Excesul de greutate nu înseamnă doar câteva kilograme în plus. Ani întregi de obezitate pot lăsa urme asupra organelor. Care este vârsta la care slăbitul poate face cea mai mare diferență?
Anii 20 reprezintă o perioadă ideală pentru formarea unor obiceiuri sănătoase care pot preveni acumularea kilogramelor și a riscurilor metabolice de-a lungul vieții.
Între 40 și 50 de ani, scăderea în greutate poate deveni deosebit de importantă, pe fondul creșterii riscului cardiovascular și al schimbărilor hormonale.
Anii de obezitate contează: cercetările sugerează că expunerea îndelungată la excesul de greutate este asociată cu un risc mai mare de boli și deces prematur.
După 75 de ani, slăbitul nu trebuie urmărit automat: pierderea involuntară sau excesivă în greutate poate semnala o problemă medicală, iar masa musculară și prevenirea fragilității devin prioritare.
Supraponderalitatea și obezitatea sunt asociate cu unele dintre cele mai importante cauze de boală și deces, inclusiv bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 și numeroase tipuri de cancer. În plus, greutatea corporală mare poate pune presiune suplimentară asupra articulațiilor și sistemului respirator, favorizând probleme precum osteoartrita și tulburările respiratorii.
Profesorul Stuart Gray, specialist în sănătate musculară și metabolică la Universitatea din Glasgow, explică faptul că obezitatea este asociată, în general, cu niveluri mai mari ale glicemiei și cu o serie de modificări metabolice care pot afecta organismul.
Atunci când glicemia rămâne crescută o perioadă îndelungată, pot apărea leziuni ale vaselor de sânge. Dacă se dezvoltă diabetul, pot fi afectate, în timp, rinichii, nervii și ochii.
În același timp, excesul ponderal este adesea asociat cu niveluri mai mari ale grăsimilor din sânge. Acestea pot contribui la formarea plăcilor de aterom în artere, îngustând vasele de sânge și crescând solicitarea asupra inimii, conform Daily Mail.
Întrebarea este însă una esențială: dacă o persoană slăbește după ani de obezitate, poate organismul recupera complet?
Potrivit unui studiu britanic din 2020, efectele negative asociate excesului de greutate pot începe să se manifeste după aproximativ cinci ani de obezitate.
Pe măsură ce perioada se prelungește, riscurile cresc. După aproximativ un deceniu, riscul de boli cardiovasculare și deces de cauză cardiovasculară devine mai important.
Un studiu american care a urmărit 5.036 de persoane a găsit că indivizii care fuseseră obezi între cinci și 14 ani aveau un risc cu aproximativ 94% mai mare de deces prematur decât cei care nu fuseseră niciodată obezi.
Dar nu doar obezitatea severă contează.
„Problema o reprezintă expunerea cumulativă la excesul de greutate”, explică profesorul Gray.
Cu alte cuvinte, organismul nu „uită” pur și simplu anii în care a fost supus unei presiuni metabolice mai mari.
Inflamația cronică, modificarea funcției vaselor de sânge și nivelurile ridicate ale glicemiei pot produce leziuni care nu dispar instantaneu atunci când greutatea scade.
Totuși, specialistul subliniază că durata expunerii este importantă. Cinci ani de obezitate nu înseamnă același lucru ca patru decenii petrecute cu exces ponderal.
Dacă există o perioadă în care prevenția poate fi mai ușoară, aceasta este tinerețea.
Anii 20 sunt considerați de experți o etapă importantă pentru formarea obiceiurilor care pot fi păstrate zeci de ani. Organismul are încă o capacitate considerabilă de recuperare după multe dintre problemele metabolice asociate stilului de viață, iar uzura fizică legată de înaintarea în vârstă este relativ redusă.
Dr. Mayoni Gooneratne, director medical executiv la Personalised Health Clinics, consideră că aceasta este o perioadă ideală pentru construirea unui stil de viață sustenabil.
Nu este vorba despre diete drastice sau despre încercarea de a atinge o anumită siluetă cu orice preț.
„Dacă ai 20 de ani, adoptă un mod de a mânca și de a face mișcare pe care îl vei repeta cu plăcere timp de zeci de ani”, este recomandarea sa.
Ideea este simplă: cu cât obiceiurile alimentare sănătoase și activitatea fizică devin mai devreme parte din rutina zilnică, cu atât este mai ușor ca ele să rămână prezente și la vârsta adultă.
