OMS nu recomandă ecranele sub un an și la vârsta de un an, iar pentru copiii de 2-4 ani stabilește limita de cel mult o oră zilnic.
Expunerea excesivă la telefoane, tablete și televizor poate înlocui interacțiunile, joaca, mișcarea și somnul de care copilul mic are nevoie. Recomandările internaționale diferă însă de sloganul „zero ecrane până la 3 ani” și stabilesc limite distincte în funcție de vârstă.
„Fără ecrane înainte de 3 ani” este una dintre recomandările cel mai des auzite de părinți. Mesajul urmărește să protejeze dezvoltarea copilului, dar regulile oficiale sunt ceva mai nuanțate.
Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă timpul sedentar petrecut în fața ecranelor pentru copiii sub un an și nici pentru cei care au un an. La vârsta de 2 ani, timpul de ecran nu ar trebui să depășească o oră pe zi, iar mai puțin este considerat mai bine.
Pentru copiii de 3-4 ani, OMS recomandă tot cel mult o oră pe zi. Orientările sunt publicate de Organizația Mondială a Sănătății.
Copilul mic învață prin atingere, mișcare, repetare și interacțiune directă cu adulții. O imagine de pe ecran nu oferă aceeași experiență ca manipularea unui obiect sau conversația cu o persoană.
Timpul petrecut pasiv în fața ecranului poate lua locul:
De aceea, efectele nu depind exclusiv de numărul minutelor, ci și de context, conținut și participarea adultului.
Chiar dacă cel mic nu urmărește permanent televizorul, zgomotul și imaginile pot întrerupe jocul și conversațiile. Adulții tind să vorbească mai puțin și să răspundă mai rar inițiativelor copilului atunci când atenția le este atrasă de ecran.
Aceste interacțiuni sunt importante pentru învățarea limbajului. Copilul învață mai bine atunci când adultul răspunde imediat, repetă cuvintele și le leagă de obiectele și acțiunile din jur.
Apelurile video reprezintă o situație diferită de vizionarea pasivă, deoarece permit o formă de interacțiune în timp real cu o persoană cunoscută.
Eticheta „educativ” nu înseamnă automat că o aplicație este potrivită vârstei. Pentru copiii foarte mici, imaginile rapide, recompensele frecvente și numeroasele elemente interactive pot distrage atenția de la informația esențială.
Copiii transferă mai greu ceea ce văd pe un ecran bidimensional în lumea reală. Acest transfer devine mai bun atunci când un adult urmărește materialul împreună cu ei, explică imaginile și repetă activitatea în afara ecranului.
Afirmațiile comerciale potrivit cărora o tabletă poate crește spectaculos inteligența copilului nu au o bază științifică solidă.
Folosirea ecranelor seara poate întârzia ora de culcare, iar conținutul stimulant poate îngreuna liniștirea copilului. Dispozitivele ținute în dormitor cresc probabilitatea utilizării înainte de somn.
Specialiștii recomandă oprirea ecranelor cu suficient timp înainte de culcare și evitarea telefonului sau tabletei în timpul meselor.
Este important și exemplul adulților. Copilul poate primi mai puține răspunsuri și mai puțin contact vizual dacă părintele își verifică permanent telefonul.
O expunere ocazională nu înseamnă că dezvoltarea copilului a fost compromisă. Părinții nu trebuie culpabilizați, mai ales în situațiile în care au puțin sprijin sau lucrează de acasă.
Când ecranul este folosit, pot fi aplicate câteva reguli:
Important este echilibrul întregii zile: somn suficient, activitate fizică, relații directe și timp pentru joacă.
"Acolo e un test al maturității din punct de vedere astrologic. Simți că ți se de lumea peste cap, nu înțelegi ce se mai întâmplă".
Copiii sunt cei mai expuși la efectele nocive ale telefonului mobil. Medicul ORL Codruț Sarafoleanu le atrage atenția părinților.
A oferi și a primi afecțiune este una dintre caracteristicile relațiilor sănătoase, dar asta nu înseamnă că este întotdeauna ușor.
De ce apare sentimentul de singurătate și de ce mulți se consideră singuri atunci când trec prin anxietate sau depresie.
Ce sunt „penjaminele”? Acești vapori câștigă popularitate în rândul tinerilor.