Colesterolul mare nu apare doar la persoanele supraponderale. De ce și persoanele slabe pot avea valori crescute ale LDL.
Colesterolul este unul dintre cele mai cunoscute cuvinte din lumea medicinei. Îl vedem pe etichetele alimentelor, îl auzim în discuțiile despre bolile de inimă și apare frecvent atunci când medicul recomandă analize de sânge.
Dar colesterolul nu este atât de simplu pe cât pare. Nu tot colesterolul este "rău", un aliment bogat în colesterol nu înseamnă automat un nivel crescut în sânge, iar o persoană slabă poate avea colesterolul mare. Nici tratamentul cu statine nu este atât de periculos pe cât susțin unele dintre miturile răspândite online.
Mai mult, colesterolul crescut nu provoacă, de regulă, simptome. O persoană poate avea valori mari ani la rând fără să simtă nimic.
Iată cinci lucruri importante despre colesterol, explicate de specialiști.
Colesterolul nu este un dușman al organismului. Este o substanță grasă, asemănătoare cerii, de care fiecare celulă are nevoie. Organismul folosește colesterolul pentru formarea membranelor celulare și pentru producerea unor hormoni. Are un rol și în producerea vitaminei D.
Problema apare atunci când colesterolul circulă în sânge în anumite forme și în cantități prea mari. Colesterolul nu poate circula singur prin sânge. Are nevoie de particule numite lipoproteine, care îl transportă prin organism.
Lipoproteinele cu densitate scăzută, cunoscute drept LDL, transportă colesterolul de la ficat către țesuturi. Lipoproteinele cu densitate mare, HDL, au un rol diferit. Ele transportă colesterolul înapoi către ficat, unde poate fi reciclat sau eliminat.
Atunci când nivelul LDL este prea mare, colesterolul se poate depune în pereții vaselor de sânge. În timp, pot apărea plăci de aterom. Acestea pot îngusta și rigidiza arterele și cresc riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
De aici vin denumirile populare de colesterol "rău" pentru LDL și colesterol "bun" pentru HDL. În realitate, colesterolul este mai degrabă "marfa", iar lipoproteinele sunt vehiculele care o transportă.
Dacă ai colesterolul crescut, primul impuls poate fi să elimini din alimentație toate produsele care conțin colesterol. Lucrurile sunt însă mai complicate.
Cea mai mare parte a colesterolului din sânge este produsă de ficat. Nu provine direct din alimente. Ficatul are un sistem propriu de reglare. Atunci când aportul de colesterol din alimentație crește, ficatul poate produce mai puțin.
Ouăle sunt unul dintre cele mai cunoscute exemple. Ani la rând, ouăle au fost considerate un aliment care afectează sănătatea inimii. Date mai noi nu susțin însă ideea că simplul consum de ouă duce automat la creșterea colesterolului LDL.
Asta nu înseamnă că alimentația nu contează. Un rol important îl au grăsimile saturate. Carnea roșie și alte alimente bogate în grăsimi saturate pot influența modul în care ficatul reglează colesterolul.
Un review citat în materialul original a găsit o asociere între fiecare porție suplimentară de 50 de grame de carne roșie procesată consumată zilnic și un risc cu 42% mai mare de boală coronariană.
Prin urmare, discuția despre colesterol nu ar trebui redusă la întrebarea "Cât colesterol are acest aliment?". Contează și tipul de grăsimi din alimentație și modul în care dieta influențează metabolismul colesterolului.
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de știut. Colesterolul crescut nu provoacă, în cele mai multe cazuri, durere, amețeală sau o stare de rău care să te avertizeze că există o problemă.
"Dacă ai colesterolul mare, nu îl vei simți deloc. Îl vei simți doar când este prea târziu, dacă ajunge să provoace un infarct sau un accident vascular cerebral", a explicat prof. Riyaz Patel, cardiolog la University College London, potrivit BBC Science Focus Magazine.
Colesterolul se poate acumula în timp în pereții arterelor. Procesul poate evolua fără semne evidente.