Este perioada în care poate fi prevenit un cerc vicios: câteva kilograme în plus - mai puțină mișcare - creștere suplimentară în greutate - risc metabolic mai mare.
Anii 30 nu reprezintă o „limită” după care organismul nu mai poate recupera.
Dimpotrivă, pentru o persoană care a acumulat kilograme în plus în anii anteriori, această perioadă poate reprezenta încă o oportunitate importantă de schimbare.
Cu cât excesul de greutate este redus mai devreme, cu atât poate fi limitată durata expunerii la inflamație, glicemie crescută, hipertensiune, valori nefavorabile ale grăsimilor din sânge și presiune mecanică asupra articulațiilor.
De aceea, mesajul experților nu este că la 20 de ani există o „dată-limită”, iar la 30 de ani este prea târziu. Fiecare an în care sănătatea metabolică este îmbunătățită poate conta.
Dacă anii 20 sunt perioada ideală pentru prevenție, vârsta de mijloc este o etapă critică pentru intervenție.
„Când ajungi la vârsta de 40-50 de ani, observi o creștere mult mai dramatică a riscului pentru sănătate asociat cu supraponderalitatea sau obezitatea”, spune profesorul Gray.
Un studiu britanic publicat în PLOS Medicine a arătat că persoanele care au trăit cu obezitate timp de 20-30 de ani aveau aproximativ de două ori riscul de a dezvolta diabet de tip 2 față de cele care fuseseră obeze aproximativ un deceniu.
Iar aici apare un detaliu important: în multe cazuri, acei 20-30 de ani de obezitate au început încă din copilărie sau adolescență.
Cu cât problema este lăsată mai mult timp neadresată, cu atât „nota de plată” metabolică poate deveni mai mare.
O parte din explicație ține de hormoni.
La femei, menopauza, care apare de obicei între 45 și 55 de ani, este asociată cu modificări ale nivelurilor de estrogen și progesteron. Aceste schimbări pot favoriza redistribuirea grăsimii către zona abdominală.
Problema nu este doar aspectul exterior.
Grăsimea viscerală, depozitată în jurul organelor interne, este asociată cu rezistența la insulină și cu un risc metabolic mai mare.
În același timp, femeile pierd treptat masă musculară și densitate osoasă, iar modificările hormonale pot influența și sănătatea cardiovasculară.
La bărbați, schimbările hormonale au un profil diferit, însă consecințele metabolice ale înaintării în vârstă și ale acumulării de grăsime abdominală pot fi similare.
La 40-50 de ani, problema nu este doar biologia.
Cariera poate fi într-o perioadă solicitantă, responsabilitățile familiale cresc, unii oameni trebuie să aibă grijă simultan de copii și de părinți în vârstă, iar timpul pentru sport și gătit poate deveni tot mai limitat.
Profesorul Gray descrie această perioadă ca pe un posibil „cerc vicios”: activitatea fizică scade, greutatea crește, stresul se acumulează și riscul metabolic devine mai mare.
Tocmai de aceea, schimbările făcute în această etapă pot avea efecte importante asupra sănătății viitoare.
Un studiu publicat în JAMA Network Open a constatat că persoanele de vârstă mijlocie care au slăbit au avut un risc cu 48% mai mic de a dezvolta boli cronice decât cele care au rămas supraponderale, pe parcursul unei perioade de urmărire de 23 de ani.
Datele din Framingham Heart Study oferă un alt argument pentru intervenția la vârsta de mijloc și ulterior.
Riscul de boli cardiace asociat obezității a fost cu aproximativ 62% mai mare în rândul persoanelor cu vârste între 50 și 74 de ani, comparativ cu media, față de o creștere de aproximativ 37% în rândul celor cu vârste între 25 și 49 de ani.
Asta nu înseamnă că slăbitul după 50 de ani este „prea târziu”. Dimpotrivă.
Înseamnă că prevenirea și controlul factorilor de risc cardiovascular devin din ce în ce mai importante.
În Marea Britanie, NHS oferă persoanelor de peste 40 de ani o evaluare gratuită a riscului pentru anumite boli, la intervale regulate. Aceasta poate include verificarea tensiunii arteriale, colesterolului, circumferinței taliei și, în anumite situații, a glicemiei.
