportivii de performanță fac efortul normal.
Și o să spună toată lumea, "Păi, nu pot să alerg 40 de kilometri". Și o să fiu de acord, că nici eu nu alerg. Dar întrebarea mea e: dacă nu alergăm, atunci de ce mâncăm?
Înainte de a ne face Bunul Dumnezeu, oameni, ne-a făcut animale. Ori în lumea animală din care facem parte, foamea e normală. Anormală e sațietatea", a explicat dr. Doru Negru, medic primar Diabet și Boli Interne, în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.
De la naștere, oamenii trăiesc "în anormalitate", mâncând nu din foame, ci din obișnuință, emoții sau socializare, atrage atenția dr. Doru Negru, medic primar Diabet și Boli Interne la Spitalul Clinic SANADOR.
"Noi, de când ne-am născut, trăim în anormalitate. Singura dată în viața noastră când am mâncat de foame a fost când am fost sugari. Sugarul urlă de foame și mama îi dă țâța ca să tacă și nu poate să-i dea mai mult decât îi trebuie.
Pe urmă am mâncat pentru că ne-au obligat părinții. Am mâncat din obișnuință. Am mâncat de drag, de bucurie, de necaz, de supărare, de plictiseală, de socializare.
De absolut orice, numai de foame, nu. Măgărește vorbind de când ne știm scâipăm în contra vântului și ne mirăm când ne vine în nas. Mai departe, ca să mergem și mai departe, că altfel e loc și mai rău", a explicat dr. Doru Negru, medic primar Diabet și Boli Interne, în cadrul Spitalului Clinic SANADOR, în exclusivitate la DC Medical și DC News.