Există însă și situații în care colesterolul foarte mare are o cauză genetică. În hipercolesterolemia familială pot apărea, de exemplu, xantelasme. Sunt mici depozite gălbui de grăsime, care apar frecvent în zona pleoapelor.
Pentru majoritatea oamenilor, însă, aspectul exterior nu spune dacă nivelul colesterolului este normal. De aceea, analizele de sânge sunt esențiale pentru evaluarea colesterolului.
Greutatea corporală și colesterolul sunt legate, dar nu sunt același lucru. Persoanele cu exces de țesut adipos au un risc mai mare de colesterol crescut și de boli cardiovasculare. Scăderea în greutate poate îmbunătăți și profilul lipidic.
Dar greutatea nu este singurul factor. O persoană slabă poate avea colesterol LDL crescut. În același timp, o persoană cu o greutate mai mare poate avea valori normale.
Un exemplu interesant vine din cercetările asupra dietelor ketogenice. Un studiu din 2024 a arătat că unele persoane care au urmat o dietă ketogenică au avut creșteri importante ale colesterolului, chiar dacă au slăbit.
"Se pare că modul în care obții scăderea în greutate poate influența răspunsul colesterolului", a explicat prof. Javier Gonzalez, de la University of Bath.
Dietele ketogenice pot avea un aport ridicat de grăsimi saturate. În plus, reducerea severă a carbohidraților poate însemna un consum mai mic de fructe, legume, cereale integrale și leguminoase.
Aceste alimente sunt surse importante de fibre. Fibrele contribuie la eliminarea colesterolului LDL din organism. Așadar, o greutate mai mică nu garantează automat un colesterol mai bun.
Atunci când dieta și activitatea fizică nu sunt suficiente pentru reducerea colesterolului, medicul poate recomanda tratament. Statinele sunt printre cele mai utilizate medicamente pentru reducerea colesterolului LDL și prevenirea evenimentelor cardiovasculare.
În jurul lor există însă numeroase temeri. Unele persoane se tem că statinele provoacă diabet. Altele sunt îngrijorate de posibilele efecte asupra ficatului.
Statinele pot produce o creștere mică a glicemiei. Pot apărea și modificări ale enzimelor hepatice. În cele mai multe cazuri, aceste modificări sunt ușoare.
"Diabetul este diagnosticat la 48 mmol/mol sau peste. Majoritatea oamenilor sunt mult sub acest nivel, astfel că această creștere mică nu reprezintă o problemă. Dar pentru cineva care se află deja foarte aproape de pragul de diagnostic al diabetului, aceasta îl poate împinge peste limită", a explicat prof. Naveed Sattar, profesor de medicină cardiometabolică la University of Glasgow.
Potrivit lui Sattar, activitatea fizică, scăderea în greutate și îmbunătățirea alimentației pot contribui la compensarea acestei creșteri mici a glicemiei.
Nici îngrijorarea privind ficatul nu este complet lipsită de fundament. Statinele pot crește ușor enzimele hepatice.
"În cele mai multe cazuri, această creștere a enzimelor hepatice este mică, nu provoacă simptome și se stabilizează adesea de la sine. Uneori, medicul poate reduce doza sau poate recomanda întreruperea statinei pentru o perioadă", a explicat dr. Christina Reith, profesor asociat la Oxford Population Health.
Tratamentul cu statine trebuie stabilit împreună cu medicul, în funcție de riscul cardiovascular al fiecărei persoane.
Poate că cea mai importantă lecție este și cea mai simplă: nu poți afla dacă ai colesterolul crescut doar după felul în care te simți. Alimentația, activitatea fizică, greutatea, factorii genetici și anumite boli pot influența profilul lipidic.
De aceea, evaluarea colesterolului se face prin analize și trebuie interpretată în contextul riscului cardiovascular general. Un rezultat crescut nu înseamnă automat că trebuie să elimini toate alimentele care conțin colesterol și nici că ai nevoie imediat de medicamente. Decizia depinde de valorile LDL și HDL, trigliceride, vârstă, istoricul medical, factorii de risc și antecedentele cardiovasculare.
Discuția cu medicul este cea care stabilește ce măsuri sunt potrivite pentru fiecare persoană.