Aici apare partea surprinzătoare.
Nu există o vârstă exactă la care pierderea în greutate devine complet inutilă.
Un studiu american din 2010, realizat la adulți cu vârste între 69 și 75 de ani, a raportat că o intervenție pentru scăderea în greutate a fost asociată cu reducerea la jumătate a numărului de decese din grup, în contextul unei pierderi medii de aproximativ 10 livre de grăsime.
Prin urmare, nici la 70 de ani nu este automat „prea târziu”.
Dar lucrurile se schimbă după 75 de ani.
Cercetările arată că pierderea în greutate la vârste foarte înaintate trebuie privită cu prudență.
O analiză din 2024 a constatat că o reducere cu 10% a IMC-ului la adulții cu vârsta peste 65 de ani a fost asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în următorii șapte ani.
Asta nu înseamnă că excesul ponderal protejează în mod simplist sănătatea și nici că persoanele în vârstă ar trebui să urmărească acumularea de kilograme.
Explicația posibilă este că, la vârste înaintate, masa musculară, forța și rezerva fizică devin extrem de importante.
O anumită cantitate de țesut adipos poate reprezenta o rezervă energetică într-un organism fragil, iar pierderea excesivă în greutate poate merge mână în mână cu pierderea masei musculare.
Fragilitatea și căzăturile reprezintă probleme majore la vârsta înaintată, iar pierderea forței musculare poate crește vulnerabilitatea.
Mai mult, slăbirea involuntară și rapidă poate fi un semnal de alarmă. În anumite situații, ea poate apărea în contextul unor boli grave, inclusiv al unor forme de cancer.
Așadar, o persoană de 80 de ani nu ar trebui să înceapă pur și simplu o dietă restrictivă pentru a scădea cifra de pe cântar fără să discute cu medicul.
Pentru cei care au nevoie să slăbească, experții recomandă schimbări sustenabile, nu cure drastice.
Profesorul Gray subliniază importanța controlului porțiilor. Calitatea alimentației este esențială, însă cantitatea totală de alimente consumate are un rol major în excesul ponderal.
Mișcarea completează schimbarea alimentară.
Dr. Gooneratne recomandă ca majoritatea meselor să includă legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci și semințe, acolo unde sunt potrivite, precum și surse de proteine.
În același timp, este indicată reducerea consumului de băuturi zaharoase, gustări foarte calorice, mâncare de tip takeaway și produse ultraprocesate.
Nu este nevoie ca fiecare zi să arate perfect.
Plimbările regulate, activitatea fizică zilnică și exercițiile progresive de rezistență pot fi integrate treptat în program.
Iar somnul și gestionarea stresului nu sunt detalii secundare. Ele pot influența apetitul, comportamentul alimentar, activitatea fizică și sănătatea metabolică.
Apariția medicamentelor moderne pentru managementul obezității, inclusiv a terapiilor injectabile foarte eficiente, a schimbat radical posibilitățile de tratament pentru multe persoane.
Dar o scădere rapidă a greutății nu trebuie privită ca pe un buton de „resetare” a organismului.
Reducerea kilogramelor poate îmbunătăți glicemia, tensiunea arterială, profilul metabolic și solicitarea mecanică asupra articulațiilor. Totuși, unele leziuni produse de ani de boală metabolică sau cardiovasculară pot să nu fie complet reversibile.
De aceea, cu cât excesul ponderal este abordat mai devreme, cu atât mai bine.
Iar pentru cei care sunt deja la vârsta de mijloc, mesajul experților este la fel de important: nu este prea târziu să schimbi traiectoria sănătății.
Dacă ar fi să existe un „moment optim”, acesta nu este o singură zi de naștere.
La 20 de ani, obiectivul este prevenția și formarea obiceiurilor. La 30 de ani, schimbarea poate încă limita acumularea riscurilor. Între 40 și 50 de ani, intervenția devine deosebit de importantă, deoarece riscurile metabolice și cardiovasculare cresc. După 65-75 de ani, obiectivul trebuie adaptat: sănătatea musculară, forța, alimentația adecvată și prevenirea fragilității pot deveni mai importante decât simpla scădere a numărului de kilograme.
Cu alte cuvinte, nu există un moment în care să fie „prea târziu” pentru a avea grijă de sănătate. Există însă momente în care aceeași schimbare poate avea un impact foarte diferit asupra organismului.